4,239 matches
-
Pașcani și Iași, participând la construirea primei căi ferate moldovenești. Emigranții economici au înființat localități, dezvoltând unele ramuri ale economiei în zonele unde s-au stabilit. În Valea Jiului prezența minorității polone își are rădăcinile în însăși istoria mineritului de pe aceste meleaguri, fiind semnalată încă din 1760 pe pârâul Ciort, la începuturile exploatării cărbunelui la suprafață, cu roaba și trocul. În perioada 1830-40, un grup masiv de polonezi, din care cei mai mulți proveneau din zone carbonifere (Silezia), s-a stabilit în zona orașelor
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
multisecular, despre care legenda spune că la umbra sa au poposit însuși domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare și oștenii săi, probabil în anul 1476. Cadrul geografic al localității, condițiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic până în prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență de locuire este dovedită de izvoarele arheologice și în secolele VII-XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
prezent, motivantă fiind nu numai continuitatea, dar și densitatea și dinamica de locuire. Această permanență de locuire este dovedită de izvoarele arheologice și în secolele VII-XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman. În timpul lui Ștefan cel Mare meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul Domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
și în secolele VII-XII pe când sub numele de „câmp” se înfiripa obștea sătească medievală. Primii stăpâni ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandru cel Bun, apoi Vlad Negrul și Sandru Gherman. În timpul lui Ștefan cel Mare meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul Domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi închinată de măritul voievod Episcopiei Rădăuților în anul 1490. Satul și-a legat numele de domnia celui mai vestit domnitor al Moldovei
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
cimitir. Atunci s-a săpat un șanț uriaș unde au fost îngropați cu toții și pentru a nu se uita locul a fost sădit un stejar. Acela este stejarul cel bătrân de astăzi. Spre sfârșitul domniei, Ștefan cel Mare schimbă aceste meleaguri cu "„bunul nostru Caliian”" care era stăpânul a trei sate: Cosaceuți, Trincinte și Strijacouți din ținutul Soroca care vor fi date "„să asculte de cetatea noastră, de Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
Caliian”" care era stăpânul a trei sate: Cosaceuți, Trincinte și Strijacouți din ținutul Soroca care vor fi date "„să asculte de cetatea noastră, de Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! A zecea mască: să nu mai
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
în perioada anilor 1947-1970, 45 de săli de clasă în cele șapte localuri proprii. Învățătoarea Alexandrina Nap descrie acele zile marcate de tragedii, dar și de speranțe: „Îmi aduc aminte de primăvara anului 1939, când am obținut transferul la Moisei, meleaguri cu o natură îmbietoare la viață și la muncă, unde m-am alăturat câtorva cadre inimoase care se străduiau să ridice nivelul de pregătire al copiilor harnicilor gospodari. N-am reușit să-mi cunosc bine colegii, că peste noi au
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Jos atestă un fapt de necontestat: oamenii paleoliticului, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul și o agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul material arheologic recoltat prin cercetări științifice sistematice și descoperiri fortuite au completat cunoașterea vieții umane pe aceste meleaguri, dărnicia naturii contribuind din plin la procesul de stabilizare a omului primitiv în acest ținut. Creșterea demografică, diversificarea uneltelor și, de ce nu, multitudinea ocupațiilor sunt reflectate în înmulțirea așezărilor neolitice din zonă, așezări presupuse și reclamate de descoperirea a zeci
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
privind martiriul unor creștini pe teritoriul românesc datează din anul 290 și se referă la doi martiri orientali, Epictet și Astion. Trăirea în spiritul învățăturii Mântuitorului a devenit însă mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor românești. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și martiri, ultimul dintre aceștia fiind Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica (în 2005, fiind aniversat în trei decembrie). Dintre personalitățile cu viață duhovnicească înaltă săvârșiți din viață doar cu
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
în scrierile sale că agatârșii care s-au stabilit pe văile Mureșului superior și a Târnavelor prin secolul al VI-lea î.e.n., dețineau vii renumite. Colindele păstrate în folclorul din acest spațiu geografic ne comunica peste veacuri că locuitorii acestor meleaguri se ocupau cu plugărit, oierit și viticultura. Aristotel (Probl.XIX, 28) menționează că la agatârși legile se cântau, pentru a fi învățate pe dinafară. Poate același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și de textele târzii (Mela
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
vase folosite de populația care locuia pe ținutul localității Turceni reprezintă primele dovezi care atestă existența omului în această zonă. Tot pe acest teritoriu au fost realizate lănci, cosoare ce aparțin aceleiași epoci feudale. Prezența acestor obiecte atestă faptul că meleagurile localității Turceni și văile Jiului și Jilțului au fost mereu populate. Primele documente scrise care demonstrează că aceste locuri există, au apărut în 1499, dar date mai concrete apar în 1529, când Pârvu, Ban al Craiovei dăruiește satul Turceni Mănăstirii
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
1003 în sud-estul Transilvaniei exista ca formațiune statală ducatul lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
tot mai evidentă apariția ceramicii în general sunt considerați șefi peste mangaka și supraveghează producția pentru a se asigura că aceasta decurge fără probleme Și acum după sublinierea unor biografi începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie după acest episod pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții exceptând primul single celelalte cântece nu au avut un impact impresionant asupra piețelor muzicale internaționale ca îngrășăminte
