6,603 matches
-
legi; dorea să dezvolte, motivând-o, admirabila apoftegmă a lui Quesnay: "Trebuie să ne păzim foarte atent să atribuim legilor fizice relele care sunt justa și inevitabila pedeapsă pentru violarea însăși ordinii acestor legi, instituite pentru a face binele". Din nefericire, nu a avut timp să își încheie opera. Moartea a chemat la ea această existență atât de utilă și de glorioasă. Bastiat suferea de mult timp de o afecțiune a laringelui. Doar odihna completă, această odihnă meditativă și studioasă de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
știa să ofere un tur atrăgător și original adevărurilor științifice; i-a lipsit un artist. În secolul al XVIII-lea, abatele Galiani a știut, este adevărat, să dea o formă spirituală și fină disertațiilor sale asupra comerțului cu grâne; din nefericire Galiani nu a susținut și înfrumusețat altceva decât sofisme. Cât despre Bastiat, el a știut să utilizeze facultăți artistice mai delicate și mai originale chiar decât cele ale abatelui napolitan pentru a populariza adevăruri. A știut să înveșmânteze demonstrațiile economice
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și sporirea celor necesare vieții. În mod normal, această muncă este nesatisfăcătoare în sine. În metapsihologia freudiană, nu este loc pentru vreun originar "instinct al meșteșugului", "instinct al măiestriei" etc. Freud menționează "aversiunea naturală a oamenilor față de muncă". Sindromul instinctual "nefericire și muncă" reapare de la un capăt la altul al operelor lui: "Munca originară, în civilizație, este trudă; truda înseamnă neplăcere și o astfel de neplăcere trebuie să fie impusă". Nu întreaga muncă este neplăcută, nu toată înseamnă renunțare. Munca artistică
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
al cărui salariu modest nu ajunge pentru a-i procura lucrurile de primă necesitate și îl determină să rămână inactiv sau, dacă muncește, să o facă doar ca să nu moară de foame. Simțind toată ziua povara tristei sale existențe și nefericirea condiției sale, el caută pe cât poate să-și uite, pentru câteva clipe, necazurile și să-și înece amarul în băutură. "Este statistic constatat că munca aspră, exercițiul continuu al puterilor fizice asigură pentru totdeauna existența unui popor, viitorul și propășirea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ești mort este deja destul" (J.L. Barrault). Bucuria vieții este un element esențial al moralei, iar sensul moral este înfrumusețarea existenței. Bucuriile mărunte aduc fericirea, fericire care se află în om. Omul este creatorul atât al fericirii, cât și al nefericirii sale, omul trebuie să se bucure de toată fericirea unei vieți liniștite, să guste toate mulțumirile care-i ies în cale nechemate în fiecare clipă, verigi mărunte și neglijate, care compun lanțul trainic al singurei fericiri adevărate. Este bine să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
corpului care-l protejează. Sânul matern este primul reper și prototipul tuturor obiectelor pe care nou-născutul le va per-cepe ulterior. Sânul este un organ extrem de ambiguu. El este sursă de maternitate, erotism, narcisism, obiect al admirației sau al excitației. Din nefericire, sânul poate fi și suportul lezional, inductor al suferinței și morții. Frumusețea femeii nu trebuie redusă la aspectele superficiale. Ea exprimă o etică și o estetică stabilite după modelul operei de artă, un fel de a fi armonios. Cel puțin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
lumea. Melancolia este o condiție a logicii virtuozității. Argumentele pe care ea le găsește împotriva existenței au un mai mare grad de legitimitate decât argumentele ce pledează pentru. Aceste argumente ne-ar transforma pe toți în adepți ai neantului. Din nefericire, intervine o imunitate ho-meostatică pe care cei sănătoși o ridică împotrivă. Nu cred că logica noastră este umilită într-o dispută cu melancolia (așa cum afirmă L. Blaga). De sub orice ruină izvorăște un râu de melancolii. Suferințele noastre își pun pecetea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de dinaintea tezei ce Dumnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte. Frisonul de atunci era acum la altă scară: ce Dumnezeu făcusem cu viața mea? 23 mai Am trăit toată viața cu infernul conștiinței mele. Lucrul acesta sună, desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebare: cum poate fi împiedicat plânsul interior ― și deopotrivă orice mișcare a sufletului ― să iasă la suprafață? Nu știam că drumul deschis de această întrebare presupunea un risc: a deveni prizonierul unor cenzuri care îți garantau un capital constant de nefericire. Este cert că alegând acest drum am ajuns, cu vârsta, la o pudoare esențială, la sincopă în exteriorizarea discursului afectiv. Era de altminteri stilul practicat în familia mea. Nu existau lamentații, așa cum nu existau îmbrățișări de despărțire sau regăsire, nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Le schimbă în sensul că le scoate din vagul în care existau până atunci, din plutirea aceea bezmetică și chinuitoare ― de stări, gânduri și întrebări neduse până la capăt ― din care se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și bun în același timp, pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ies bulversat și nedumerit, meditând fără speranță la esența elementului schimbării. Unde dispăruseră toți oamenii aceia: Flipi, Carmen, Andrei, Noica, eu însumi? Nu exista decât un singur răspuns evident: muriserăm cu toții. 