4,446 matches
-
celorlalți șapte a fost luat de alți Nobili. Ramenii patrulează la frontiera teritoriului lui Foul, în timp ce armata Tărâmului este pusă sub conducerea lui Hile Troy, un orb venit din lumea lui Covenant. Deși atacul direct încercat de forțele conduse de Nobilul Mhoram asupra bârlogului lui Foul a eșuat, s-au aflat multe lucruri folositoare despre forțele pe care acesta le are. Armata lui este condusă de unul dintre cei trei frați din rândul uriașilor, despre care se credea că sunt incoruptibili
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
că sunt incoruptibili. Însă, cu ajutorul Pietrei Bolii Pământului, necorporalii "proroci deliranți" i-au posedat pe cei trei frați, care și-au măcelărit restul neamului. Astfel, Tărâmul a pierdut unul dintre cei mai puternici aliați în lupta împotriva lui Foul. Planul Nobililor este de a trimite o aramtă condusă de geniul în strategie militară Hile Troy pentru a lupta cu armata condusă de uriașul Scrijelitorul în Carne, în timp ce Elena și Covenant pornesc în căutarea celei de-"A Șaptea Părți", care posedă o
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
Covenant, Elena și doi Gardieni ai Sângelui călătoresc către îndepărtata regiune a frontierei vestice a Tărâmului, în căutarea Părții. Elena dobândește abilitatea de a o folosi și îl cheamă din morți pe "Înaltul Nobil Kevin", pe care îl asmute împotriva Nobilului Foul. Spiritul lui Kevin este înfrânt foarte ușor de Foul, care îl ia în stăpânire și îi comandă să o distrugă pe Elena. Înalta Nobilă și un Gardian al Sângelui sunt înfrânți în această bătălie a puterilor magice, iar Toiagul
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
el cere ajutorul nemuritorului forestal "Caerroil Wildwood", însărcinat să protejeze pădurile străvechi de prorocii deliranți. Wildwood trezește pădurea la viață și distruge armata lui Foul, spânzurându-l pe Scrijelitorul în Carne. Însă aceasta este o victorie à la Pirus: armata Nobililor a fost distrusă aproape în întregime, iar Hile Troy este nevoit ca, în schimbul ajutorului primit de la forestal, să devină ucenicul său. Astfel, războiul se încheie la egalitate și, odată cu moartea celei care l-a chemat (Elena), Covenant revine în lumea
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
să devină ucenicul său. Astfel, războiul se încheie la egalitate și, odată cu moartea celei care l-a chemat (Elena), Covenant revine în lumea sa. Fantasy Book Review ridică în slăvi acest volum, apreciind că "reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de "Blestemul Nobilului Foul"; narațiunea este în continuare extrem de complexă și necesită răbdare și concentrare". De asemenea, subliniind că, deseori, al doilea volum al unei serii este cel mai bun, este de părere că "Donaldson depășește limitele imaginației și creează noi direcții în
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
Gundoald (n. cca. 565 - d. 616) a fost un nobil din Bavaria, aparținând familiei conducătoare a Agilolfingilor, fiind fiul ducelui Garibald I cu Walderada; el a devenit duce de Ăști pe undeva în jurul anului 589. În anul 588, sora mai mare a lui Gundoald, Theodelinda a fost logodita cu Authari
Gundoald de Asti () [Corola-website/Science/324809_a_326138]
-
fără copii. Antonio a murit la 20 ianuarie 1731. A doua zi s-a anunțat că Enrichetta era însărcinată; s-a format un consiliu de regență pentru potențialul moștenitor alcătuit din Enrichetta, un episcop, primul secretar de stat și doi nobili de la curte. S-a decis ca, dacă copilul va fi fată, ducatul să revină Infantelui Carlos al Spaniei care avea 12 ani și era fiul cel mare al Elisabetei Farnese soția regelui Filip al V-lea al Spaniei și nepoata
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
forță militară de partea lui Godepert, însă imediat ce a ajuns la Pavia la ucis pe rege și i-a luat locul, după care și Perctarit, aflat în clară inferioritate, s-a refugiat la avari. Uzurpatorul Grimoald a obținut învestitura din partea nobililor longobarzi, însă a trebuit să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui depus, urmând ca Perctarit, de îndată ce va reveni în Italia
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
