13,698 matches
-
susură, ca apa în fântână... ( respiră adânc, oftează ) COSTANTIN BRÂNCUȘI : (vorbind cu el) De câte ori n-am fost eu doborât la pământ , și tot de atâtea ori m-am ridicat. (se ridică în capul oaselor. Transpirația îi curge pe frunte, pe obraji. Face câțiva pași clătinându-se prin atelier) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (pe străzi se aude sirena unei salvări. Sculptorul pare că ascultă) Cred că pot să și lucrez. (pune mâna pe o daltă. Pipăie piatra) Au fost puse în mine mari puteri
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Comuna Mădăras este o localitate europeană în care conviețuirea interconfesională întregește cartea de vizită a Bihorului. Știm cine este autorul, nu știm cine se ascunde în spatele lui, fiindcă acest personaj a fost manipulat și provocat să arunce cu noroi pe obrazul comunei. Dar noroiul se va usca și se va curăța iar buna conviețuire între ortodocși, catolici și baptiști se va întări și va birui răul. Noi, baptiștii, spunem ce ne învață Isus Hristos, Domnul nostru chiar prin Biblia care a fost
BIBLIA RĂSTIGNITĂ ÎN SĂRBĂTOAREA DE PAŞTE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350809_a_352138]
-
o clipă, să respire când se opri in fața ei. Îi văzu ochii cafenii, magnetici. Îi înconjură talia subțire cu brațul, ritmul îi purta în acorduri senzuale, picurate în ființa ei ca o băutură fierbinte... O copleșea imbrățișarea tipului. Cu obrazul lipit de al ei o conducea pe ringul de dans. Bărbatul nu scotea nici o vorbă dar apropierea intimă, cântecul ... sugerau mai mult decât zeci de cuvinte. Palma lui poposi pe coapsa ei ivită prin despicătura rochiei ... pirueta o ameți complet
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
357 din 23 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Veniți ,copii ,cu prea sfânta colindă, Crăciunul în prag cu drag vă așteaptă! Prin glasul vostru cristalin ce- o cântă Suflarea nopții devine mult mai blândă. Veniți, copii, căci ușile-s deschise! Obrajii voștri casa luminează, În ochi steluțe jucăuș vibrează... Sunt luminițe-n sarbătoare-aprinse. Aduceți liniștea și pace-adâncă, Pământul îl apropiați de cer Și prin rostirea ,,Leriu, Doamne, ler!”, El haina bucuriei o îmbracă. Veniți, copii, voi candele aprinse, Căci pentru voi
VENIŢI ,COPII, CU COLINDUL! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350949_a_352278]
-
fel, inexorabil. Lucarnă pentru lumina divină, când “casa se întoarce-acasă”, “nunta / fără de mireasă”; magicul șapte care nu se adună și nu se desparte, ziua care trece prin tine și lasă urme adânci, așa cum fiecare lacrimă lasă șanțuri adânci pe relieful obrazului, din “ochiul / ce nu mă poate / lăcrima”. “În fiecare luni / e vineri, / în fiecare ieri / e-o seară, // sub fiecare pleoapă- i primăvară, / e toamna unei veri - / un anotimp / de nicăieri. Și-n fiecare sâmbătă / e-un luni, / o nuntă
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „Iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iartă-mă și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui Iisus, Si acum, când vin la tine, ca să
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iarta-ma și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui iisus, Si acum, când vin la tine, ca să
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
Puțin nervos. Pe cine, oare, inima l-a lăsat Și de pământul țării a uitat!? URSAN Ohabnicul Vlaicu din Nămăiești a trecut De partea lui Vlad cu tot ce a avut! Trădarea aceasta l-a supărat Pe căpitan ce avea obrazul însângerat De o sabie la podul Dâmboviței, Acolo plăieșii au luptat ce niște smei Iar o femeie s-a alăturat, Lângă Alună a luptat , Mai bine chiar ca un bărbat! MIRCEA CEL BĂTRÂN Cum o chiamă, spune? URSAN Dragomira o
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
respir ura ta care sapă șanțuri adânci între noi doi străini în spatele unui cortegiu fără lacrimi fără dialog cuvintele se împiedică când vor să strige se sperie de împietrirea sării de sub pleoape nici lacrima nu îndrăznește să mai ajungă pe obraz stă chircită la pândă ca un deținut Și eu care ți-am acoperit gropile cu pansele ca să mă vezi grădină cu rod Și tu care mă strivești doar cu ochii tăi care privesc dincolo de mine ce să mai spun de
