6,419 matches
-
spună celor de la firma de avocatură și celor de la BioGen. Adevărul era că nu mersese. Femeia era înarmată, avea informații, cineva îi spusese ce se întâmpla. Vasco nu putea face nimic în privința asta. Își cunoștea meseria, dar nu putea face miracole. Problema era cel care-i dăduse informațiile. Înainte să dați vina pe mine, uitați-vă în mijlocul vostru. Tipii aveau o problemă în interiorul organizației. Oricum, ceva de genul acesta. Capitolul 88 Adam Winkler era întins pe patul de spital, firav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Într-o altă köfte. Spre deosebire de maică-sa, avea o poftă de mâncare grozavă și, având În vedere cantitatea pe care o băga În ea În fiecare zi, plus faptul că de curând dăduse naștere la două gemene, era un adevărat miracol că reușea să rămână atât de slabă. Când te gândești că singura mâncare pe care știa s-o gătească era friptura aia Îngrozitoare de oaie la grătar cu chifle! De fiecare dată când veneam la voi, Își punea șorțul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vadă un film, doar eu mă găseam acolo ca să-l ascult pa tata. Mi-era Întotdeauna frică să nu vorbească prea mult. „Zece minute sînt de ajuns“, zicea el. Cinci minute, tată, cinci minute ajung din plin! De fiecare dată, miracolul se repeta: oamenii Îl ascultau În tăcere și Îl aplaudau. Aducea publicul În starea de a primi filmul, pe care-l situa În ansamblul operei autorului, și Îi sublinia valoarea pe plan uman și pe plan cinematografic. CÎnd termina, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întregului pămînt cînd eram Îndreptățit sau cînd apăram idei care combăteau rutina manualelor școlare. Cu pretinsa mea pastișă după Greața, mă Îndepărtasem prea mult de mesajul biblic, mă rătăcisem Într-un univers În care viața nu mai e socotită un miracol și un dar al lui Dumnezeu. Văzuse că scrisesem o compunere bună, dar reacționase ca un om răspunzător de viitorul meu spiritual și de mîntuirea sufletului meu. În acest caz, era neîndurător! Ni s-ar fi putut da ca subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
consider un băiețel care se știa pe sine tatăl tatălui lui? Mama Îmi povestea că unul dintre unchii mei, frații bunicii, murise de tînăr ca un sfînt Într-un sat din Ardèche. Se spunea că s-ar fi petrecut niște miracole lîngă patul lui de moarte și În preajma mormîntului. Din partea tatei, legenda familiei era la fel de moțată: familia Weyergraf descindea din Goethe, „pe linie feminină“, preciza tata rîzÎnd și, mi se părea mie, luînd-o În serios. Cel puțin doream să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani. În loc să se limiteze la roman, tata a preferat să scrie cărți În care a vorbit despre el, despre părinții lui, despre pelerinajele lui, despre prietenii lui - și spune În legătură cu unul din acești prieteni: „O astfel de ființă putea făptui miracolul de a conserva calități de fată, cum ar fi intuiția și grația, Într-un trup solid, frumos și musculos“. Și-a axat apoi cărțile pe tema logodnicei lui, a soției lui, a Dumnezeului lui, care Dumnezeu se prezintă, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lumea și pămîntul... de cînd acest cer de primăvară îmi este mie atît de cunoscut, ca și cum întotdeauna am stat la acest pervaz de fereastră și m-am uitat la proaspătul cer senin de primăvară... Acesta e adevărul... * Inocență și curaj, miracol și neprevăzut, îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
întotdeauna avînd astfel de descrieri. Legenda spune că de ziua copiilor este ziua oricui... dacă așa i-ar plăcea acelui oricui și pentru adevărul că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
e sigur. La asta nu s-a gîndit legenda, deși chiar și ea s-a așteptat la o excepție - și a avut-o. Atunci cînd o excepție întîlnește excepționalul, rezultatul e desigur dincolo de imaginație și așteptări. Este infinitul excepțional... este miracolul. Dar aici am ajuns deja în zona miraculosului existenței... nu de aici am pornit? Ba da... totul începe și este pentru a fi miracol... aici legenda ar fi de acord cu mine... garantat! Mie îmi e mai ușor să mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cînd o excepție întîlnește excepționalul, rezultatul e desigur dincolo de imaginație și așteptări. Este infinitul excepțional... este miracolul. Dar aici am ajuns deja în zona miraculosului existenței... nu de aici am pornit? Ba da... totul începe și este pentru a fi miracol... aici legenda ar fi de acord cu mine... garantat! Mie îmi e mai ușor să mă amestec printre ei decît să fiu împotriva lor, poate pentru că mă identific mai mult cu ei decît cu ceilalți - cu tabăra opusă... și nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înseamnă să te simți tînăr, adolescent, copilăros, plin de energie, de dorința de a explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus, ce înseamnă să ai chef, să fii gata pentru miracolul inspirant al fiecărei secunde în care te simți viu și miraculos, entuziamat și nerăbdător să fii mai mult, să simți mai mult, să înțelegi și să te înalți, ce înseamnă această stare indescriptibilă, iremediabil esențială și necesară? De ce să ții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
