5,154 matches
-
așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile în care funcționează regula "diferenței ontologice", ca și pentru acelea în care această regulă nu funcționează (pentru că, de exemplu, este respinsă printr-o hotărâre a "gânditorului"). Putem presupune, pe bună dreptate cum sugeram mai sus că acest fapt este propriu dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că în afara
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după poziția predicatului, autorizat ca subiect propriu-zis -, ci mai degrabă îl așează pe acesta într-un context semantic larg, în care sunt, în simplă posibilitate, și sensurile esențiale ale subiectului: cel de substrat (sensul logic) și cel de individual (sensul ontologic). Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al judecății: predicatul. De fapt, mai devreme am spus că subiectul este elementul care reprezintă, regulativ, toate componentele judecății, fiindcă el concentrează în propria "poziție" toate sensurile purtate de acestea. Sensul de general (sensul logic) și cel de universal (sensul ontologic) ale predicatului sunt condiționate, în ordinea judicativului, de sensurile subiectului. E drept, toate survin prin același eveniment (temporal), adică prin același act de timporizare sau de în-ființare (constituire). La fel se întâmplă și cu sensurile ființiale ale verbului și ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul de substrat, atunci el nu-l poate avea pe cel de individual; așa cum, dacă predicatului îi lipsește sensul de generel, nu-l poate avea pe cel de universal. În alți termeni, fără sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un subiect care să nu fie (încă) substrat, dar care să fie deja gândit ca fiind individual ar fi posibil; e drept, că trebuie adăugat aici și sensul de universal al predicatului, chiar dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume acela de general. Ceea ce este gândit astfel, după aceste reguli, adică ceva ce corespunde "individualului-universal" care nu este un substrat pregătit să primească fel de fel de "determinații ale generalului", constituie ființa. Individualul-universal, ființa, adică, păstrează, cum vedem, sensurile "ontologice" (numite astfel după ființa însăși; acest fapt va fi lămurit mai departe), nu, în mod direct, pe cele logice. Cumva, ființa susține, prin sensurile sale, "poziția" subiectului (și sensurile logice asociate acesteia). Ea pare a concentra tot ce a căpătat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o preeminență "semantică". Sensurile ființei se impun în tot spațiul logic; termenul "ființă" devine punctul cel mai puternic în a structura în funcție de sine constitutivitatea judicativului (așadar, și regulativitatea acestuia); ceea ce înseamnă că sensurile ființei pe bună dreptate poartă numele ei: "ontologice" (to on (gr.) ființa). Dar dacă este gândită doar ca sine, adică numai prin sensurile de individual și universal, ființa pare a lăsa în afara cuprinderii sale sensurile propriu-zis logice, anume cele proprii subiectului și predicatului judecății, datorită primei timporizări: sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că ele nu îi sunt constitutive ființei înseși, deși îi sunt, fără îndoială, regulative. Astfel constituită, ca un individual-universal, ființa devine un "subiect" al judicativului regulativ. Unele dintre încercările din filosofia contemporană de a construi un discurs fără angajamente ontologice în așa fel încât ceea ce capătă sens să nu fie în nici un caz "ființa" sau altceva care ar putea fi de natura acesteia reprezintă, de fapt, probe ale funcționării judicativ-regulative a gândirii ființei. Încercările în cauză ar putea fi numite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie transcendentul ca atare; dar el, având astfel de sensuri, nu este mai întâi, ci El cu "mine" suntem; suntem noi, dar nu ființa. De altminteri, El-cu-"mine", sau ceea ce se întâmplă în experiența față-către-față, are o natură etică, nu ontologică: sensul este acela al ocrotirii Celuilalt, fiindcă se află, alături de mine, în singura ipostază care ne asigură împotriva destrămării Lui și a "mea": ipostaza etică. Ce se întâmplă însă cu sensurile ontologice, atunci când ele sunt suspendate? Trec, cumva, în regim
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în experiența față-către-față, are o natură etică, nu ontologică: sensul este acela al ocrotirii Celuilalt, fiindcă se află, alături de mine, în singura ipostază care ne asigură împotriva destrămării Lui și a "mea": ipostaza etică. Ce se întâmplă însă cu sensurile ontologice, atunci când ele sunt suspendate? Trec, cumva, în regim "logic", ca și cum timporizarea a doua nu ar fi survenit? Ca și cum ar fi posibil un asemenea eveniment "negativ"? Nicidecum! Mai degrabă ele sunt repoziționate în funcție de alte sensuri, care își anunță deja "natura"; și-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Nicidecum! Mai degrabă ele sunt repoziționate în funcție de alte sensuri, care își anunță deja "natura"; și-au anunțat-o, de fapt, prin regulativitatea gândirii ființei și prin exemplele de mai sus, referitoare la preeminența unui sens metafizic ("erotic", "etic") față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și cele logice primesc o nouă poziție din perspectiva sensurilor pragmatice. Această repoziționare este evidentă în construcția lui Levinas. Cele trei acte care au
