7,995 matches
-
legată numai de slăbiciunea memoriei, ci, În aceeași măsură, prin dedublările cărora le dă naștere, și de angoasa nebuniei. Îmbogățindu-ne În chiar momentul În care se desfășoară, ea produce În același timp depersonalizare, căci nu Încetează să suscite, din pricina neputinței de a fixa și cel mai mic text, un subiect incapabil să ajungă să coincidă cu el Însuși. Mai mult decât la ceilalți autori Întâlniți, Montaigne, cu repetatele sale experiențe de uitare de sine, dă senzația ștergerii oricărei granițe Între
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
așa și e. Iar dedublarea este produsă prin existența cărții noastre interioare care nu se transmite nimănui și care nu se potrivește cu nici o alta, căci, pentru a fi o redare absolut unică, este, dincolo de toate potrivirile de suprafață, Însăși neputința de a comunica din noi. Ce ar fi nimerit să faci față-n față cu Însuși scriitorul? Problema Întâlnirii cu autorul unei cărți pe care nu ai citit-o și care pare cea mai spinoasă, pentru că el știe cel mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
acces la textele cele mai secrete cu care s-a format celălalt. Însă numai o dilatare indefinită a timpului ar putea să le permită celor două ființe să-și facă știute cărțile interioare, adică lumea lor secretă, atât de cu neputință de comparat sunt fragmentele imaginilor și ale discursului. În cazul Încetinelii cu care trăiește Phil, limbajul nu mai este un flux neîntrerupt și fără Întoarcere, și devine posibil, ca În scena toastului pentru cârtiță, să te oprești asupra fiecărei fraze
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o dezbatere scrisă și este Însuflețit de subiectivitatea fiecărui cititor și de dialogul său cu ceilalți. O atenție care implică dezvoltarea unei sensibilități deosebite, pentru toate posibilitățile pentru care devine germen În aceste cazuri. Dar, În egală măsură, e cu neputință, fără această sondare prealabilă a sinelui, să fii atent la tine, În cele mai intime ecouri care ne leagă de fiecare operă și ale cărei rădăcini sunt adâncite În istoria noastră. Căci această Întâlnire cu cărțile necitite va fi cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această radiografiere de ordin psihologic deoarece credem că autenticitatea proverbelor și valoarea lor educativă sunt atribute care nu s-ar fi putut cristaliza În timp, dacă proverbele nu ar fi Încorporat aspecte tot
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei.” (G.B. Shaw) Dumnezeu nu bate cu ciomagul. (Celor care au greșit, El le oferă alternativa remușcării și a căinței, ca o condiție a Îndreptării prin sine Însuși.) „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de a fi achitat de propria judecată.” (Juvenal) „După mărturia conștiinței față de ea Însăși, Ai inima plină de teamă ori nădejde.” (Ovidiu) Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. (Este o invitație la a răspunde cu rău la răul care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sub mască.” (Publilius Syrus) Întâi ești judecat după cum te prezinți, apoi se vede ce calități ai. Când aparențele se impun, calitățile trebuie să lupte apoi din greu, pentru a aduce corecturile necesare.) „În ordinea morală se poate ceea ce e cu neputință În ordinea fizică: unul mai mic să privească de sus pe unul mai mare.” (N. Iorga) Nu e suficient să te scoli de dimineață, trebuie să ajungi la timp. (Prin urmare, trebuie să știi nu numai să pornești la timp
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trăi cinstit.” (Socrate) „Există platoșă mai puternică decât o inimă curată?” (W. Shakespeare) Cu vârsta vine mintea la cap. (Înțelepciunea ne-o dă „școala vieții”, adică experiențele și suferințele Îndurate, și nu orgoliul personal.) „Sunt adevăruri pe care e cu neputință să le Înțelegi dacă mai Înainte n-ai trecut prin anumite rătăciri.” (L. Blaga) Cine mă laudă Îmi este dușman. Pentru că mă face să-mi ignor defectele și să-mi acord, În același timp, o importanță mai mare decât ar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pretențioase de gândire și de acțiune. Așa se explică, de pildă, de ce la altitudini psihice mai Înalte probabilitatea Întâlnirii cu idei ori stări mai sofisticate sau chiar ciudate este mai mare (de exemplu, ideea „nonsensului vieții” sau „complexul tragic al neputinței umane”, Întâlnite la unii filosofi). Μ Iată un aspect frecvent de iluzie intelectuală: una e dorința de a crede că știi ceea ce afirmi, și alta e să știi, Într-adevăr, ceea ce afirmi că știi. Μ O memorie neguvernată de morală
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceea se spune că darul primit Îndatorează. Μ Recunoștința este modul cel mai firesc de a se comporta al celui care se respectă. Μ Nerecunoștința este, pentru unii, nu atât un defect de caracter, cât o incapacitate psihică (de exemplu, neputința orgoliosului de a admite că, la un moment dat, cineva i-ar putea acorda un ajutor dezinteresat). Μ Viața omului este, din fericire, prea scurtă pentru ca acesta, furat de tot felul de tentații și plăceri, să aibă timp să devină
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
jur?”. Comentariul este de prisos, deoarece se știe că nu este leac pentru cel care nu se poate abține să resimtă În sufletul său rușinea faptei altuia mai mult decât acesta este capabil să o resimtă. Μ Cea mai cumplită neputință este aceea a vârstei când nu mai poți să te gândești la altceva decât la moartea care-ți dă târcoale tot mai des. Μ Interesant În actul moral este partea lui psihologică, și anume capacitatea conștiinței individuale de a delibera
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
