4,482 matches
-
cu credința mea că sînt „roman” și cu preferința pentru Tacit și Horațiu? * „Nu sînt istoric, dar am trăsături de istoric” (Sainte-Beuve, Otrăvurile mele). *Prizez mai bine, cu o satisfacție nu doar intelectuală, lucrările științifice cu stil fulgurant, cu formulări memorabile. Una dintre acestea, citită recent, e Faillité de l’Université? (Gallimard, collection „Idées”, 1972), un eseu sociologic de Jean Fourastié. Autorul se îndoiește că dincolo de realizările tehnice putem vorbi de „progres”. Nu există - susține el - decît „erori, cruzimi, orori, eșecuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înțelegea Tito prin „stil bun”? Stilul „concis, simplu și obiectiv”, nu arid, nu abscons, opusul „frazeologiei”, pe care o „detesta strașnic”. Discutînd problema percepției și a relatării corecte a evenimentelor, îndeosebi a celor de politică externă, el spune următoarea frază memorabilă: „Totul este însă important, tovarăși, deseori chiar și o virgulă”. Cu alte cuvinte, ziaristul are nevoie de cultură și de gramatică, de documentare și de măiestrie: „O chestiune se poate spune și într-un alt mod mai frumos, comunicîndu-se totuși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complicată, inextricabilă. Clișee, gîndire meschină. Au dispărut citatele din dicționarul bunei-cuviințe, iar în locul lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
specatcol, 11 studenți au jucat șapte schițe. Complimentîndu-i, dramaturgul a afirmat: „Actorii joacă întotdeauna mai bine decît scriu autorii”. Cum să-mi închei această „fișă”, care e un „ecou”, decît spunînd că inteligența unei personalități se reflectă în numărul replicilor memorabile ce rămîn în urma sa. * Aflu dintr-un articol de Alexandru Papadopol-Calimah „Despre scrierile vechi pierdute atingătoare de Dacia” („Columna lui Traian”, martie 1876, p. 131) că August (63 î. d. Chr.) îl iubea atît de mult pe istoricul Nicolai Damascenul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre felul în care viața îi asociază pe cîțiva nefericiți: o văduvă, un negru și un orb, invalid de război. Dincolo de legătura lor în plan material, economic, se realizează o puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a raison; il s’y connaît mieux que moi). Din anecdota lui Voltaire rezultă și altceva: conducătorii sînt obligați să devină modești dacă au în față oameni cu autoritate. * În momentele de vervă, tatăl lui Gelu spune mai multe vorbe memorabile decît cutare scriitor. „Cînd ești singur - îmi declară, ca pe o scuză - devii mai analitic”, or el e singur săptămîni întregi. „în mine - mi-a zis azi - se luptă doi oameni: unul care vrea să moară, cu altul care vrea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e un adept al noului, nu se împacă niciodată cu ceea ce face”. Altul i-a remarcat „atașamentul”, altul „calitățile de propagandist”, altul „competitivitatea” (în loc de competența) etc. E drept, nu s-a repetat că „are roade”, formula părînd literară, pretențioasă. *Zi memorabilă: azi, 9 mai 1988, am procedat la prima împărțire a lucrurilor din casă. I am trimis lui Ducu, la Iași, un corp de bibliotecă, două scaune, o masă etc. Am făcut-o cu bucurie, dar și cu strîngere de inimă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o albină, / băzăie un bondar: / una cu folos, / altul în zadar!” Dar uite și un vers frumos: „Omule, de om ai milă!” * Ce rară-i satisfacția de a fi scris o frază matură, coaptă, adevărată care să dea formă definitivă, memorabilă unui gînd, unei impresii, unei senzații! Fraza strunjită care te uimește și te încîntă pe tine însuți. Cea care speri să impresioneze pe toți ce o vor citi. Și despre care îți închipui că va rezista. Ea nu-i trofeul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a tras în jos gîndurile. Soarta celor ce ne apropiem de cincizeci de ani e pecetluită. Poate doar copiii noștri să aibă ceva mai mult noroc. *„Libertatea nu se importă, nu se exportă”, a afirmat Ion Druță, într-un cuvînt memorabil, transmis de „Europa liberă”. Concluzia, echivalentă cu un îndemn, e: libertatea se cucerește de cei care sînt lipsiți și au nevoie de ea, din interior. *Alte „impulsuri”, venite prin același post de radio: „Ora dominoului a sosit!” (titlu din „Baltimore
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
16 mai 1982, nu apare data difuzării Stimate domnule Emil Georgescu, Mă numesc Cosmina Cosmin, locuiesc în municipiul Cluj-Napoca și împreună cu milioanele de ascultători ai postului dvs. de radio am ascultat în seara zilei de 5 aprilie 1982, în lectura memorabilă a dnei Ioana Măgură Bernard, gândurile scrise de dl Alexandru Danciu din București, țigan ca și semnatara acestor rânduri. Mă adresez tot mai solicitatului dvs. post de radio cu rugămintea de a avea amabilitatea să dați citire și acestor rânduri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dispoziția demonstranților (mulți dintre ei aduși din provincie și cantonați prin căminele studențești sau școlare, hrăniți bine-rău, dar hrăniți etc.). Un buget grandios cheltuit pentru ca familia Ceaușescu să-și poată aminti despre romantismul revoluționar (devenit obsesia întregii prese, îndată după memorabila consfătuire de la Mangalia, care nu vă este străină) și pentru ca aceeași viciată pereche să arate lumii acea față pe care ei doresc să o facă cunoscută, a unui popor care o adoră, care se bucură de grijile zilnice, de mizeria