UN PAS ÎN FAŢA MORŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351654_a_352983]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu degetele încleștate pe stiloul aurit, bătrâna doamnă privea fix pagina goală. Lacrimi grele îi brăzdau obrajii, câteva udau foaia distorsionând literele. Amintiri...viața sa era în trecut...viitorul nu era o opțiune pentru ea. Și-a privit imaginea în oglinda mare de cristal. Pe chip mai păstra urmele unei frumuseți care stârnise pasiuni fulminante de-a
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
ultimele acorduri am executat o piruetă, m-am ghemuit pe podeaua lucioasă, respirând greu. N-am deschis pleoapele decât atunci când i-am simțit atingerea pe spate. Se așezase în genunchi lângă mine cu fața aproape de a mea. Mi-a cuprins obrajii în palme... m-a sărutat apăsat pe colțul gurii apoi mărunt pe obraz. I-am cuprins gâtul cu brațele strângându-l puternic. Tensiunea melodiei, a întregii zile, dansul, corpurile lipite, au rupt zăgazul lacrimilor. -Nu plânge, te rog! A fost
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
greu. N-am deschis pleoapele decât atunci când i-am simțit atingerea pe spate. Se așezase în genunchi lângă mine cu fața aproape de a mea. Mi-a cuprins obrajii în palme... m-a sărutat apăsat pe colțul gurii apoi mărunt pe obraz. I-am cuprins gâtul cu brațele strângându-l puternic. Tensiunea melodiei, a întregii zile, dansul, corpurile lipite, au rupt zăgazul lacrimilor. -Nu plânge, te rog! A fost nemaipomenit! Ai însuflețit totul în jurul tău. -Nu! Tu ai făcut asta! Știi foarte
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
poftit într-o cameră plină de costume, din diferite momente cinematografice. -Improvizăm?m-a întrebat. -Bineînțeles! De ce nu? -Alegi ce costum te inspiră și la cină vom vedea, dacă ne asortăm. -Interesant. Sunt nerăbdătoare. -Și eu! mă mângâie ușor pe obraz. Te aștept la ora opt în living. Stilista te va aranja. Am făcut o reverență: -Your wish is my command! Râdea. Am găsit hainele potrivite ...îmi plăcea la nebunie situația. M-am pregătit, aveam o stare febrilă. Rochia era perfectă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
de scorțișoară și mosc... Membrele se topiseră într-o noapte argentiniană, în brațele unui bărbat fermecător. Nu excelam deloc la tangou. Era perfect, reușise să mă învețe acel dans al pasiunii și senzualității. Nici nu era greu. Și-a lipit obrazul de al meu, ne mișcam la unison. Tangoul...iluzia unui mod de-a face dragoste, cu condiția să te inițieze un profesionist specializat în arta dansului. Aveam cel mai bun profesor, cel mai atrăgător. A apropiat vârful nasului de al
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
si ne-am observat cu privirile tulburi. Ne doream mai mult, dar nu se putea, timpul întâlnirii aproape expirase. Tăcerea era mai grea decât membrele noastre când m-a ajutat, să mă ridic. Vorbele erau de prisos. Încă îmi ținea obrajii în palme, expresia întipărită pe fața lui nu avea nevoie de comentarii. Îmbrățișarea puternică...mi-am pus fruntea pe umărul lui. Vorbea în șoaptă: -Timpul e prea scurt, nu-mi place asta. -Înțeleg perfect! Ne-am îndepărtat cu greu unul
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
cu zile. Era din ce în ce mai palid, slăbea și nu mai avea putere deloc, așa încât familia se obișnuise cu gândul morții lui. Locuia undeva la țară, în Bărăgan, și, dintr-odată a început să-i meargă mai bine, a prins culoare în obraji, a prins putere și în circa două luni se pusese din nou pe picioare. Și toată lumea era curioasă cu ce fel de medicamente s-a tratat și de unde le-a procurat. Vremuri grele, foamete, bani puțini, lumea se afla după
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
pe Praporică: ,,mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în răcoarea ei
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
-Dați-mi voie să dau un telefon de la Primărie că am nevasta moartă lângă Caru cu Bere...A atins-o suflul unei bombe și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru...