apreciat sub nivelul la care crede că are dreptul . În acest caz, este vorba de o neconcordanta între autoapreciere și opinia celorlalți. În unele cazuri, sentimentul de inferioritate poate evolua spre starea de complex, spre instalarea unui profund sentiment de neputința, de incapabilitate care poate se poate prelungi prin dezvoltarea unei reacții de introversiune exagerată, de abandon și care poate crea că boala, depresia. Aceasta se manifestă, de obicei, prin stări obsesivo-fobice, în special teamă de necunoscut, de viitor, lipsa de
PERFORMANȚA SPORTIVĂ. ANALIZA A TREI FACTORI PSIHICI PERTURBATORI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_819]
-
și cei ai revoluției de mâine, ideea „datoriei” intelectualilor de a interveni politic nu se baza pe necesitate și pe rațiune, ci pe șantaj și parti-pris. Astăzi este clar că toate acestea erau produsul disperării și al inconștientului sentiment al neputinței. În momentul în care în Europa luau ființă o nouă formă de civilizație și un nou viitor de „dezvoltare” programată de Capital - ce realiza astfel o proprie revoluție internă: cea a Științei Aplicate, la fel de importantă ca Prima Însămânțare, pe care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
limită organică dramatică. Or, nimic nu ne lasă să presupunem că el ar dori să capituleze. Ce fac oamenii sau grupurile de la putere care sunt în măsură să ia decizii referitoare la soarta lui? Până unde vor ajunge cinismul lor, neputința și calculul lor? De altfel, cu siguranță că nu este în favoarea lui Pannella faptul că ei nu prea mai au acum nimic de pierdut, singura lor problemă rămânând să salveze ce mai este de salvat, și în primul rând pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poate trebuie redescoperite. Dintre autorii de proză de artă sau de cronici literare, cel mai mare a fost cu siguranță Comisso: mai mare decât Cardarelli 8, mai mare decât Cecchi 9. Lucru bine cunoscut „celor care știu”. Dar, din păcate, neputința critică a acelei perioade 10, prelungită și în perioada următoare și care, în concluzie, a durat până astăzi, a exclus din istoria literaturii italiene, ignorând-o, adevărata operă narativă a lui Comisso sau, cel puțin, acest roman: Cei doi tovarăși
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
O eventuală Împotrivire, chiar și circumstanțială, deci justificată În unele cazuri, este sortită eșecului. „Să cauți să reziști «americanizării» și să crezi că poți exista În America În stare de «ghetto», observa cineva trecut prin această experiență, ar fi cu neputință și fără folos”. Imigrantul român ajuns la gurile fluviului Hudson s-a trezit confruntat cu un „ritual” complicat, reprezentat de „fenomenul de «absorbție» (the merging process) și relația «simbiotică» (the symbiotic relation). Aceste două procese caracterizează dezvoltarea istorică «interioară», deci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cunoaște faptele, adică nu cunoaște despre ce vorbește, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e ceva Într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric În România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte Înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” Își pierde din „coerență”. Argumentul ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
recunoaștem, e ceva Într-adevăr personal. Concret, scrisul istoric În România nu are o structură argumentativă, eseul argumentativ fiind practic necunoscut. Unul dintre simptomele acestei lipse de argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte Înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” Își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
i s-a înfășurat în voalurile manierismului și a devenit mai criptic. Preocupat de exercițiul poetic formal, de ceea ce numește „răstimp de litere” (titlul unui ciclu de poeme din volumul Armura de aer), L. ajunge în impasul nenumitului, rostindu-și neputința de a se exprima. În această ipostază, poetul îi apărea lui I. Negoițescu ca „un fel de Don Quijote al necuvintelor”. Odată cu anii exilului, L. se vede obligat să intre într-o nouă perioadă de tăcere, din cauza barierelor idiomului străin și
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
pline de drame mici, compuse cinematografic, ușor exasperante. Prozatoarea mânuiește perfect procedeele optzeciste, dar fără obișnuitele comentarii ironice, ci cu îndrăzneala, patetism și „inhibiție controlată”. Contactul cu o lume depreciata și rea se adâncește în imagini pătimașe, violente, nevrotice. Romanul-manuscris Neputința, tradus în franceză cu titlul S’îl est défendu de pleurer (1988), este un pamflet-invectivă, fără o deosebită valoare estetică. M. figurează cu o suită de poeme (Stop-cadru) în volumul colectiv Unsprezece poeți (1981). SCRIERI: Intrare liberă, București, 1985; S
MAILAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287957_a_289286]
-
în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi indistincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
-l primește/ Un semn de bun venit în lumea de afară,/ Colind un timp prin țara de care mi-a fost dor/ Și mă întorc plângând în propria mea țară” (Exil). Bacovianismul și romantismul funebru se convertesc în plângeri ale neputinței și agoniei morale; orașul plin de morți, crimele săvârșite pe stradă sau străzile goale pe care defilează doar umbre, oameni scormonind pământul, muntele închis cu sârmă ghimpată sunt imagini ale unei apocalipse absurde, care, treptat, va pierde „tot neamul”: „Liniște
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
mult capital. Acest lucru nu este deloc surprinzător dacă ne gândim că, pentru cei defavorizați, este firesc să Își asume un risc când practicile curente nu le sunt utile. Uneori, atunci când o Întreagă comunitate sau cultură are un sentiment de neputință și când categoriile sale nu mai redau realitatea, aceste riscuri iau turnuri milenariste și apar noi profeți care pretind că arată calea de urmat. Cucerirea colonială a popoarelor preindustriale, războiul țărănesc german din vremea Reformei, războiul civil englez și Revoluția
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]