24 septembrie Vizitarea timpului trecut este sursa însăși a nefericirii. Pentru că trecutul este teritoriul regretelor și remușcărilor: suferi deopotrivă ― și de-a valma ― și pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut, și pentru cele pe care le-ai făcut. Pentru unele suferi că s-au terminat, pentru altele că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decât nefericirea. Ați devenit atât de importantă pentru mine, încît mă întreb cum anume se va sfârși întîlnirea noastră. Aș vrea să fugim într-o insulă pustie și să plâng de dimineața până seara." Răspunsul lui Cioran la cumplita scrisoare a Friedgardei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stea de vorbă și să nu se înțeleagă. Iarăși interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" și încearcă să-l convingă pe celălalt de întemeierea lui și cum, nereușind ― între prieteni fiind ― suferă. Din nefericire pentru mine sânt în mai mare măsură singur decât fiecare dintre ceilalți trei, pentru că din cauza blestematei de filozofii (atît cât a mai rămas din otrava sau elixirul ei în mine) nu mă pot raporta la textul lui Guenon cu relaxarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu vioiciunea lui mentală uniforma ideologică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte. Numai că valul acesta al Istoriei l-a împins într-un loc social în care altminteri n-ar fi ajuns niciodată: mediul universitar-academic. Din nefericire pentru el, nu prea făcea figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a le pune. Să vedem acum forma sub care ni se prezintă critica. Merită broșura numele de critică? Să vedem. Când cineva califică pe-un om cu epitetul, puțin măgulitor, de nebun și asta numai din cauza: pentru că acel om are nefericirea de-a fi de-o opiniune contrarie celeia a criticului, - ne va ierta lumea dacă nu vom fi în stare să numim aceasta procedură: manieră și educațiune bună. Trebuia apoi să mai știe că, lovind cu măciuca în demnitatea unui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ar fi primit și în Belgrad). Împuterniciți militari străini vor fixa linia de demarcație dintre sârbi și turci. [24 octombrie 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["ȘTIRILE ADUSE ÎN N-RUL... "] Știrile aduse în n-rul nostru din urmă se confirmă din nefericire prin telegrame din Belgrad. De la armatele întrunite de pe Timok și Morava se vestește că turcii au început a ataca în 16/28 înălțimile de la Dgiunis și șiliegovaț, că, fiind respinși în ziua întîia de artileria sârbească, au început atacul a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le zâmbește egala îndreptățire - ce caută la noi? Au n-au știut ei sub ce condiții numai pot trece în Romînia? Au n-au știut că în această tară nu pot fi decât cel mult suferiți, că această țară, din nefericire pân - acuma locul de luptă între roiurile Răsăritului și așezările Apusului, au ajuns să răsufle și că e sătulă de stăpâni pentru a nu mai voi stăpâni evrei? Ni pare rău de acei puțini evrei cari, prin valoarea lor personală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
16 mai, face elogiul Camerei dizolvate și cere libertatea alegerilor. Ziarele franceze publică o scrisoare a contelui Serrurier, prezidentul societății de ajutarea răniților, prin care face apel la caritatea publică în favoarea răniților războiului din Orient. [16 septembrie 1877] TURCIA ["DIN NEFERICIRE S-A CONFIRMAT... "] Din nefericire s-a confirmat știrea că aproape 10. 000 oameni, infanterie turcească cu artilerie, venind despre Sofia, au reușit a pătrunde în Plevna printre liniile rusești de cavalerie. Drumurile pe cari puteau să vină în Plevna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dizolvate și cere libertatea alegerilor. Ziarele franceze publică o scrisoare a contelui Serrurier, prezidentul societății de ajutarea răniților, prin care face apel la caritatea publică în favoarea răniților războiului din Orient. [16 septembrie 1877] TURCIA ["DIN NEFERICIRE S-A CONFIRMAT... "] Din nefericire s-a confirmat știrea că aproape 10. 000 oameni, infanterie turcească cu artilerie, venind despre Sofia, au reușit a pătrunde în Plevna printre liniile rusești de cavalerie. Drumurile pe cari puteau să vină în Plevna erau două: drumul Vidinului și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
437} În fine, puindu-ne în paralelă cu "Neue fr. Presse", "Telegraful" face ceea ce n-au cutezat nimeni să facă pîn-acuma. Cine au urmărit opinia statornică ce noi o avem de acel ziar vienez, care se bucură de înrîurire, pentru nefericirea nu numai a noastră, dar a imperiului vecin chiar, acela va înțelege că insinuarea, dacă n-ar veni de la redacția "Telegrafului", ar fi pentru noi cea mai gravă insultă. Căci acel organ este cel de căpetenie care-n Austria chiar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unui studiu social al României, credem că cea dendîi premisă a profesiei, "existența a două estreme" nu este exactă. Mai ales când e vorba de o dreaptă estremă, de un "partid retrograd ", el nu mai există, căci îi lipsesc din nefericire toate elementele necesare. Căci unde sunt stările pe cari s-ar putea întemeia? Au mai rămas vro urmă de aristocrație istorică, care să fi putut suporta neatinsă veninul discompuitor al stîrpiturei din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a fi atât de îndărătnici precum suntem și c-am fi făcut vro concesie în scris sau prin grai teoriilor umanitare și egalitare reprezentate în mod atât de splendid de "Noua presă liberă", ba chiar și de unele jurnale din nefericire românești. Ceea ce constatăm pur și simplu e că Tipografia națională a stat tot așa de bine la dispoziția onor. comitet de dame ca și oricare altă tipografie creștină din Iași și că acel onor. comitet s-a servit de ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui, notând „țiganii ce-am dat dumnialui giniriului Toader Balș”. Va înceta din viață doar la câțiva ani după căsătorie. În august 1801 își întocmise diata, act de ultimă voință, din care se degajă o accentuată stare de decepție și nefericire și o deosebită afecțiune pentru soțul ei. În 1804 era deja trecută în lumea umbrelor, căci, într-o samă din acest an, Gavril Conachi noteză sume de bani „ce am luat de la gineri-miu Toader Balș spătar, a treia parte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]