5,469 matches
-
Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că aude respirația liniștită a voievodului. — Vodă doarme, spuse el încetișor. Se sprijini de ușor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arsă, se repezi s-o împiedice și duse ea jilțul. — Gata, a plecat, nu mai e, s-a dus. — Cine, Zamfiro, cine a plecat? — Jupâneasa Marica s-a dus. Acum ești doamnă și nu se cade să tragi jilțuri prin odaie. Se așezară amândouă, doamna tihnită în jilț și, mai bine, pe jos, Zamfira. — Zamfiro, dacă afli și-mi spui cine-l vinde pe domn la văduva lui Șerban Vodă și la sârbii ei de peste Dunăre, te plătesc cât îmi ceri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-o auzi? Atunci să intrăm în casă, că s-a făcut întuneric și vin țânțarii. Lavinia bătu din palme. Se ivi o slujnică grasă și bătrână cu o lumânare în mână. — Spătarul Mihai cinează cu noi. Pui masa în odaia mare. Lavinia îl lăsă pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul Lavinia șopti turcește, arătând spre slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu șiruri de mărgăritare, scotocea prin lada doamnei Elina a lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu sârmă de aur și marame umplute cu fir. Juca prin odaie, așa gătită, zicând: — Mă logodiră și mă făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă! Maica mare, Stanca, ofta și se închina între două înghițituri de cafea, iar Stăncuța, acum jupâneasă măritată, nu putea să nu-și aducă aminte cum îi pregăteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să audă aprobarea, Ștefan intră în odaie. Vodă îl măsură din priviri și rămase încântat. Este adevărat că despre Constantin, care de curând împlinise douăzeci de ani, se povesteau numai lucruri frumoase, că fetele îi aduseseră gineri aleși, dar Ștefan, prin strălucirea minții și neoboseala firii iscoditoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au stat la sfat decât o jumătate de ceas. Tocmai plecau, când domnul văzu că-l așteaptă doctorul Iacob Pylarino, care se apropie în grabă de el și încercă să-l sprijine. Voievodul se îndreptă și ceru să meargă în odaia lui de dormit. — Măria ta nu cinează în seara asta? întrebă curios marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de dormit. — Măria ta nu cinează în seara asta? întrebă curios marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Nu, am mâncat prea mult la prânz și mă simt sătul. Doamnă, măria ta, beizadelele și doftorul, urmați-mă. O să cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă ceru apă rece de băut și începu să se vaite: Nu știu ce am, doftore, simt cum îmi ard ochii în cap și cum îmi zvâcnesc tâmplele. În același timp mi se întâmplă ceva nemaiauzit: e ca și cum pielea feții ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să fii sănătos. — Mi-e teamă. Constantine, ai grijă să se dubleze garda pe sala din fața ușii mele, Ștefane pune gardă în spătăria mică. Nimeni din cei de aci nu pleacă din iatacul meu. Pylarino, domnia ta să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și tot felul de slugi își făcură apariția imediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și tot felul de slugi își făcură apariția imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă. Începu să tremure. Slugile întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de copii, brânca se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun toate la cale cu Proroceanu. Hai, Constantine. În odaie se făcuse cald, foarte cald. Ștefan se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu mai așteptă răspunsul dorobanțului, îl zărise pe Turculeț și, după cum arăta acesta, înțelese că a galopat zi și noapte până la București. — Moare Smardalac, strigă Turculeț și arătă spre buzunarul de la piept al scurteicii. — Hai, și Ștefan îl trase în odaia de lângă spătărie. După ce se asigură că în încăpere nu e nimeni, Turculeț scoase de la piept o hârtie împăturită îngrijit, dar fără peceți. — Scrisoarea lui Ferriol, ambasadorul francilor, către riga Ludovic. A plecat ieri de la Adrianopol. Asta-i copia. Nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zicea că-i a domniei. Eh, și neica Dinu, mare stolnic? Ca mâine biv vel stolnic 28, că ți-a trecut vremea, nașule. Cât despre mine, Mihai Cantacuzino Mărgineanu, de treizeci de ani mare spătar, ce stea am avut? În odaia de lucru a domnitorului, prințul Ștefan tocmai terminase de tălmăcit copia scrisorii trimisă de către Ferriol regelui său, că vodă sări ca ars din jilțul său și prinse a măsura odaia cu pas nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treizeci de ani mare spătar, ce stea am avut? În odaia de lucru a domnitorului, prințul Ștefan tocmai terminase de tălmăcit copia scrisorii trimisă de către Ferriol regelui său, că vodă sări ca ars din jilțul său și prinse a măsura odaia cu pas nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă sări ca ars din jilțul său și prinse a măsura odaia cu pas nervos: Nu înțeleg ce treabă are Ferriol cu banii mei? Fac ce voiesc! Se opri, își aduse aminte de Șerban Vodă și de cum umbla el prin odaie. Începu să zică „Tatăl nostru” în gând. Fața îi deveni calmă. Se așeză în jilț și reluă pe un ton liniștit: Chiar așa, ce-am făcut, ca să mă închidă vizirul? Nu înțeleg politica regelui Ludovic. — Măria ta, taică, n-ai ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu. Erau înștiințați deopotrivă Rami Efendi pașa, marele vizir, cât și Alexandru Mavrocordat, marele dragoman. Până spre Sfântul Gheorghe, vodă zăcuse la pat și, cu toată îngrijirea atentă a lui Pylarino, nu se văzuse nici un progres. De câte ori intra Selin în odaia în care suferea bolnavul și își propunea să se apropie și să cerceteze mai bine ca să nu fie înșelat, de fiecare dată însă se oprea în dreptul ușii, țintuit de ceea ce vedea. Din pânzeturile albe, zilnic fierte în leșie, apărea umflată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se aducă armăsarul pentru ca să meargă la Curtea domnească. Ajuns la palat, a ordonat gărzii să rămână pe sala din fața spătăriei cu stele și a cerut să fie înfățișat domnitorului. Se pare că fusese așteptat, pentru că imediat a fost dus în odaia în care, îmbrăcat cu grijă, întins pe pat, zăcea beiul, același bei sluțit de infecția generală a pielii feței. Selin îl salută politicos, se opri o clipă, ascultă, ridică un deget în sus și întrebă: — De ce bat clopotele? — Mâine e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se opri o clipă, ascultă, ridică un deget în sus și întrebă: — De ce bat clopotele? — Mâine e Sfântul Gheorghe, e hram la mitropolia veche, a Bălăcenilor și la mânăstirea mea... Sfântul Gheorghe cel Nou. Selin dădu roată cu ochii în odaie și observă că erau doar ei doi, el și beiul. Ar fi putut să l ucidă și nimeni nu s-ar fi sinchisit prea tare, dar preferă să se lămurească: — Toate clopotele? — Da, toate. E priveghi mare. Se fac rugăciuni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să se lumineze de ziuă. La curțile domnești erau așteptați de niște oameni de încredere. Cei doi l-au condus pe voievod până în iatacul lui, în odaia în care zăcuse. Ștefan și-a ajutat tatăl să se dezbrace și când, întins în pat se pregătea să adoarmă, Constantin Brâncoveanu spuse: — Mai am o rugăminte, Selin Pașa. Aș dori să dormiți cu Ștefan, aici în camera alăturată. Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mătase albă țesută cu fir de aur și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își aduce aminte Selin cum l-a luat pe Ștefan de o parte și i a spus că el trebuia să intre în odaia în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și ordonă unui postelnic de rangul doi să comande cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el trebuia să intre în odaia în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și ordonă unui postelnic de rangul doi să comande cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată clopotele. A îngenunchiat cu fața spre fereastra pe care intrau razele soarelui, despărțind cu banda de praf jucăuș spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată clopotele. A îngenunchiat cu fața spre fereastra pe care intrau razele soarelui, despărțind cu banda de praf jucăuș spațiul odăii în două. Se simțea fericit și mândru că Mecca este în direcția soarelui dimineții. Își concentră gândul spre Allah, mulțumindu-i pentru condiția sa de dreptcredincios. Se rugă pentru pace și bunăstare și, în complexitatea armoniilor dangătului de clopot, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și bunăstare și, în complexitatea armoniilor dangătului de clopot, se pomeni rugându-se pentru sănătatea beiului. Era categoric fericit că depășise starea aceea de frică și suspiciune în care stătuse de când a trecut Dunărea. În acel moment se auzi din odaia alăturată glasul voievodului care-l chema pe Ștefan. Doi cafegii turci, cu haine și turbane albe, doar cu papuci și cingători din mătase roșie, începuseră să servească cafele tuturor celor care așteptau să fie primiți de domn și care intraseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]