KorAP: Find »[drukola/base=oaste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...155 156 157 ...212 >

5,280 matches

Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

rămas văduvă 167. Nu o dată izvoarele scot în evidență actele de fidelitate. Radu Craiovescu (frate cu Barbu, Pârvu și Danciu), căsătorit cu Velica din Șitoaia, fiică a marelui vornic Vintilă Florescu, a murit în 1508 în lupta de la Tinoasa „în oastea răposatului Radu voevod cel Bun, fiul lui Vlad voevod Călugărul”168. Adesea boierii își dădeau viața pentru Voievodul pe care-l slujeau (Preda Floricoul, mare sluger - i se spunea astfel, fiindcă se însurase cu Florica, fiica lui Mihai Viteazul -, a

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Maria, fiica lui Nestor Ureche; era cumnat cu Grigore Ureche)201. N-au fost puțini nici cei uciși de seimenii (slujitori - le zice N. Stoicescu și cred că are dreptate, pentru că s-au revoltat nu doar membrii acestui corp de oaste) răsculați în timpul lui Matei Basarab și apoi sub Constantin Șerban. Au fost omorâți, în 1653, grecul Ghinea țucala, care ajunsese mare vistiernic și se însurase cu Florica, fiica postelnicului Mihăilă devenind cumnat cu Radu din Făreașa 202 și marele armaș

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
al „celorlalți” - cum a făcut Doamna lui Grigore I Ghica, aflată la Veneția (căci - zice cronicarul - „când fu leatul 7173, iar Gligorașco temându-se de turci să nu-l prinză pentru vina lui ce au făcut de au fugit cu oștile de la Leva, el s-au sculat cu doamnă-sa dănpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș. Și au domnit ani 4 ani fără două săptămâni”326), care

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
iulie 1534, pe câmpul dintre satele de atunci Cătunul (azi dispărut) și Pitești (Turcești, Războieni, cartier al localității Pitești de azi), la răsărit de Drumul Mare, în apropiere de Pădurea Roșie (dispărută și ea, al cărei nume evoca împrejurările sângeroase), oastea domnului [Vlad Vintilă] a atacat tabăra lui Gritti (Aloisie Gritti venise să-l dea jos din scaun, întrucât Vlad Vintilă plănuia, în contact cu Ferdinand I de Habsburg, o răscoală împotriva turcilor], capturând pe boierii complotiști, pedepsind fără milă, în

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Ciobanul ar fi omorât mai mult de 1.600 de boieri (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 227). Cu execuții s-au soldat și încercările boierilor pribegi de a-l detrona: întâi, în 1546, când au fost decapitați - după înfrângerea oastei intervenienților - vistiernicul Udriște din Mărgineni și Teodosie banul și apoi, în 1552, când, înaintea bătăliei și de teama trădării, Mircea Ciobanul „a decapitat 47 de boieri la masa domnească și alți 6 chiar în ziua bătăliei” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 229. 156. Ibidem, p. 385. 157. Ibidem, p. 63. 158. Ibidem, pp. 210. 347. 373. 159. Ibidem, p. 373. 160. Pe Lupu Mehedințeanu, Gavril Movilă, Domn în țara Românească, îl face mare spătar și-l trimite cu oastea la Schender, pașa de Silistra. Acesta l-a tras în țeapă în anul 1618, împuținând numărul celor ce-l slujiseră cu credință pe Mihai Viteazul. Lupu Mehedințeanu a fost însurat de două ori. Pe Maria, cea prinsă „în preacurvie”, a

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
i) și cu Buzești(i), ridicară pré Raduŭ vod(ă). Iară Simion vod(ă) se sculă cu tatari, moldoveni, leși mulți, făr-samă de scoase pré Radulŭ vod(ă) și prě Buzești din țara lor, la țara Nemț(e)ască, cu oști(le) lor. De aici mersă jupânul Stroe la păratulŭ nemățesc de ceru ajutori 101, de eșiră la țara Române(a)scă, cu Radu vod(ă). Și nu-i așteptă Simion vodă, ci se dusă de adus(ă) leși și moldoveni

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
între ei Constantin C. Giurescu și fiul său, Dinu C. Giurescu [Istoria Românilor, vol. II, p. 235-236]) cred că s-au purtat din pricina Ruxandrei. Ștefăniță năvălea la începutul anului 1526, în țara Românească, spre a-și pedepsi rivalul și înainta cu oastea, prădând și arzând, până la Târgșor. Radu de la Afumați va replica după jumătatea anului (deși, între timp, în iunie 1526, Ștefan cel Tânăr se căsătorea, totuși, cu Stana, altă fiică dârză a lui Neagoe Basarab), ca să-și recupereze pierderile și se