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și cele logice primesc o nouă poziție din perspectiva sensurilor pragmatice. Această repoziționare este evidentă în construcția lui Levinas. Cele trei acte care au intervenit și de această dată, la fel cum au intervenit și în cazul subiectului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autorizată una care să reprezinte pragmaticul ca atare; desigur, fiind vorba despre așa ceva, doar autorizarea poate fi părtinită, ordonată, "autorizată". Într-un fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și elementele acestora. Argumentul bazat de ideea sferei de cuprindere a diferitelor elemente scoase la iveală de reducția judicativă nu este în primul rând "cantitativ", cum s-ar putea înțelege la prima vedere. El este mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este în primul rând "cantitativ", cum s-ar putea înțelege la prima vedere. El este mai degrabă "calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție a pragmaticului în ontologic și logic: este vorba despre activarea unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție a pragmaticului în ontologic și logic: este vorba despre activarea unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune în sens ceea ce ține de logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat; elemente alethice: verb, timp; apoi sens de individual, sens de universal, diferite sensuri ființiale (ontic-ontologice) etc. Preeminența trebuie însă întărită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției lor este ghidată de resemnificarea judicativ-regulativă a logicului și ontologicului. Prin aceasta, pragmaticul capătă preeminență: el pune în sens ceea ce ține de logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat; elemente alethice: verb, timp; apoi sens de individual, sens de universal, diferite sensuri ființiale (ontic-ontologice) etc. Preeminența trebuie însă întărită prin constitutivitatea autorizării. Este aceasto operație constitutivă subiectului și ființei (logicului și ontologicului)? Și își este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic și de ontologic: "poziții" logice: subiect, predicat; elemente alethice: verb, timp; apoi sens de individual, sens de universal, diferite sensuri ființiale (ontic-ontologice) etc. Preeminența trebuie însă întărită prin constitutivitatea autorizării. Este aceasto operație constitutivă subiectului și ființei (logicului și ontologicului)? Și își este sieși constitutivă? Până aici, ea s-a arătat a fi doar regulativă: le-a înlesnit acestora așezarea, cu sensuri potrivite, în perimetrul judicativului regulativ din orizontul dictaturii judicativului. Așadar, se autorizează pe sine autorizarea? Și autorizează ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutivă și regulativă a judicativului reprezintă expresia directă a părtinirii, dacă ținem seama de preeminența constitutivității pentru orizontul dictaturii judicativului. Totuși, lucrurile stau astfel nu pentru că reducția judicativă a stabilit aleatoriu câteva sensuri pentru fel de fel de "entități" logice, ontologice, pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicative și, în perspectivă, prin operarea unei reducții non-judicative asupra dictaturii judicativului. Problema noastră, în acest moment, se referă, însă, la altceva: care sunt consecințele directe ale actului de autorizare a autorizării asupra subiectului și ființei, adică asupra logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru pragmatic? Pentru a răspunde, voi merge pe două linii: a) indicarea unor consecințe la nivelul semanticii și metafizicii post-ontologice, cele două cercetări ale logicului și ontologicului care acoperă perimetrul judicativului regulativ; b) testarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectului și ființei, adică asupra logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru pragmatic? Pentru a răspunde, voi merge pe două linii: a) indicarea unor consecințe la nivelul semanticii și metafizicii post-ontologice, cele două cercetări ale logicului și ontologicului care acoperă perimetrul judicativului regulativ; b) testarea posibilităților de instituire a unei de-constituiri a judicativului constitutiv. Prima linie este o continuare a ceea ce s-a făcut până aici în acest subcapitol și de aceea va fi urmată imediat; cealaltă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestei lucrări. De fapt, retragerea timpului înțelegând prin aceasta concentrarea sa în funcția modelatoare, supra-temporală devine evenimentul originar pentru judicativul regulativ. Din acest motiv au căpătat sensuri proprii "obiecte" de felul: nimicul, ne-ființa (dar, cumva, și ființa, în diferența ontologică, ori numai aceasta din urmă în sine), toate netimporizate în sensul unei constituiri temporale depline sau, prin urmare, nevizate de lumina vreunui eveniment. Pe de altă parte, condiția de eveniment nu poate fi retrasă nici faptelor netimporizate (constitutiv direct), fiindcă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi decât un eveniment de timporizare care ar în-ființa ("constitui") ceva neobișnuit, de pildă, sau ceva care de la bun început ar fi ascuns vederii, precum "faptele" care mai devreme ne păreau a fi netimporizate (nimicul, ne-ființa, ființa însăși, diferența ontologică etc.) Prin urmare, retragerea timpului nu este un eveniment din afara limitelor dictaturii judicativului, ci un fapt posibil între aceste limite. Stranietatea sa ieșită la iveală imediat ce luăm act de o asemenea posibilitate, dată fiind atotputernicia timpului, în sens ființial, funcțional
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
real". Saul Kripke, Numire și necesitate; îndeosebi Prelegerea III. 9 Sensul "discursului" trebuie luat "existențial", după înțelesul heideggerian. Pentru aceasta, a se vedea poziția discursului în orizontul constituirii locului-de-deschidere a Dasein-ului (Heidegger, Ființă și timp, § 32-§ 34) și în orizontul ontologic al limbii (Gadamer, Adevăr și metodă, Partea a treia). 10 Cf. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, "Scară a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", pp. 11-32. 11 Lucian Blaga, Despre viitorul filosofiei românești, p., 14. 12 M. Merleau Ponty, Phénoménologie de la perception
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]