4,332 matches
-
iudaice) și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii, devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman. Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei, față de evreii rămași, în minoritate, la cultul mozaic tradițional. Purtătoare a statutului de „israeliții autentici”, în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei, Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
familiilor mixte. Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia, cultura și obiceiurile naționale evreiești, dar adesea și succesul lor financiar sau profesional, s-au lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare, creștine, dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice, ceea ce a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forțată și expulzări în masă, legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor. Autoritățile religioase și laice
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Dimitrie Ghica; mandatul acestuia a fost confirmat de alegerile din 1869, după care a reușit să-l convingă pe Alecsandri să accepte o candidatură pentru un mandat de deputat de Român. Poetul, care fusese nominalizat fără consimțământul sau, a lăsat ostilitățile la o parte și a devenit unul dintre principalii susținători ai lui Kogălniceanu în Camera Deputaților. Chiar și după ce Cuza a plecat din țară și s-a stabilit la Baden, relațiile lui cu Kogălniceanu au rămas la un respect distant
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
dezbătută între Papa Inocențiu al III-lea și Țarul Ioan Asan I în anii 1202-1204. Anonymus sau Simon de Keza au afirmat originea latină a românilor, în cronicile lor anterioare întemeierii țărilor române, nu s-a sesizat un ton de ostilitate față de români și că statul ungar nu suprimase încă autonomiile locale, iar românii din Transilvania nu erau excluși din drepturi. Limba latină similară cu limba română, așezarea geografică a românilor, i-a determinat pe autorii care au studiat textele latine
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
rămas nedisputată, astfel încât Pandolfo Malatesta în 1406 a cucerit orașul, că zece ani mai tarziu să-l cedeze lui Filippo Maria Visconti, care la rândul sau îl va vinde venețienilor în 1426. Nobilii milanezi îl forțează pe Filippo să reia ostilitățile împotriva venețienilor, pentru că în felul acesta să încerce să recucerească orașul, dar el a fost învins în bătălia de la Maclodio (1427), lângă Brescia. În 1439 Brescia a fost recucerita de Francesco Sforza, comandant venețian care la rândul său l-a
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
să atingă 2400 de persoane în 1842. Protestanții mesini, al căror număr a crescut abrupt încă din anii 1520, au devenit majoritari, însă, după revocarea Edictului de la Nantes, au emigrat în Țările de jos și Germania, cu precădere motivați de ostilitățile deschise de Ludovic al XIV-lea. Plecarea reformaților a prejudiciat masiv economia locală, conducând în schimb la o creștere spectaculoasă a populației Berlinului. În secolul XVIII, populația regiunii scade din cauza continuării emigrației protestante spre Germania, dar și spre coloniile franceze
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
i-a ucis sau a încercat să-i ucidă". Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei. Gheorghe Apostol susținea că el fusese numit personal de Dej ca succesor la conducerea partidului, dar Ion Gheorghe Maurer, care îl privea cu deosebită ostilitate, a manevrat în așa fel încât în fruntea partidului să fie ales Nicolae Ceaușescu, (unul dintre protejații liderului decedat și un personaj de prim-plan în partid). Trupul îmbălsămat al lui Gheorghiu-Dej a fost depus într-un mausoleu din Parcul
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
și apoi trecut în rezervă pentru că o compus un marș închinat lui Bismarck și l-a exectutat cu fanfara sa. Bismarck care se retrase la domeniul de la Friedrichsruh, dăruit de Wilhelm I, ripostează înșirând o violentă campanie de presă. Această ostilitate nu poate dura; Wilhelm cedează și are loc o reconciliere în 1894. Bismarck moare după 4 ani, departe de orice activitate politică. Și-a petrecut ultimii ani scriindu-și „Amintirile”. Înainte de a muri, a fost cuprins oarecum de remușcări: „Am
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
în România, guvernul maghiar de la Budapesta i-a intentat lui Goga - ca cetățean austro-ungar - un proces de înaltă trădare, fiind condamnat la moarte în contumacie. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea. La încetarea ostilităților și semnarea păcii de la București, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franța. În vara anului 1918 s-a constituit la Paris "Consiliul național al unității române", forum de presiune asupra marilor puteri pentru obținerea unității statale românești
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
gestul său, afirmând că eventimentele de la Budapesta nu dobândeau un caracter revoluționar dacă s-ar fi sprijinit pe consiliile muncitorești. Liderii est-europeni au lansat acuzații asupra sa pentru caracterul antisovietic. Hrușciov nu i-a mai luat apărarea, ieșind la iveală ostilitatea mocnita împotriva sa. Ruptură s-a produs pe fondul Conferinței internaționale a partidelor comuniste de la Moscova în noiembrie 1957 când Tito a refuzat să mai participe din cauza că manieră de abordare a problemelor se apropiau mai degrabă de politică Chinei
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
lt. col. Macovescu. În executarea ei, s-au săvârșit unele greșeli, ceea ce a dus la o încleștare deosebită. Eroarea aparține M.C.G. și conducerii Diviziei 11, prin faptul că detașamentul era redus numeric față de inamic și nu s-a ținut cont de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