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
și i-au datu pre Ruxandra, să-i fie Doamnă, fata lui Petru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră. Numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petre, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea - cel atât de grăbit să se însoare cu Ruxandra - către altar și tron a fost întrerupt brusc, pretendentul a fost însemnat la nas și călugărit. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
au lăgatŭ să treacă singuri tătarâi. Trecândŭ apa Niprului, s-au scornitŭ vântŭ și s-au împlutŭ luntrea de apă, și acolé s-au înecatu Costantin-vodă în Nipru...”. „Perit-au și boierii toți, câți s-au pribegit de venise cu oastea, tot oameni de casa lui Ieremia-vodă: Vasile Stroici-logofătul, Balica-hatmanul, Chiriță-postelnicul [marele postelnic Dumitrache Chiriță Paleologu, soțul Mariei fiica lui Gheorghe Izlozeanu], Miron-stolnicul”. Vasile Lozonschi a fost prins în robie de tătari și soția lui, Teodosia, a cheltuit mulți bani ca să

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
a acelui timp. Un destin potrivnic îl pune chiar la dispoziția prezumtivei victime, iar Vasile Lupu își permite să „monteze” (de fapt Miron Costin este autorul întregii înscenări) o tragi-comedie, minoră în care serdarul Ștefan (conspirator periculos, căci avea - ziceam - oști pe seamă) ignoră toate prevenirile și reușește să-l stupefieze chiar pe Domn prin sosirea lui la Curte. Necrezând că un inamic îi cade astfel în mână, Lupu „în două-trei rânduri au trimis să vadză, adevărat au sosit?”. Serdarul, prins

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Destule dintre ele nu le-au spus istoricilor cum se numeau. Ureche, de pildă, știa că Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, era fiu natural al filopolonului Alexăndrel (1449, 1452-1454, 1455) - „Domnind Alixandru-vodă țara, venit-au cu oaste fii-său, Bogdan vodă. însă așa zic că n-au fost Bogdan vodă ficior cu cununie, ci còpie lui Alixandru vodă” -, dar își culege informații dintr-o tradiție ce nu se interesa de numele feminine. Același cronicar descrie cu precizie

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
printr-o plecare la țară, unde a căzut „boleacă” - pretextul pentru ca uneltitorul - actor de talent în stare să afișeze o „față scornită de mare mâhniciune” - să se poată îndepărta de Curte și de ochiul Voievodului, spre a se întâlni cu oștile ce-i veneau în sprijin; stupefiantă remarca unui Vasile Lupu credul: „Ce omŭ fără cale, logofătul! Știindu-și giupâneasa boleacă, și nu o ține aicea cu sine!”) o conspirație reușită. Doamna Safta i-a supraviețuit soțului ei - ea a fost

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
spre a evita niște vremuri primejdioase, și dinspre Ardeal către Valahia: „Atuncea și jupânésele boiarilor ardeléni care la Tucheli craiul să închinase, s-au rădicat cu totul și au trecut în țara Românească, pentru că nu era a sta în Ardeal, de vreme ce oștile toate să trăgea a eși din Ardeal, neputând sta înaintea oștilor nemțești, carii din sus grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi ostili sau de tulburări - „răzmerițe” - iscate de războaie, pribegeau văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Atuncea și jupânésele boiarilor ardeléni care la Tucheli craiul să închinase, s-au rădicat cu totul și au trecut în țara Românească, pentru că nu era a sta în Ardeal, de vreme ce oștile toate să trăgea a eși din Ardeal, neputând sta înaintea oștilor nemțești, carii din sus grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi ostili sau de tulburări - „răzmerițe” - iscate de războaie, pribegeau văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de oameni ai casei și de slujitori, pe care, câteodată, nu uitau

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
aflăm că ucrainenii comandați de Timuș Hmelnițki, năvălind în Mănăstirea Dragomirna, s-au dedat la jafuri „[...] rușinând căzacii femei și féte...”. Crizele produse de armatele care mergeau la vreo luptă sau se retrăgeau după câte o bătălie 401 ori de oștile rebele introduceau violența sexuală printre mijloacele lor de... luptă. Cele mai expuse acestor „experiențe” aducătoare de rușine și de dezechilibru (mă gândesc la opinia legiuitorului cu privire la agresor) erau văduvele. Poate și datorită „stării” lor „postconjugale” sau „interconjugale”. Pravila promulga: „Cela

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Tu babă bătrână...”), până ce își găsește fiul rănit. îl pune pe picioare - este doar „mama vindecătoare” - cu leacuri sugerate de fiu: „Ierburi d-ale dulci/ Să pui la răni mici” [...] „... buruieni tari/ Punea la răni mari” și voinicul pleacă după oaste. Experiența lecuitoare nu reușește întotdeauna. în balada Maica bătrână, mama, care Primblă mi se primblă, Pe cel mal de gârlă, Cea maică bătrână, Cu brâul de lână, De lână seină, De păr de cămilă 457, își caută feciorul - cei interogați

