4,695 matches
-
pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la RKO, la Blestemul mormântului mumiei, iar când primesc banii, vă trimit un cec. E-n regulă? — E vorba despre Elizabeth Short, domnișoară... Fata murmură teatral: — Saddon. Sheryl, cu Y-L, Saddon. Uite ce e, am vorbit la telefon cu un polițist azidimineață. Sergentul nu știu cum. Unul bâlbâit rău de tot. Mi-a pus nouă mii de întrebări despre Betty și cei nouă mii de iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
limbiste încolăcite în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din cap, apoi le pasară unei femei îmbrăcate în combinezon de aviator. — Nu, dar eu aș căuta la FDA, spuse ea și le întinse cuplului de alături. — Dalia Neagră, murmurară ele, șocate. Nț! exclamară apoi amândouă. Ultima limbistă spuse: — Niet, nein, nu și, în plus, nu sunt genul meu. Îmi azvârli pozele, apoi scuipă pe podea. — Noapte bună, doamnelor, le-am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
masă o dată, de două ori, de trei ori, apoi o azvârli cât colo. Roșcatul se sculă cu greu de pe scaun și îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de sine. Făcu un gest de renunțare, apoi ieși din cămăruie. Russ Millard îl întâmpină în ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când mi-am dat jos tocul pistolului. Apoi Madeleine îmi apăru goală în pat - iar desenul surorii mai mici fu dat uitării. Într-o secundă eram gol și eu, iar în două secunde eram lângă fetița de bani gata. Ea murmură ceva de genul: — Nu-mi urî familia. Nu-s chiar așa de răi. Am redus-o la tăcere cu un sărut apăsat. Ea îmi răspunse la fel. Limbile și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la fel. Limbile și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm o pauză, ca să ne recăpătăm suflul. Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de cinci stele aștepta să vizioneze un film porno cu o distribuție de cinci stele. În fața ecranului erau așezați Lee, Ellis Loew, Jack Tierney, Thad Green și însuși comandantul poliției, C.B. Horrall. Millard îi dădu rola băiatului de la Tehnic, proiecționistul, murmurând: — Unde-s floricelele de porumb? Șeful ăl mare se apropie și-mi strânse mâna călduros. — Încântat, domnule, am zis eu. — Plăcerea-i reciprocă, domnule Gheață. Soția mea îți transmite cu întârziere mulțumiri pentru sporul de salariu pe care ni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt se schimonosea de durere. Betty se ivi din nou în cadru, așezată între coapsele Lornei. Ea se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără să fie auzită „Te rog, nu!“ Apoi capul îi fu împins în jos și ea începu să dea limbi alături de penisul artificial. Filmarea era făcută de atât de aproape, încât fiecare detaliu scârbos părea amplificat de zece milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe trotuar într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu toate puterile mele, după care am auzit sirene apropiindu-se. Mi-am dat seama că Lee a încetat să-mi opună rezistență. Doar zăcea acolo și murmura la nesfârșit„Partenere“, ca o palcă de patefon stricată. Sirenele șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intră în trafic. — Trebuie să discut cu Kay, spuse Lee. Am dat din cap aprobator. Tocmai atunci trecu o mașină de patrulă a șerifului și polițistul de pe scaunul pasagerului le făcu bezele lesbienelor din prag. Lee se îndreptă spre mașină, murmurând: — Laurie. Laurie... Of, draga mea! CAPITOLUL TREISPREZECE A doua zi m-am înființat la Birou la ora opt dimineața, ca să-l ajut pe Lee să depășească mai ușor rușinea întoarcerii la Arestări și să împărtășesc cu el umilința la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
citească din colecția de hârțoage frumos îndosariată de Lee. Acum, că Lee nu mai era prin preajmă, timpul trecea greu, așa că îmi petreceam majoritatea serilor cu Millard. Când se uita la fotografiile oribile ale Daliei, își făcea întotdeauna cruce și murmura cu respect „Elizabeth“, iar când ieșea, îi promitea „o să pun mâna pe el, draga mea“. Pleca întotdeauna la opt fix acasă, la soție și copii. Mă uimea faptul că unui om poate să-i pese atât de mult de Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de mult timp din cauza fricii și a prostiei mele. Spre Kay. În prima noapte ea mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea bruște, așa că ea m-a dezbrăcat și m-a alinat, murmurând „Și toate cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în telefon, cu o mână tremurătoare, toate monedele din buzunar. Mi-am ținut revolverul lipit de fața femeii. Când telefonul mi-a înghițit purcoiul de monede, am cerut: — Biroul Federal de Investigații, sediul din San Diego. E o urgență. Centralista murmură: — Da, domnule. Am auzit cum făcea legătura. Dinții femeii clănțăneau, lipiți de țeava armei. Vasquez încercă să mă mituiască: — Blanchard a fost foarte bogat, prietene. Am putea să dăm de banii lui. Ai putea să trăiești pe picior mare aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare. Kay apăru în prag, înfășurată într-un prosop. — Iubi, am murmurat. — Vai, Dwight! îmi răspunse ea și lăsă prosopul să cadă. Am început să vorbim amândoi în același