curtea sa din München. Numeroase edificii au fost construite în oraș, iar colecții de lucrări artistice erau aduse din Italia și din alte țări. Cheltuielile pentru crearea unei curți opulente l-au adus pe ducele Albert în conflict cu principalii nobili din ducat, care s-au văzut nevoiți să perceapă impozite suplimentare de la supuși și, cu toate acestea, să se afle în poziția de datorinici la moartea ducelui, survenită în octombrie 1579. Ducele următor, fiul lui Albert al V-lea, Wilhelm
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
ei, María Consuelo Yznaga del Valle (1858-1909), pe jumătate cubaneză, pe jumătate americană și care s-a căsătorit cu George Montagu, al 8-lea Duce de Manchester. În acele vremuri existau multe nunți între aristocrații europeni și moștenitoare americane. Pentru nobilii din Lumea Veche, astfel de uniuni au fost rușinoase dar utile din punct de vedere financiar; nobilimea privea americanii care intrau astfel în casta lor drept intruși, nedemni de noua lor poziție. A fost educată în întregime la domiciliu de către
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
el a ucis mai mulți membri ai familiei Sture, Eric însuși înjunghiind-l pe Nils Sture. După uciderea familiei Sture, Ioan a fost întemnițat iar conflictul lui Eric cu nobilimea a atins punctul culminant. În toamna anului 1568, ducii și nobilii s-au răzvrătit și Eric a fost detronat. El a fost întemnițat de ducele Ioan, care a preluat puterea. Consilierul de încredere a lui Eric, Jöran Persson (1530-1568), a luat o mare parte din vina pentru acțiunile îndreptate împotriva nobilimii
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
în Suedia cât și în Finland. A murit în închisoare la castelul Örbyhus; potrivit folclorului, ultima sa masă a fost un bol de mazăre otrăvită. Un document semnat de fratele său Ioan al III-lea al Suediei și de un nobil, Bengt Bengtsson Gylta (1514-74), acorda autoritatea gărzilor lui Eric să-l otrăvească dacă cineva încerca să-l elibereze. Corpul său a fost mai târziu exhumat și analize medico-legale moderne au arătat o otrăvire letală cu arsenic. Eric al XIV-lea
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
mama a doi regi ai Suediei: Ioan al III-lea și Carol al IX-lea. Margareta Leijonhuvfud s-a născut la castelul Ekeberg, Närke, la 1 ianuarie 1516 și a fost membră a unei dintre cele mai puternice familii de nobili suedezi, fiica lui Erik Abrahamsson Leijonhufvud (executat în Masacrul de la Stockholm) și a Ebba Eriksdotter Vasa (rudă a regelui). Când regele a decis să se căsătorească cu ea, ea era deja logodită. Logodna a fost ruptă de dragul regelui iar logodnicul
Margareta Leijonhufvud () [Corola-website/Science/326074_a_327403]
-
soției acestuia, Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel. Tatăl său a murit când Karl August avea nouă luni (28 mai 1758) iar băiatul a intrat sub regența și sub supravegherea mamei sale. Guvernantul său a fost contele Johann Eustach von Görtz, un nobil german de școală veche. În 1771 poetul Christoph Martin Wieland a fost numit tutorele său. În 1774, poetul Karl Ludwig von Knebel a venit la Weimar ca tutore al fratelui său, tânărul prinț Frederick Ferdinand Constantin. La Frankfurt, Knebel l-
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
una dintre cele mai mari din Germania. S-au construit biserici iar prin "Schulmethodus" introdus în 1642 Ernest a devenit părintele actualei gramatici școlare. Era o vorbă populară care spunea că țăranii lui erau mai bine instruiți decât orășenii și nobilii din alte părți iar la moartea sa, s-a spus, nimeni din țara sa nu era în imposibilitatea de a citi și a scrie. A făcut din gimnaziul din Gotha o școală model care a atras nu numai elevii din
Ernest I, Duce de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/326251_a_327580]
-
(în maghiară Aba Finta, sau Aba nembéli Szalánci Finta, ? - 1284 sau 1287) a fost un nobil maghiar, voievod al Transilvaniei între anii 1278-1280, palatin (nádor) al Ungariei între iulie 1280- iulie 1281 era fiul ișpanului de Ujvár, Dávid Aba (decedat în 1280), reprezentant al ramurii Széplak a familiei nobiliare Aba. El a avut o soră și
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
