5,303 matches
-
și trist, tânărul gârbovit destrăma mereu și mereu materia rară din care era țesută viața mea, cu imprimeuri reprezentând foișorul nostru, maidanul, pe mama și tata, păpușile, fetițele vecinilor, ca să clădească în locul lor alte și alte peisaje cu temple de marmură dizolvate-n lumină. Într-o noapte, după ce mă condusese prin galeria unei vile cu ferestre susținute de putti și ghirlande, apoi pe culoarele rectangulare cu nișe în care dormeau urne pântecoase, am ajuns într-o cameră în ruine, prin fereastra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n vis. Dar Catana nu părea să dea cine știe ce importanță camerei pe care o-mpărțea, de voie, de nevoie, cu paceaura. El își dura, de o viață, altă odaie, care avea să-l poarte în veșnicie, ca o arcă de marmură. Despre nebunia lui aflaseră toți chiriașii chiar de la cucoană, care, în bețiile ei feroce, după ce-l acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără capac odihnește însuși bunul Dumnezeu. Convoiul o luase pe Colentina până la Obor, pe Moșilor, străbătuse centrul orașului și în cinci ore ajunse pe aleile încărcate de locuri de veci ale cimitirului Bellu. Aici casele de piatră cu decorații de marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fantastic viaduct de cărămidă. Din loc în loc, pe pereții păienjeniți, își întindeau coarnele gălbui vechi trofee de vânătoare. Tablouri în rame greoaie, înflorate, de bronz erau prea înnegrite de vreme ca să-ți mai poți da seama ce reprezintă. Cămine de marmură, reci, grătare și vătraie de alamă alternau cu scuipătoare din același metal alunecos. Galeria era luminată de torțe înfipte în suporturi de metal negru, sus în pereții plini de păianjeni și molii ale zidurilor. Tăcerea era țiuitoare și lumina părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și tărăgănat, despre o iubire nebună, "cum nu s-a mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei "vergine" de către "domnul cu dinți sclipitori", pe care totuși vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece, Până în sânul lui Dumnezeu. Amețite de șampanie, fetele lăcrămau și ele prin fumul verzui, tot mai des, al trabucurilor. Vasilica tocmai își ștergea cu dosul palmei lacrimile, când, cu gura căscată, observă că negrul de la tobe îi zâmbea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Bancic, Eftimie Croitoru, Vasile Roaită, Ilie Pintilie, ca și alții despre care nu se știa bine ce făcuseră... Ca să nu mai vorbim de marii corifei ai orânduirii socialiste și comuniste, Marx, Engels, Lenin și Stalin, cu statui de bronz sau marmură roșie pe uriașe piedestaluri (dar astea n-aveau să intre în atribuțiile lui). Firește, nea Zambilă, tov. Ciocan-de-la-raion, nu-i înșirase atunci toate aceste nume, ci îi spusese simplu că are nevoie de cineva care să curețe periodic busturile din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui, bătrîmi-i înspăimîntau pe copii. Ii sărea inima din piept și i se muiau picioarele. Maria râsese de el ca de unul ce povestește ziua ce visează noaptea, dar peste ani, la înmormîntarea bătrânului Catana, rătăcind prin imensitatea cavoului de marmură, avea să-și aducă bine aminte povestea lui Ionel. O ciudată asemănare era între ele, ca și când ar fi fost, de fapt, o repetare a unei vechi legende, în alt ținut și de către alt rapsod, care uitase unele amănunte, pusese de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abia încăpuse în automobil domina acum sala circulară, fiind singurul ce împodobea peretele din spate, deschis ca o fereastră către un peisaj fantastic. Pictura, peste care trecuseră secole, căpătase o lucire stinsă, iradiind singurătate și melancolie, înfățișa palate gigantice, de marmură trandafirie, cu fațadele încărcate de colonade și statui, ridicîndu-se, lucind ca oglinda, din evanescența orbitoare a unei mări verzi și limpezi scânteind sub un soare abstract de amiază perfectă. Corăbii încărcate cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paloarea tristă a ruinelor ce ne-au ieșit în față. Era ca și când secole trecuseră peste clădirile din tablou. Nici un perete al lor, subțire și fragil ca hârtia, nu mai era-ntreg. Ferestrele deveniseră găuri albe în pereții din blocuri de marmură dislocată. Pe muchea zidurilor sfărâmate creșteau copăcei profilați, negri