4,656 matches
-
deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Bancă Națională, cât și de la catedră. După câteva luni de șomaj a fost angajat că pontator, apoi ca șef al Serviciului planificare la un atelier de tâmplărie, mecanică și prefabricate din șoseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). În anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române, unde a activat cu jumătate de normă până în anul 1958. După această perioadă, s-
Costin Kirițescu () [Corola-website/Science/307118_a_308447]
-
îmbrăcăminților rutiere. A redactat norme și instrucțiuni și a construit șosele-laborator pentru încercarea diferitelor tipuri de șosele moderne (pavaje de clincher, asfalt coloidal, asfalt de pământ, covoare asfaltice). A contribuit la elaborarea legii drumurilor din 1929. A avut preocupări de mecanică aplicată la rezistența construcțiilor: calculul deformațiilor sistemelor static nedeterminate, calculul momentelor de inerție ale secțiunilor plane, degradării construcțiilor fundate pe argile cu contracții mari etc. În perioada 1 decembrie 1946 - 6 aprilie 1951, prof. Nicolae Profiri a îndeplinit funcția de
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică. În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică. În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt „Sisteme vibropercutante” și „Systemes
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică. În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt „Sisteme vibropercutante” și „Systemes dynamiques à interaction percutantes”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și a făcut parte din
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
reluat de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969, teza de doctorat) și F. Brock Fuller, care aplică invariantul la problema răsucirii moleculelor ADN interesând biologia moleculară (1971) (vezi și ). Ulterior sunt găsite și alte aplicații în mecanica cuantică și în geofizica. Citam din „Helicity and Călugăreanu’s invariant”: "Curios, Fuller (1972), într-un articol dedicat lui Călugăreanu (la aniversarea a 70 de ani), atribuie lui White (1969) rezultatul n = W + Tw, deși acest rezultat, împreună cu Tw = Ț
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Coriolan Drăgulescu este numit locțiitor al președintelui Comisiei Superioare de Diplome din cadrul Ministerului Învățămîntului. Președinte al comisiei era ministrul, Ilie G. Murgulescu. În calitate de ministru adjunct ia parte la discuțiile din sala „Alaci Valeriu” și de la Cantina MV de la Facultatea de Mecanică din data de 30 octombrie 1956 cu studenții participanți la mișcările studențești din Timișoara din 1956, unde se artă dispus să asculte revendicările studenților. În urma acestor mișcări, la ședința biroului politic al CC al PMR din 13 noiembrie 1956 întreaga
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
7 februarie 1944, Buru, Cluj - d. 8 iulie 2011, Suceava) a fost un profesor român, membru corespondent al Academiei Române. Născut la 7 februarie 1944 în localitatea Buru din județul Cluj, a absolvit Institutul Politehnic din Iași în 1966, Facultatea de Mecanică, începând la aceeași instituție de învățământ superior o carieră academică strălucită și exemplară, avându-l ca mentor pe unul din fondatorii tribologiei românești, Prof.univ.dr.doc.ing. Niculai Popinceanu. În 1975 devine Doctor (PhD), specialitatea Lubrificație, la Universitatea din Londra, titlu echivalat cu
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
Academiei Române. După înființarea Universității „Ștefan cel Mare” în anul 1990, urmează o perioadă de mari transformări, inițiind ca rector dezvoltarea unei serii de noi facultăți. Din 2004 a fost prorectorul universității. În toată această perioadă a fost mentorul Catedrei de Mecanică Aplicată, dobândind o binemeritată recunoaștere și apreciere națională și internațională în domeniul Tribologiei. Remarcabilele rezultate obținute de Profesorul Emanuel Diaconescu împreună cu colectivul pe care l-a creat și coordonat au adus un aport esențial la dezvoltarea cercetării teoretice și experimentale
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
i s-a acordat în 2004, de către Președinția României, Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. A fost membru corespondent, în perioada 1989-1997 și, din 2004, membru plin al Consiliului Internațional de Tribologie, membru al Comitetului Internațional ASME de Mecanica Contactului, din 2003, membru al Comitetului Internațional ASME de Nanotribologie și Micro/ Nano sisteme, Vicepreședinte (1987-2004) și Președinte al Asociației Române de Tribologie, Președinte al Comisiei de Tribologie a Academiei Române (din 1993). Tot timpul demn, Profesorul Emanuel Diaconescu a reușit
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
și Mircea Flonta (filosof). În anul 1951 a început cursurile Facultății de Matematică a Universității din București, devenind licențiat în științe matematice în anul 1955. La 1 octombrie 1955 și-a început cariera didactică, fiind numit preparator în cadrul Catedrei de mecanică teoretică a Facultații de Matematică a Universității din București, catedră condusă de profesorul Victor Vâlcovici. A urcat apoi treptele ierarhiei universitare devenind asistent în anul 1957 și lector universitar în anul 1960. În anul 1963 este premiat de Ministerul Educației
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
sub conducerea profesorului Caius Iacob. În același an, obține premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române pentru cercetările sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
pentru cercetările sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste domenii au fost concretizate în numeroase studii și monografii, apărute în țară și peste hotare. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste domenii au fost concretizate în numeroase studii și monografii, apărute în țară și peste hotare. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, Lazăr
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste domenii au fost concretizate în numeroase studii și monografii, apărute în țară și peste hotare. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, Lazăr Dragoș a fost ales
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
Egyptian Mathematical Society" - Egipt, "Progress în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
ca șef de lucrări, în 1940 ca profesor suplinitor, iar din 1942 ca profesor titular. În 1949 a fost decan al Facultății de Electrotehnică, iar între anii 1953 - 1961 șef al Catedrei de Utilajul și Tehnologia Sudării din Facultatea de Mecanică.
Corneliu Micloși () [Corola-website/Science/307208_a_308537]
-
pentru studii universitare la Paris. Recunoscut ca absolvent al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având profesori de prestigiu precum Joseph Bertrand (analiză matematică), Joseph-Alfred Serret (astronomie), Victor Puiseux (mecanică cerească), Joseph Liouville (mecanică) sau Charles-Eugène Delaunay (mecanică aplicată). Între 1860 și 1863 a studiat și a lucrat la , aflat sub conducerea cunoscutului astronom , căruia i-a devenit discipol. La Observatoire a fost coleg cu astronomii și , cu care a
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având profesori de prestigiu precum Joseph Bertrand (analiză matematică), Joseph-Alfred Serret (astronomie), Victor Puiseux (mecanică cerească), Joseph Liouville (mecanică) sau Charles-Eugène Delaunay (mecanică aplicată). Între 1860 și 1863 a studiat și a lucrat la , aflat sub conducerea cunoscutului astronom , căruia i-a devenit discipol. La Observatoire a fost coleg cu astronomii și , cu care a păstrat mult timp, și după plecarea sa din
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]