Numele lui Finta Aba apare în izvoarele istorice maghiare în perioada dintre anii 1275-1282. La finele anului 1277 și începutul anului 1278, alături de György Baksa, el a luat parte, în slujba regelui Ladislau al IV-lea Cumanul, la reprimarea răscoalei nobililor Loránd (sau Rolánd) Márkfi și Gregen Gyerege și cucerirea teritoriului stăpânit de aceștia în regiunea dintre Transilvania și Zips (Szepesség). În toamna anului 1278 Finta a devenit voievod al Transilvaniei. În acea perioadă a izbucnit un conflictului acerb între regele
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
de desfrâu în mijlocul acestei populații, cu care se înrudea prin mama sa și cu care se identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele a ordonat arestarea episcopului Filip și deținerea lui de către cumani. Mulți dintre nobili, între care și Finta Aba, erau revoltați de comportarea regelui și de creșterea influenței nomazilor cumani în regat, si au luat partea Bisericii. În ianuarie 1280 Finta l-a capturat pe rege și l-a predat în mâinile nobilului Roland
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
dintre nobili, între care și Finta Aba, erau revoltați de comportarea regelui și de creșterea influenței nomazilor cumani în regat, si au luat partea Bisericii. În ianuarie 1280 Finta l-a capturat pe rege și l-a predat în mâinile nobilului Roland Borșa. . Apoi el a reușit să impună o reconciliere între biserică și rege. Atât legatul papal, cât și regele au fost eliberați,acesta din urmă făgăduind că va aplica în sfârșit legea asupra cumanilor. În urma intervenției sale, Finta Aba
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
din urmă, după o aprigă rezistență. a fost înfrânt în asediul castelului sau de la Szalánc, După diferite surse a murit în 1284 sau 1287. Finta Aba a fost căsătorit și a avut o fiică, Klára, care s-a măritat cu nobilul Gyula Siklos.
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
este cunoscut că ea a împiedicat căsătoria fiului ei cu Ebba Brahe, o aventură care a durat între 1613-1615. Ea a preferat un beneficiu politic dintr-o căsătorie dinastică și i-a fost teamă față de complicațiile unei căsătorii cu un nobil. Ca văduvă ea a servit ca regentă pentru fiul ei mai mic, Carol Filip, Duce de Södermanland, în ducatul de Södermanland din 1611 până în 1622. A locuit la castelul Nyköping. În 1622, fiul ei cel mic a murit iar ea
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a condus o șarjă cu 18 companii de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar au fost respinși. În timpul luptei, un nobil polon pe nume Otwinowski a observat un drapel al hanului tătar. Artileria polonă a început să tragă în direcția respectivă. Un tătar care stătea lângă han a murit. Speriat, hanul a fugit și tătarii s-au retras, răpindu-l pe
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
acordat de regele Poloniei, Sienieński a fundat orașul Raków, care, mai târziu, a devenit centrul socinianismului din Polonia. Sienieński le-a acordat locuitorilor orașului Raków o serie de drepturi, inclusiv dreptul la libertatea de închinare. Meșteșugari, medici, farmaciști, orășeni și nobili — aparținând cu toții unor confesiuni religioase diferite — au fost atrași spre noul oraș. Pe lângă aceștia, aici au venit în număr mare miniștri religioși din Polonia, Lituania, Transilvania, Franța și chiar din Anglia. Totuși nu toți nou-veniții împărtășeau convingerile religioase ale socinienilor
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
statului (domeniu "aerarial") și orașul a căpătat noi facilități economice. Garda de frontieră a fost desființată în 1746 și majoritatea sârbilor, foști grăniceri, au plecat în Rusia. În același an, Aradul a fost ales ca centru al organizației "Comunități de Nobili". În timpul domniei Principesei Maria Tereza (1740 - 1780), orașul s-a dezvoltat sub aproape toate aspectele. Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie. Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, la 299
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
mică decât fratele ei. Cei doi frați au fost crescuți împreună în Franța. Tutorele Louisei a fost un preot englez romano catolic, Părintele Constable, care a învățat-o latină, istorie și religie. Guvernanta ei a fost contesa de Middleton soția nobilului iacobit Charles, Conte de Middleton. În vara anului 1701, regele Iacob s-a îmbolnăvit grav și a părăsit Saint Germain acompaniat de soție în căutarea unor tratamente medicale. Totuși, în iunie cei doi s-au întors pentru a celebra zilele
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]