decît înghețul realității? Nu este preferabilă cinismului și alternativei unui deșert lipsit de sentimente, unui tărîm al nepăsării și înstrăinării de căldura soarelui interior?... Care este atunci iluzia: înghețul sau energia vieții? Nepăsarea sau iubirea? Frica sau curajul? Monotonia sau miracolul? Oare nu se ajunge la mediocritate și implicit la neant prin frică și prin refuzul posibilului care apare inițial sub formă de iluzie? Ce este iluzia altceva decît o promisiune și o posibilitate a progresului, a adevărului, o sursă de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului sau imposibilului... prezența ei care îmi dă încredere este un miracol... Am văzut la ea primăvara... * Aș fi vrut să-i schimb numele lui macky în Angela. Doar pentru că mi-am dat seama că dincolo de insensibilitatea ei aparentă, dincolo de indiferență, răceală și rezervă, ea poate chiar să simtă, să fie fragilă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții atît de fericiți, prin lucruri atît de mărunte și simple cum ar fi o alergare prin nămeți sau o oră de joacă în apropierea primăverii? De ce? Pentru că ei sînt aproape de miracolul energiei de a fi, ei sînt cel mai aproape de soarele însuflețit al zorilor... ce frumos ar fi să ne aflăm și noi așa în această lume... nu s-ar mai ivi atît de multe necazuri, conflicte și neînțelegeri dacă am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mult. Știi oare ce înseamnă să împarți ceva din sufletul tău, să devii, să te detașezi de eul tău și să fii? Știi oare ce înseamnă acest sentiment de libertate, de a fi într-adevăr mai mult?... Cunoști sentimentul acestui miracol? Știi despre ce vorbesc? Eu am văzut ceva anume și vreau, adică aș fi vrut să împart cu tine. Și aș mai fi vrut să împart cu tine jarul intensității a tot ce este miraculos... tot ce există... dar poate
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a deveni?... Dacă tu nu vrei și nu știi? Și nu simți și nu poți să fii?... Ce bine ar fi dacă ai simți și ai fi pentru a simți... ca să fii întradevăr cu intensitate, asemenea luminii infinitului... Să împărtășești miracolul de a fi mai mult... ești tu oare așa în existența ta de fiecare zi, în esențialul vieții tale?... Ai văzut aceste cuvinte? Am vrut să le împart cu tine... * Dacă tot am vorbit de iubire, de miracol, de dăruire
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Să împărtășești miracolul de a fi mai mult... ești tu oare așa în existența ta de fiecare zi, în esențialul vieții tale?... Ai văzut aceste cuvinte? Am vrut să le împart cu tine... * Dacă tot am vorbit de iubire, de miracol, de dăruire, de iluzii, de speranța precum un cer albastru și senin de primăvară, de entuziasm, de dezamăgiri și dezolare, de fericire și amintiri, de viitor și evoluție, de soarele afectiv, nu pot să nu mă gîndesc adeseori la certitudinea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lume sîntem astfel, ideali unul pentru altul, chiar așa, aici și astfel sîntem mai mult decît aparențele, în esențialul sufletului asemenea, pentru că ne dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
așa, aici și astfel sîntem mai mult decît aparențele, în esențialul sufletului asemenea, pentru că ne dorim aceleași lucruri, un același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
departe, în uitare, pentru a fi împreună, absolut liberi... și speri că poate imprevizibilul îți va aduce acest moment, dar nu e așa... însă tu tot speri, chiar fără să vrei, chiar fără să-ți dai seama. Astfel se înfiripă miracolul. Astfel ajungi uneori sau adeseori la tot ceea ce sperai, sau poate la mai mult decît sperai... poate nu chiar exact cum sperai, ci mult mai mult decît sperai și poate chiar mai aproape de visurile tale. Adică mai aproape de tine. Această
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
îți aparține fără să știi de ce, această speranță care se transformă treptat în încredere... încredere în noțiunea de mai bine... și aștepți... și speri și aștepți chiar dacă aștepți degeaba, orice ar fi și orice ai aștepta, ajungi să speri că miracolul, minunea, binele, adevărul, libertatea, soarele, iubirea, înălțarea, zborul, toate acestea apar odată cu seninul primăverii... și uneori, adeseori, așa este... alteori, speri pînă în pînzele albe... și speri și aștepți, chiar dacă ar trece zece ani, chiar dacă ar fi trecut o sută
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de șase sute de ani. Vă dați seama. Zoia încuviință în timp ce își ștergea lacrimile. ă Vă dați seama cât amar de lume s-a aruncat dinainte ei și câte rugăciuni i-ai fost închinate. șase sute de ani. Vă dați seama câte miracole a înfăptuit. ă O iau, spuse Zoia. Nici nu întrebă de preț. Le iau pe amândouă. Toți sfinții auriți, toți îngerii și toți profeții pictați își trimiseră binecuvântarea asupra cumpărăturilor sale. § Un grup de copii se juca în zăpada din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o observase la călugăr. Imediat ce intrară, toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el. Au venit pentru miracol, însă par mai degrabă niște vulturi. Un grup de boieri, bărbații în haine imaculate, femeile în negru strălucitor, s-au strâns repede în jurul Fratelui Innochentie cu fețe pline de pioșenie. ă Cum se simte acuma? fu întrebarea la care toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
strecură afară și rămase În urma mașinii, plutind prin aer ca o dâră de parfum puternic. Tangoul e Întotdeauna atât de antrenant! Se ridică, Își puse pantofii la loc În picioare și se grăbi spre rulotă, gata să moșească nașterea unui miracol. Poate că va veni vreun mare producător, se va Îndrăgosti de lucrările lui Desert Rose și o va ruga să producă un film de artă, de lung metraj, pentru HBO. Sau poate că va apărea vreun mare colecționar care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
găsit revenea în mod repetat, Marta aduse o strachină mare de lut, plină cu apă limpede, pe care o puse lângă cușcă. Înfruntând scepticisme, din plin justificate după miile de relatări citite și auzite despre viețile exemplare ale câinilor și miracolele lor, va trebui totuși să spunem că Găsit îi surprinse din nou pe noii lui stăpâni rămânând pe loc, față în față cu Cipriano Algor, așteptând, după toate aparențele, ca acesta să ajungă la sfârșitul a ce avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]