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar, pricini ale tuturor nereușitelor: congresul al IX-lea, la care se tot fac referințe spre a se impune ideea lui Ceaușescu că el, odată cocoțat la putere, a eradicat marile erori ale celor dinaintea sa și că, de la acea memorabilă dată, a început o viață nouă în partid și în țară; cei condamnați cândva au fost reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei purtând însemnele noii dinastii Ceaușescu și dați la mestecat amatorilor de răzbunări și lingușiri; așa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la masa funerară Katy și Virgil Duda, Doina și Valeriu Cristea, Ileana Mălăncioiu. Amintirea celui dispărut pe neașteptate dintre noi persista. Nu cred că aveam imagini divergente despre cel care fusese și mai era, Între noi, Sorin. Personalitatea sa marcantă, memorabilă, coalizând detaliile În focarul unei coerențe inconfundabile, era vie Între noi, cei Încă vii. Gândurile noastre refuzau să-l părăsească, exprimate, tot de Raicu, cum numai el putea s-o facă, Într-o Însemnare datată 19.01.1985, o foaie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lunar, transferat din textul biblic În uimitorul Babilon modern de etnii și limbi al Israelului de astăzi. Naratorul ultimului roman al lui Virgil Duda, Viața cu efect Întârziat, care ar putea fi chiar autorul sau un interpus-delegat al său, descrie memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se confruntă decisiv, dar și terapeutic, la revenirea temporară În vechea Patrie, cu realitatea imposibilei Întoarceri. Despărțirea reiterată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și destinul (Editura Fundației Culturale Române, 1993), ca și, mai ales, În A trăi În păcat (Editura Hasefer, 1999) și Viața cu efect Întârziat, trama epică slujește, până la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-și ia traista În spinare. În 1982, nu știam că până la urmă „va veni o seară” și voi pleca și eu, cum scria Fundoianu, nici că voi ajunge cândva la Bard College, coleg cu cea care scrisese peste ocean memorabila frază despre o lume pe care o cunoscuse doar indirect, prin martori și lecturi... adică Marry McCarthy și groaza ei față de „tăcerea de gheață” a societății totalitare, unde și „căderea unui ac” pe podea este percepută ca o enormitate. Prietenul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru către Aristotel, citată de Flusser În memorabila sa carte din 1988, Judaism and the Origins of Christianity, În care neobișnuitul animal, mai mare ca un elefant și având trei coarne, era evocat prin numele pe care i-l dăduseră indienii, „odontotyrannos”. Fabuloasa apariție era menționată și În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știam că societatea este Împotriva acestei opțiuni. Știam totuși că voi Învinge... Și că va fi o victorie mică”. Fusese cu totul absent până În acea clipă, greu s-ar fi putut crede că poate fi readus din amnezie. Replica Închidea memorabil acolada Întrebării mele din 1978 și a răspunsurilor sale, atunci și ulterior, la București și Boston. New York, iulie 2002 (Familia, nr. 10/2002; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 13 decembrie 2003) Dezvăluiri tardivetc "Dezvăluiri tardive" 1989, anul când s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
astfel, să cucerească „sensul” unei vieți fără sens, continuitatea distructivă. O viziune refuzând compromisurile și complicitățile „relativului” de fiecare zi, solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului și viitorului, naratorul explodează auzind vehiculata banalitate: „Auschwitzul nu se poate explica”. Reacția violentă, de bun-simț și sfidând bunul-simț, este revelatoare: „Orice este are o explicație... Auschwitz
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reveni la atrocele punct inițial și inițiatic al formării sale ca om și ca artist. Pe piața liberă și carnavalescă a prezentului, unde nimic nu este perceptibil dacă nu este scandalos și nimic nu pare destul de scandalos pentru a fi memorabil, „tema” vieții și creației sale a devenit, Între timp, clișeu vandabil... Post-Holocaust, postcomunism, postmodernism se potențează, Însă, din fericire, reciproc În romanul lui Kertész, prin valoarea estetic-morală, prin tensiunea dintre tragedie și ludicul narațiunii care o animă. Realitatea ca premisă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au ajutat, În deceniul următor, să locuiesc În ea. Despre scriitorul expatriat am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru cei singuri, București, 1975; Iarna e o altă țară, Cluj-Napoca, 1980; Martiriu parțial, București, 1991; Schiță de portret pentru cap de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]