ca smoala, pe lună. Crini de mlaștină, transparenți, își deschideau receptaculele ca de meduză, fixați pe șoldul vreunei statui doborâte. Himerele de pe ziduri urlau fără sunet către stelele la fel de mute. Din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noduri de sens, dar care se despletea mereu în eschivare și evanescență, ca un scris aluziv, ca scrierile din vis. Am încercat și eu, mijind ochii, să-l descifrez, și mi s-a părut că, între sânii unei femei de marmură, filigranul desena un fluture cu aripile-ntinse, și pe un fronton greoi o palmă lipsită de degetul arătător. Statui mutilate prin căderea din nișele lor de pe ziduri zăceau împrăștiate peste tot, și m-am împiedicat de una ce plutea, fără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în picioare, la intrarea în zona dărâmăturilor și mai înalt decât ele. Și pe creasta lui, cu nenumărate blocuri căzute, creștea o vegetație hirsută. Am trecut cu toții pe sub portic, conduși de Albinos, și, printr-o deschizătură dreptunghiulară în peretele de marmură palidă și dulce la pipăit, ne-am înfundat în pântecul mucegăit al ruinelor. Înainte de a ne pierde în tenebre am mai aruncat o privire în urmă. Luna, declinând pe boltă (o avusesem când la dreapta, când la stânga, după cum ne dusese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor mari și fierbinți, vorbind liniștit peste capul meu și trăgîndu-mă prin piețe rotunde cu statui fabuloase în centru, doar ei puteau pacifica domeniile haosului fără sfârșit. Ca un arc reflex, ca o engramă în memorie, ca tocirea treptelor de marmură la trecerea milioanelor de pași, unele trasee, pe care le băteam mai des, se "întăreau", căpătau consistență, se colorau în nuanțe familiare, desprinzîndu-se din cenușa ireală ce le-nconjura. Tramvaiul ce ducea către Dudești-Cioplea, unde locuia Tanti Sica (Vasilica, sora
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
București în ultimii ani. Nu știu de ce am trecut bulevardul și-am pătruns în părcușorul statuii. Noaptea coborâse ca de smoală, ca la mahala, statuia de bronz era aproape invizibilă, iar cerșetorul era o pată caldă, un lichid vâscos nămolind marmura spectrală. O umbră ca de fetus, cu capul împins neverosimil în piept, ca într-o perpetuă plecăciune, ca într-o umilință fără sfârșit. Sânt ani de când nu l-am mai văzut pe Herman, dar de fiecare dată când l-am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămas, în fine, singur cu asistenta medicală, umblând de mână cu ea pe alte coridoare vernil, cu podeaua de mozaic roșu cu alb, ca o tablă de șah. Am trecut prin holuri reci și vaste, am suit alte scări de marmură și-n cele din urmă am ajuns într-o aripă a clădirii total diferită de celelalte. Pe ambele părți ale culoarului se aflau aici uși neînchipuit de mari, ajungând până aproape de tavanul cu mari globuri albe atârnând de tije de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuvinte. Caria visa din când în când același vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un vast palat de marmură albă, cu portic, galerii și statui, cu mozaic lucios întinzîndu-se pe podele și conturând un desen de neînțeles, și deodată palatul plin de perspective nesfârșite, lipsit de orice mobilier sau picturi, translucid ca săpat în sare, se umplea de fluturi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu discutau în casă politică, o imagine feerică și amestecată, în care-l vedeam pe maseur în mijlocul unui fel de lojă angelică de supraoameni, toți înalți și blonzi, cu strălucitori ochi azurii... Îi închipuiam goi, statuari, într-adevăr albi ca marmura, încît ochii deveneau neliniștitori și obsedanți pe fețele lor elene. Umerii îi aveau împodobiți cu constelații arzînde, formând zodii limpezi ca pe abțibildurile de pe pahare. "Băieții veseli", cum îi mai numea orbul, puteau fi Raci, Scorpioni, Capricorni sau Fecioare, depinde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