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Terranovei. A fost, deci, și primul episcop al Americii și a trăit aproximativ patru secole înainte de Cristofor Columb. In jurul anului 1450 au început să scadă temperaturile, dând startul la ceea ce este cunoscut sub numele de mica eră glaciară: multe meleaguri din Groenlanda au fost abandonate și chiar Islanda era cât pe ce să sucombe. Oasele găsite din această perioadă arată o puternică malnutriție. Mica eră glaciară a forțat vikingii să abandoneze Groenlanda și ultimul aveniment scris este o nuntă care
Groenlanda () [Corola-website/Science/297954_a_299283]
-
e autorul unei trilogii (<b>Mică trilogie a marginalilor</b></i></spân><spân lang="ro-RO"><i>) menite să ne scoată pe noi, cei preocupați de critică socială, cât și pe cei preocupați de critică literară, din amorțire. Venind de pe alte meleaguri și bucurându-se de o altă educație și formare decât cele ale majorității scriitorilor noștri, el aduce un suflu nou atât în filosofia, cât și în literatura română. Firește, îl putem bănui că joaca foarte mult cartea provocării încercând să
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
al muzicii de operă, să se adune în capitala Moldovei cântăreți de operă din toată lumea. Astfel, în septembrie 1990, la Chișinău a fost inaugurat Primul Festival Internațional al starurilor de operă și balet, intitulat " Invită Maria Bieșu". De atunci, pe meleagurile Moldovei, toamna, poposește fluturele gingaș (logotip al "Festivalului Invită Maria Bieșu"), împreună cu talente recunoscute în toată lumea ale muzicii de operă și balet. Odată cu anii, se afirmă și se extind coordonatele festivalului, - diversitatea de genuri, programe. După decesul Mariei Bieșu denumirea
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
la 12 noiembrie 1862, în satul Mocirla, tată fiind-i Isaia Goldiș, preot în Mocirla, Seleuș și Cermei și mamă Floarea, fiică a preotului Ioan Cornea din Răpsig. Familia din partea tatălui își are originea în localitatea Chișcău de lângă Băița pe meleagurile bihorene unde până astăzi Goldișeștii formează o bună parte din populația ocupată cu mineritul în minele de aur din Munții Apuseni. Teodor, bunicul lui Vasile Goldiș a fost preot în Mocirla, iar fratele tatălui, Petru, îmbrățișează și el cariera tatălui
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
pe peretele din stânga, în fața altarului. În Biserica Mare a Mănăstirii Celic - Dere se află Icoana Mântuitorului Iisus Hristos "„" care se curăță singură”, În contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostaș din armata austro-ungară, care avea asupra sa această icoană. Găsind aici un grup de călugări, a dat icoana unui părinte, zicându-i: „ Părinte, țineți această icoană! Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
s-a inserat în literatură . "." Născut în 1912, în Anglia, a fost dus în Australia în același an, de părinții săi, care se trăgeau dintr-o familie de imigranți britanici. După ce s-a format undeva în vecinătatea orașului Sydney, pe meleaguri defrișate de bunicii și străbunicii săi, a fost trimis, la 13 ani, în Anglia, spre a-și desăvârși studiile secundare. S-a înapoiat, în 1930, la vatră părinteasca dar, doi ani mai târziu se întoarce în Marea Britanie, unde, la Universitatea
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
perioada 1996-1997, imediat după finalizarea cursurilor doctorale, Corneliu Onilă va activa ca asistent universitar în cadrul "Facultății de Teologie Protestanta" a "Universității Marburg" - Germania, la catedră de "Teologie și Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe", sub îndrumarea emeritului profesor Hans-Martin Barth. Revenit pe meleagurile natale, ieromonahul Corneliu Onilă își va începe în toamna anului 1998 carieră de profesor la "Seminarul Teologic Liceal Ortodox « Sfanțul Ioan Gură de Aur »" din Huși, liceu proaspăt reînființat la insistențele părintelui episcop Ioachim. În paralel, între 1998-2000, ieromonahul, profesorul
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
ultimul însă nu le picteză. Dinu Bulată a fost unul din meșterii mai bătrâni de troițe. În dreapta bisericii se află crucea ridicată în memoria lui Constantin Rădulescu-Motru, președintele Academiei Române, și a strămoșilor săi, cu inscripția: "Constantin Rădulescu-Motru este geniul acestui meleag. E cinstea noastră și a întregului neam."
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
nord. Prin urmare, albina neagră trăiește în Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Polonia, Republica Cehă, nodul Elveției, nor-vestul Austriei, Belarus, nordul Ucrainei, Letonia, Lituania, Estonia și Rusia, fiind singura specie de albine indigenă pe aceste meleaguri. Datorită ariei largi de întindere, nu este de mirare că "" prezintă variații locale. Cu toate acestea, caracteristicile tipice ale acestei albine sunt: De felul ei, "Apis mellifera mellifera" este foarte vioaie, dar are și un cracter pașnic, care permite accesul
Apis mellifera mellifera () [Corola-website/Science/308763_a_310092]
-
de elemente tradiționale, care printre altele îi demonstrează imensa cultură literară. Muzica și cânturile tradiționale se regăsesc în operele sale. Cu toate acestea, Lorca este departe de a putea fi considerat un poet tradiționalist; el caută esența spiritului tradițional al meleagurilor sale și al poporului său : disperarea în dragoste, curajul, melancolia, pasiunea... Opera poetică a lui Lorca constituie una dintre culmile liricii Generației lui 27 și a literaturii spaniole. Lirica lorchiană este rezultatul sentimentului tragic al vieții și este relaționată cu
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Odată stabiliți pe pămîntul românesc, armenii s-au acomodat vieții autohtone familiarizîndu-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, însă ei și-au păstrat, totodată, propriile tradiții aduse de pe meleagurile de baștină și pe care, parțial, le-au împrumutat noilor lor concetățeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credințe religioase în special de Crăciun și de Paște, dar și unele specific armenești, iar pe de altă parte, obiceiuri
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]