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
numărul văduvelor, pe femei - văduvele nefăcând excepție - și, cu deosebire, pe copii. Victimele acetor „valuri” contagioase - ciuma, tuberculoza, pediculoza, râia, erizipelul, furunculoza, trahoma, lepra 554 - se numărau cu zecile de mii. De „pedeapsa” („Pe acéia vréme fiind multe răzmerițe de oști, s-au făcut foamete mare în țară, și, pentru că se mâniese Dumnezeu pe rumâni, de atâteau nebunii și morți, ce făcuse, au trimis și ciumă de murea foarte rău”- Cronica Bălenilor; „întâi robiia, a doua ciuma 3 ani, a treia

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
țărâi au strânsu hrană”) și Ion Neculce („tăiat-au atunce [...] și pe doamna Rucsanda 568, fata lui Vasâlie-vodă, la cetate la Neamțu ...”) îi prind din când în când jefuind, ucigând și completând - uneori cu voia regelui („Craiul încă strângându-și oastea, au trimis pă Camenețchi de au prădat Moldova jumătate” - Cronica Bălenilor) - varietatea etnică a bandiților care terorizau Moldova („Că să făcusă tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
în când jefuind, ucigând și completând - uneori cu voia regelui („Craiul încă strângându-și oastea, au trimis pă Camenețchi de au prădat Moldova jumătate” - Cronica Bălenilor) - varietatea etnică a bandiților care terorizau Moldova („Că să făcusă tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro căutai tot de tâlhari dai”; „Pământul nostru pe acea vreme” - notează „Pseudo-N.Muste”[și „Pseudo-Amiras” îl confirmă] - „avea nevoie despre oștile leșești, ce venia din

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
tâlhari nu numai de la oastea leșască, ci și din munțâi ungurești, de jăcuia mănăstirile și alțâi dispré Bugeagu. încotro căutai tot de tâlhari dai”; „Pământul nostru pe acea vreme” - notează „Pseudo-N.Muste”[și „Pseudo-Amiras” îl confirmă] - „avea nevoie despre oștile leșești, ce venia din țara Leșească, împreună cu moldovenii joimiri și căzaci; prăda și jăcuia ce putea apuca”), alimentând copios brigandajul „de margine”. Văduvele își aveau locul lor printre victimele acestor acte de violență. Și răsculații făceau la fel Recidivând, în timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
acasă pe sora sa vitregă, Ruxandra. Rămasă văduvă la un an după nuntă, în urma morții acelui Timuș excesiv, impulsiv, arbitrar și sangvinar în dezechilibrele sale, care îl iritase nespus la căsătorie (după ce o pețise pe fiica lui Vasile Lupu cu oastea) pe Miron Costin („Ginirile singur fața numai de om, iară toată hirea de hiară”, „acela om cu hirea de hiară sălbatică”), dar se arătase de o fidelitate fără cusur, sacrificându-se sub zidurile Sucevei pentru a apăra interesele socrului său

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
aducă (epistolele tatălui lor nu reușiseră) silind-o: „Ștefăniță-vodă aicea, [...], nevrândǔ soru-sa, doamna Roxanda, să vie pre scrisorile tătâne-său ș-a lui în țară, den Rașcov, care tărgǔ îi dădesă Hmil, după moartea feciorului său, lui Timuș, au trimis oaste asupra Rașcovului, să-l bată și să o ia cu de-a sila. Ce n-au pututǔ face nemică ai noștri Rașcovului, numai că au făcut zarvă cu căzacii”. Era frumoasă și tânără (se născuse cam prin 1630) Ruxandra și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
când a avut niște procese cu vecinii - spun C.I. Andreescu și C.A. Stoide într-un studiu din 1937 la care voi mai apela - ori scutindu-i satele de dări) erau tulburi în Moldova. țara era bântuită de tâlhari, de oști regulate (ca „pedeapsă” pentru participarea, alături de turci, la asediul Vienei), de cete de briganzi de frontieră, mereu active și destul de compozite din punct de vedere etnic, de militarii demobilizați dintr-o armată poloneză care despresurase capitala Austriei. „Poghiiazurile” - fie de

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
să intervină singură spre a-și salva iubitul sau, împreună cu maică-sa (deci văduva lui Istratie Dabija o urmase la București), pentru a-i scăpa pe Cantacuzini de mânia lui Duca Vodă: „Iar despre toamnă, viind și Duca vodă de la oaste, necutezând să meargă la București pentru ciumă, s-au dus la Cocorăști: acolo până la Bobotează au șăzut; decii s-au dus la București, că să potolise ciuma. Deci dar, la Cocorăști încă fiind, nu știu ce au auzit Duca vodă, că umblă

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]