timp și să ne cerem reciproc iertare. N-am auzit toate cuvintele ei și știam că nici ea nu le înțelege pe-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dintre noi nu vrea s-o facă pe Maddy să sufere, iar discuțiile despre probleme de familie vechi și triste ar afecta-o îngrozitor. Și, ca și când ar fi vrut să-și sublinieze grija paternă, Emmett o eliberă pe Madeleine. Ea murmură, ștergându-și urmele de ruj întinse pe față: — Tati, fă-1 să se oprească! Tati te-a pus să te fuți cu mine? Tati te-a pus să mă inviți la cină, ca nu cumva să-ți verific alibiul? Credeați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șansă de ADN? — Puțin probabil. Fisurile interioare nu par a fi cauzate de un obiect flexibil. Aș spune că e vorba mai degrabă de un obiect străin decât de penisul atacatorului. Poate o coadă de mătură? Logan Închise ochii și murmură o Înjurătură. Isobel doar ridică din umeri. — Îmi pare rău, spuse ea. Organele genitale ale lui David au fost tăiate la ceva timp după deces cu ceea ce pare a fi un foarfece de grădină cu lamă curbată. Trecuse destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
teren accidentat În afară de gropile de pe Holburn Street, se decise deodată să semnalizeze dreapta, oprindu-se În mijlocul intersecției. Watson trase o Înjurătură și Încercă să se infiltreze În șirul de mașini de pe banda din interior. — Nenorociții ăștia de bărbați la volan, murmură ea Înainte de a-și aminti că Logan era și el În mașină. Scuze, domnule. — Nu-ți face probleme... Logan se cufundă din nou În tăcere, gândindu-se la Charles Reid și la vizita din seara trecută la Spitalul Regal Aberdeen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se În față și citind de pe listă, pe data de 15 martie Între orele șase și șapte? Nu? Dar pe 27 mai, Între patru și jumătate și opt? Logan continuă să citească fiecare dată de pe foaie, cu Nicholson transpirând și murmurându-și răspunsuri. Fusese acasă. Uitându-se la televizor. Singurele persoane care puteau să Îi confirme alibiurile erau Jerry Springer și Oprah Winfrey. Și În cele mai multe din cazuri, răspunsurile erau aceleași. — Ei bine, Duncan, spuse Logan după ce termină de citit lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așteptați să fac autopsia. Îi făcu un semn cu mâna agentului de la Biroul de Identificări care Îi desfășurase folia de plastic. — Hei, tu: adună tot ce e aici și du-le la morgă. O să continui acolo. Urmă un „Da, doamnă“ murmurat și Isobel dispăru, luând și trusa cu ea. Lăsând un fior rece În urma ei. Agentul de la Biroul de Identificări așteptă până ce fu sigur că nu-l aude și murmură: — Frigidă nenorocită! Logan se repezi afară după ea, ajungând-o când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
du-le la morgă. O să continui acolo. Urmă un „Da, doamnă“ murmurat și Isobel dispăru, luând și trusa cu ea. Lăsând un fior rece În urma ei. Agentul de la Biroul de Identificări așteptă până ce fu sigur că nu-l aude și murmură: — Frigidă nenorocită! Logan se repezi afară după ea, ajungând-o când era aproape de mașină. — Isobel? Isobel, așteaptă. Isobel Își Îndreptă cheia spre mașină: semnalizatoarele licăriră, iar trapa portbagajului se deschise. — Nu pot să spun nimic mai mult până nu duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai rezist mult În picioare. Logan se Întoarse și văzu un tânăr ciufulit, cu barba țeapoasă și cu ochii Încețoșați, Îmbrăcat În haine de stradă, scărpinându-se În fund și așteptându-l pe Logan să elibereze calea către bucătărie. — Scuze, murmură Logan, lăsându-l pe tânăr să treacă de el și să se prăbușească pe un scaun. — Ah, capul meu, spuse nou-venitul, Îngropându-și În mâini partea la care făcuse referire și lăsând-o apoi să cadă pe masă. Watson privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu o groază mută. Mirosul de aici era chiar mai rău decât dincolo. Deschide ușa, agent, spuse Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drăguță aveți, zise Logan, privindu-l pe Nicholson. Ras În cap, tatuaje și o cantitate suficientă de metal În urechi cât să declanșeze toate detectoarele de metal de acolo și până-n Dundee. Ați decorat-o singur, nu-i așa? Nicholson murmură ceva despre soția sa care ar fi ținut morțiș la aspectul acela. Totul era asortat: ceainic, prăjitor de pâine, blender, suprafețe și cuptor. Toate verzi. Până și linoleumul era verde. Parcă se aflau Într-o mlaștină imensă. Cele două plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
căldură prietenoasă, răbdătoare și apreciativă, de parcă m-ar fi cunoscut demult, și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit câteva clipe, încercând să-mi dau seama ce aș fi vrut să aflu de la ea. Ce este mai important să înțelegem în viață
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a calului nervos, înălță capul: — Să tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă Gajus. — În Tyrrhenum, e o insulă mică. — Zaleucos a trecut sub tăcere și asta, murmură Gajus. — Să nu-l învinuiești. Nu putea să-ți spună mai multe; e doar un sclav... Însă eu pot și trebuie să-ți spun altele. În timp ce Augustus își trăia ultimele zile, un bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]