4,645 matches
-
timp de nouă ani, de nimeni știut, făurind giuvaeruri. Și astfel doi zei de rang înalt ajung, prin violență, în lumea ei și găsesc la ea ocrotire și adăpost. Lui Peleu însă, fiica Bătrânului mării nu i-a adus nici o mângâiere vreodată, deși aveau aceeași durere: singurul lor fiu; și deși știa bine că e trist și bătrân, Tetis, singura dintre toate surorile ei, zeițele mării, fusese silită de stăpânii cerului, de Zeus și de Hera, să-i fie soție unui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
timp de nouă ani, de nimeni știut, făurind giuvaeruri. Și astfel doi zei de rang înalt ajung, prin violență, în lumea ei și găsesc la ea ocrotire și adăpost. Lui Peleu însă, fiica Bătrânului mării nu i-a adus nici o mângâiere vreodată, deși aveau aceeași durere: singurul lor fiu; și deși știa bine că e trist și bătrân, Tetis, singura dintre toate surorile ei, zeițele mării, fusese silită de stăpânii cerului, de Zeus și de Hera, să-i fie soție unui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
această „slavă”, Petru ar fi scos sabia, Toma s-ar fi îndoit,și fiecare din ceilalți ar fi rătăcit în felul lor ca oile (Isaia 53, 6). Adevărata misiune a Bisericii este mânarea de către Duhul Sfânt: „Stăruiauîn rugăciune și prin mângâierea Duhului Sfânt se înmulțeau” (Faptele Apostolilor 9, 31). În Hristos darul lui Dumnezeu a fost pentruucenici darul plinătății care-i făcea „planete”, nu „sateliți”, și anumecu prețul mare de răscumpărare al Jertfei Sale: „Atunci veți cunoaște adevărul și adevărul vă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și la grija Bisericii de a sta în Hristos. Înălțarea lacer era o iubire și mai mare, ca un „bine” făcut împotriva voinței lor, însă pentru ca bucuria „învietoare” a Arătărilor Sale după În-viere numai către ei să se prefacă în mângâierea „înfietoare” și atot țiitoare a Duhului Sfânt, ca o nuntă a lor, ca fii în Hristos în sânurileTatălui (Ioan 1, 18): „Mai de folos este vouă să Mă duc, deoarecedacă nu Mă voi duce Eu, nu va veni Acela” (Ioan
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Hristoase, mormântul Tău, izvorulînvierii noastre”, invocă săvârșitorii Sfintei Liturghii după intrareacu Cinstitele Daruri. Învierea cu duhul era deschiderea din nou aochilor credinței pentru cei ce erau sub stăpânirea slavei luiHristos: „Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziți!”. Era„înfierea” prin mângâierea Duhului Sfânt: „Pentru că suntem fii, atrimis Dumnezeu pe duhul Fiului Său în inimile voastre prin carestrigăm: Tatăl Nostru!” (Gaateni 4, 6) Credința înseamnă, deci, că,având pe Hristos în inimi, oamenii nu-L mai doresc în fața ochilor(2 Corinteni 5
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a lui Hristos. De aceea, cuvintele de instituire sunt cele unice ale lui Hristos de la Jertfa Sa, dar, pe care Bisericale amintește tot prin Duhul Sfânt ca introducere pentru invocarea Duhului Sfânt, care preface Jertfa sfințitoare în Euharistie a înfieriiși mângâierii dumnezeiești. Astfel, Biserica nu rostește aceste cu-vinte la aducerea Jertfei lui Hristos, ci le vestește ca anamneză, aducere aminte la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt: „Aducân-du-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toatecele ce s-au făcut
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Tale dintru cele ale Tale!”.Lucrarea Duhului Sfânt invocat este mai mult decât Jertfa cadeschidere a ochilor pentru a privi prin catapeteasma trupului Săudincolo, în Sfânta Sfintelor, fiind vorba de simțirea aceluiași Hristossemănat de El Însuși în ei ca o mângâiere a înfierii părintești, înipostaza lor de fii a lui Dumnezeu prin rugăciunea lor ca „înviați”în Hristos și având „putere de a se face fii ai lui Dumnezeu”, putere„de a se naște de la Dumnezeu” (Ioan 12, 13). Pentru devenirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în adâncul conștiinței sale, prin îndemnul cătretoată fapta cea bună, dar al cărui chip îl vede pentru prima datăacum, în toată frumusețea și strălucirea sa. Tot acum el vede imaginea blândă și plină de iubire a duhovnicului său, chipurile plinede mângâiere și ajutor ale sfinților al căror nume omul le-a purtat șii-au fost modele de viață, ale sfinților ocrotitori ai familiei, căsniciei, bisericii, provinciei și neamului său. De-a stânga sa stă legiune de demoni, fiecare din ei specializatîntr-un păcat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
viața limbii române: a-gale (cf. galeș, jale), a lene (cf. lene, lent, leneș), a-tât (cf. tot); le-păda, lă-sa, la-ș, la-ț, le-ne, li-n, le-nt (cf. alb. lë „a lăsa, a ceda”, lënë „delăsat, uitat”; sl. laska „mângâiere”, visl. elska, „a iubi”, lat. laxo „a relaxa, a destinde”). Lipsa de perspectivă asupra istoriei cuvântului iese pe deplin în evidență atunci când etimologia tradițională explică denumirile etnice. Acestea sunt analizate pornind de la atestarea lor în scris indiferent unde, fără raportare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