salivă către noi, încercînd să ne-atragă în vălătuci de pânză scânteietoare, unde se mai zăreau schelete uscate de lilieci, axoloți și copii. Mineralele care mozaicau pereții păreau să-și schimbe continuu culorile și, din îmbinările atât de neașteptate, de marmură, pirită, porfir și cristal de stâncă ni se năzăreau icoane bizare. Vasilica, am văzut pe un perete întreg cum sfântul Gheorghe, împlătoșat și cu mantie de purpură, cum îl știm, dar acum prăvălit de pe cal, cu spaimă galbenă în priviri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toate faptele vieții tale: casele în care ai stat (Silistra, Floreasca, Ștefan cel Mare, Uranus), fețele pe care le-ai văzut, cărțile pe care le-ai citit, cuvintele pe care le-ai spus, edificiile monstruoase din visele tale - palate de marmură pe sub portalele cărora intră fluturi, statui cu ochii goi acoperiți de molii, bolți neomenesc de înalte din apexul cărora coboară păianjeni grei, cu labele rășchirate, pe fire scânteietoare - tramvaiele cu care ai mers, orașele prin care-ai trecut, decât stele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nerecunoscut și totuși cumva familiară, ca și când imagini percepute de ochii părinților mei sau ai părinților lor s-ar fi transmis genetic și mi-ar pâlpâi și mie, uneori, în memore. De unde palatele gigantice, colonadele de piatră gălbuie, enimele podele de marmură mozaicată pe care mă văd trecând, halucinat, atât în vise cât și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toate formează pentru mine un singur duet, ca un vas liberian ce ar coborî atât de adine în mine, că mi-ar penetra peretele ce desparte precara construcție numită eu și-ar pătrunde în zona impersonală a abstraselor palate de marmură luminate de lună, și-apoi ar coborî mai departe, în pivnițele, tainițele și camerele lor de tortură pînă-ar străpunge și-acest planșeu, intrând și fixîndu-se în organele fierbinți ale toracelui meu - mă văd înaintînd pe-o suprafață lucie și tare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult de formă, ca paznic de noapte la unul dintre nenumăratele depozite de materiale din jurul Casei Poporului. Cum toată zona era militarizată, era cu neputință să-l deranjeze cineva care-ar fi vrut să fure zecile de metri cubi de marmură sculptată cu flori și împletituri complicate, sau tonele de gărdulețe de fier forjat ce aveau să se-nșire de-a lungul Dâmboviței rectificate a doua oară. Ghemuit într-un colț, pe un palton vechi, cu Biblia lui ferfenițită alături, putea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii peste cap urmărindu-i zborul. O dată chiar, globii ochilor lui albaștri, forțați de atâta privit în sus, balansaseră violent către interior, și Herman privise adânc în propriul lui creier. Văzuse atunci, doar pentru o clipă, un palat înghețat de marmură albă, plin cu fluturi. De-atunci știuse că statuile au ochii goi pentru că toate privesc în propriul îor creier, în palatele goale și vaste ale țestelor lor. După ce casa Soilei dispărea în văzduh (unde, în ce Ierusalim ceresc își petreceau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fapt ca și când el nici n-ar mai fi fost acolo, femeile îngenuncheară pe pernițe și abia apoi traseră pânza de satin galben de pe forma din mijlocul odăii, care se dovedi într-adevăr o uimitoare statuie. Era o femeie de marmură în mărime naturală, retezată puțin mai jos de pubis, așa-ncît coapsele ei puternice se sprijineau pe postamentul de piatră. Fața-i oglindea o groază fără margini, mâinile cu degete rășchirate erau împinse-nainte ca și când s-ar fi apărat de ceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu boturi alungite, ușor depărtate, ca și umerii ușor căzuți, nu erau de statuie antică, ci de femeie reală, una din cele multe, aleasă de pe stradă, dezbrăcată și silită să pozeze pentru sculptorul genial și scelerat care-i modelase în marmură străvezie fiecare cută a pântecului, fiecare aluniță a pielii, fiecare vârtej și buclă a părului ei tăiat simplu, ținut la spate de un pieptene de asemeni de marmură. Oroarea fără margini a statuii, care-l izbi pe Herman din prima
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
silită să pozeze pentru sculptorul genial și scelerat care-i modelase în marmură străvezie fiecare cută a pântecului, fiecare aluniță a pielii, fiecare vârtej și buclă a părului ei tăiat simplu, ținut la spate de un pieptene de asemeni de marmură. Oroarea fără margini a statuii, care-l izbi pe Herman din prima clipă ca un baros direct în vintre, venea dintr-o mutilare atroce. Peretele abdominal al femeii lipsea, ca al unui mulaj anatomic, lăsând să i se vadă aparatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]