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
apă sau de energie electrică; să constate dacă Agenția Pentru Protecția Consumatorului rezolvă vreo acțiune împotriva statului sau tot de îngrădirea micului producător se ocupă; ca și ANAF-ul, cel cu evidentă dirijare penală!... Și apoi, abia apoi să aibă obrazul de a-i spune contribuabilului că, ceea ce i-a oferit el ca politică a scandalurilor de stat, este statul de drept de care are dreptul să se bucure în calitateasa de cetățean european!... Pentru cei atenți la aspectele sociale cu
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351681_a_353010]
-
corpul femeii din ea. S-a așezat apoi pe scaunul de lângă el și l-a privit în ochi întrebându-l dacă are vreo drăguță? La care Suman a roșit și mai tare. Atunci Cocuța l-a sărutat mai întâi pe obraz, iar imediat pe buze. Băiatul nu mai știa ce să facă! Cocuța i-a umplut din nou paharul și l-a îndemnat să bea. Cei doi aproape că nu văzuseră că era deja seara și se întunecase. Norocul lui Suman
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
pe canapea unde a început să se joace cu el. Era un fel de joc ca șoarecele și pisica. Șoarecele fiind Suman, iar pisica fata. La un moment halatul fetei s-a desfăcut și sânii fetei s-au apropiat de obrazul său. Nu știa ce se întâmplă? Destul că a simțit un fel de fierbințeală în tot corpul care era unit cu celălalt corp al fetei. Au urmat clipe de uimire și ceva nedefinit s-a petrecut. Băiatul inocent devenise de
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți: Gheorghe și Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătorește cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăiește zece ani. La bătrânețe se urâțește, bântuită de boala Basedow, cu pomeții obrajilor proeminenți, privirea încețoșată, purtând haine închise la gât pentru a-și ascunde gușa. A murit pe 30 iulie 1900. Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numește Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipotești, din
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
Adamescu Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului DRAGOSTE VECHE Era el. Nu, nu era. Ba parcă. Nici nu-mi venea să cred. Trecuseră mai bine de trei decenii. L-am recunoscut după alunița de pe obrazul stâng, pe pomete. Și după ochii, catifelați și blânzi, ochi de căprior. Orice s-ar spune, ochii nu se schimbă o dată cu vârsta. Poate doar ei rămân neschimbați în degringolada vieții. Orișicât, îl iubisem vreme de zece ani iar apoi o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RUGĂCIUNE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNE Mă uit la tine liniștit Când mă mângâi pe obraz, Mă simt atât de fericit Sub al sărutului talaz. La pieptu-ți tu mă strângi Ca o mamă pe al său pui, Toate dorurile le frângi Iubita mea cu ochi căprui. Te rog Doamne Creator Nu-mi răpi floarea din mână
RUGĂCIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346563_a_347892]
-
sa. S-a văzut pe ecran, în fața barului, intrând, întrebând, căutând, așezându-se și discutând cu Omar. - Sonor! A comandat Omar și locotenentul a mânuit telecomanda. Toată întâlnirea a fost filmată, înregistrată. Fănel a înlemnit. Nu știe ce culoare aveau obrajii lui și nu-și amintește ce a gândit în următoarele cinci minute. Poate doar că a ridicat paharul la gură și l-a golit dintr-o înghițitură. Și apoi, nu mai știe cât a băut până dimineața cu acea femeie
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]