deasupra pământului. Dar ea, Lumina, cum o știm seducătoare și insinuantă, neștiind de unde și cum să o apuci, nu face altceva decât să-și amplifice farmecele coloristice, sfințind totul pe unde trece. Tandră și caldă, îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență instabilă, dar în esență foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lor, nu vor ști nici ele să ofere tandrețe și iubire partenerului, lipsindu-l pe acesta de aceste vibrații suave, dar făcătoare de minuni. La rândul ei, feminitatea, pentru a se menține și dezvolta, are nevoie să primească de la masculinitate mângâiere, recunoștință, cuvinte și aprecieri pentru ceea ce este și ce face. Astfel, eternul feminin face parte din frumusețea vieții terestre, acest balsam divin care face ca oamenii să nu devină animale sau monștri. Culorile iubirii Nu există definire mai completă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
vitalitate a primăverii. Să se bucure de ciripitul vesel al păsărelelor din castanii de pe bulevard. De floricele naturale din păduri, gingașe, dar îndrăznețe ale primăverii, pe care le vindeau femeile la colțul străzii, în buchețele strâns legate cu ață. De mângâierea antidepresivă a razelor de primăvară ale soarelui, de vârfurile verzi ale ierbii ce străpungea plină de curiozitate și curaj pământul, pentru a ieși la suprafață la întâlnirea cu lumina binefăcătoare. Mângâiat de razele soarelui și cu o bucurie în suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația și în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și spaimele sale", scrie Cassirer, citat în Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 166, nota 84. Vitsaxis completează: "viața, otrava dulce-amară cu gustul morții, menține omul captiv în granițele instinctului fricii și al neputinței care încearcă cu disperare să o depășească prin mângâierea speranței care i se oferă prin mit." 155 Ibidem, p. 13. 156 Ibid., p. 263. 157 Ibid, p. 262. Epoca noastră, spune Gusdorf, a cunoscut oroarea dezlănțuirii miturilor puterii și rasei, poate tocmai datorită unui raționalism prea îngust care își
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
da‟ ci blăniță frumoasă ai, măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care văzuse multe în viața lui de pădurar și vânător, netezindu-l ușor pe spinarea sură-cenușie. Puiul de fiară, de-o săptămână, cel mult două, ca drept răspuns la mângâierile bătrânului, scoase un scâncet subțirel, arătându-și agresiv colțișorii ca acele și limba roșie. „-Măi, măi da‟ rău mai ești... cu tini nu-i di glumă, măi!, se miră din nou, bătrânul. * ...Fata a crescut puiul de lup, neînțărcat... până la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a văzut în câteva rânduri de departe. Dar chemarea din pădure, începu să sune mai poruncitoare ca oricând, înlăuntrul lui. Neliniștea îl cuprinse din nou și începu să fie chinuit de amintiri; pe de o parte îi era dor de mângâierile calde ale Anucăi și de hârjonelile cu Pârvu, iar pe de alta întâlnirea cu frații lui sălbatici. La început mai ezitant apoi, în salturi, se avântă din nou în inima codrului. Cutreiera codrii pentru hrană, umblând cu pasul lui cel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așeza lângă el și-l privea cu un fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl vedea cu câtă poftă îl mănâncă. Nică se lăsa atins de mâinile fetei, ba chiar parcă îi căuta mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin de surprize și bănuieli. Lisandru, deși se uita la gura bătrânului, și îi asculta vorbele ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și, ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă, se agăța de amintirea unei mângâieri a Saftei sau a ghidușiilor băieților. Dar vestea că avea o fată? Asta l-a îmbărbătat să scape din încercuirea rușilor și să fugă spre ceea ce credea el că-i România. A aflat, apoi, că ajunsese în Siberia! „Nu mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
necuprinsul lui, marea mi se pare rotundă ca o viață. Lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nici o retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filozofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filozofi nu-i satisface: că există. Privesc o piatră gălbuie de Yucatan unde se văd urmele unei scoici ca și cum ar fi amprentele de soare și de ploaie ale "săptămînii aztece" care, iată, se apropie de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oaselor la mine, palma lui pe umărul meu, Nu te duci să te culci? Ba da, vocea mea aproape șoptită, Ai crescut! și el îmi cunoaște frământarea, te țin minte un copil și palma sa aspră îmi mângâie obrajii, o mângâiere pe care, Ți-a crescut barba, nu te-ai mai bărbierit deloc?! Tulburat eu de atingerea curioasă a mâinilor lui, dornice să mă vadă, Nu! Și nici nu vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc apoi simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a oglindit timp de o clipă toată înfometata mea dorință, ea îi mângâie cu tandrețe părul lăsat să crească în voie și el se ferește imperceptibil, dar Aida nu-și dă seama de smucirea lui interioară și insistă cu această mângâiere care s-ar vrea maternă, făcând copilul să sufere tainic de o simțire prea devreme cunoscută firii sale și pe care încă n-a învățat s-o domine, Aida pare să nu observe nimic, își ia rămas bun de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări cuvintele, le aud cu claritate, dar întocmai ca și palma ta azi-noapte, a cărei mângâiere vibra în tot trupul făcând cercuri tot mai largi de tulburătoare dorinți, tot astfel și cuvintele tale ca ploaia vin din toate părțile și cu întreg efortul depus nu le pot îndruma în siguranță spre acel loc destinat anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]