fiind vorba de o obligația individuală ( spre deosebire de djihad-ul ofensiv, unde era nevoie doar de mobilizarea armatei). Începând cu secolul XVIII începea s fie legitimata și pacea sfântă și întreruperea djihad-ului ( pacea de la Karlowitz - era văzută ca o întrerupere temporară a ostilităților, pentru a estompa caracterul defavorabil al acestei păci pentru Imperiul Otoman). Disjuncțiile fundamentale ( mumin-kafir, muslim-harbî, dar al-Islam, dar al-harb). Important este Djihad că bellum justum ( legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
proclama șiismul că religie oficială a statului sau și încerca să îl extindă. Problemă otomanilor era acea că în Anatolia tot mai mulți musulmani se coverteau la șiism. Începând cu Selim I, sultanii vor cere șeyh ul-Islam ca să legitimieze declanșarea ostilităților împotriva unui grup de musulmani, respectiv a Iranului șahilor safavizi. Somația este primul pas către pace, fiind considerată djihad-ul cel mai merituos, deoarece războiul era dus cu cuvintele. Existau două elemente: notificarea pretențiilor și declarația de război. Sunt 2 tipuri
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Isma îl, întemeietorul dinastiei safavide, religia shi ita este ridicată la rand oficial, astfel că integritatea Imperiului Otoman este pusă la îndoială, având în vedere că turcii erau sunniți. Muftii din ambele state au emis fetva-le prin care era exprimată ostilitatea virulenta dintre otomani și safavizi. Merită amintită ulema-uau Nuru-dîn Hamza, care justifică printr-o fetvâ uciderea a 40.000 de kîzîlbași, adepți ai safavizilor din Anatolia, și ulterior este justificat și războiul împotriva lui Isma îl. Nuru-dîn i-a declarat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau țăranii. Dețineau 25-45% din suprafețele de teren. Era un mic strat de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a determinat pe mulți nobili să emigreze, în frunte cu fratele regelui, contele d'Artois: 20 000 au fugit în afară Franței în decurs de două luni. La 17 iulie, regele a venit la Paris, unde a fost primit cu ostilitate de către mulțime, Ludovic a recunoscut noul consiliu revoluționar-Comună și Garda Națională și a purtat la pălărie cocardă roșu-alb-albastru a revoluției. Ambasadorul britanic, ducele de Dorset și Guvernatorul Morris, ambasadorul american, concluzionau că revoluția a luat sfârșit și că autoritatea regelui
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
s-a terminat. În 1790, s-a reorganizat administrația financiară, legile, finanțele și economia prin aplicarea principiilor Declarației drepturilor pentru a se oferi Franței un sistem uniform, descentralizat, reprezentativ și umanitar. Deputații se considerau descendenții iluminismului și intenționau să încheie ostilitățile, cruzimea și să pună capăt superstiției și sărăciei. Erau puțini care regretau dispariția Vechiului Regim. Prin restructurarea administrației locale, deputații puteau să se asigure că puterea va fi descentralizată, trecând de la guvernul central de la Paris la autoritățile locale, ceea ce a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
primit sprijin de masă, fiind anterior susținută doar de regaliști și emigranți. În zonele fervent catolice, puțini clerici au depus jurământul. Multi săteni s-au plâns că Adunarea încerca să schimbe religia, mai ales când preoții refractari au fost destituiți. Ostilitatea față de revoluție se va transforma ulterior într-un război civil. Cluburile politice s-au format imediat după întrunirea Stărilor Generale în mai 1789. Clubul iacobinilor a luat naștere din contactele deputaților radicali bretoni și cei care împărtășeau perspective similare. După
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în 14 iunie 2005 de Universitatea din Göttingen. Pragmatismul său i-a adus repede renumele de "prieten al patronilor". A fost calificat drept un aprig susținător al industriașilor. Ambițiile sale au suscitat, de-a lungul carierei sale, numeroase suspiciuni și ostilități, provocând fricțiuni chiar în rândul partidului, unde nu a încetat nici o clipă „să-și facă loc”. Schröder a devenit membru al SPD în 1963, în 1971 a devenit președintele Tinerilor Socialiști în districtul Hanovra și a fost din 1986 până în
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea față de aceste baze ale obiectivității este trăsătura definitorie. Această ostilitate subterană față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Sankt Petersburg . În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg. În august 1999 Vladimir Puțin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru. În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste Cecenia.După demisia lui Boris Elțin, din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse. Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică antiteroristă, făcându
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
Dapyx. Despre Cotiso se spune că a fost în discuții cu Octavianus Augustus pentru a se căsători cu fiica acestuia Iulia, însă căsătoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost unul dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dusă față de Imperiul Roman. Cum regatul său era în câmpia munteană, a încercat să-și întindă stăpânirea peste Dunăre. Ajutat și de bastarni, a trecut în sudul Dunării și i-a bătut pe moesi, tribali, dardani și denteleti. Cum cei
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
în Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, aceștia au semnat, la 11 noiembrie, armistițiul cu Puterile Aliate, care a pus capăt războiului iar, ulterior, Tratatul de la Versailles, în iunie 1919, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. Tratatul a fost perceput în Germania ca o continuare umilitoare a războiului prin alte mijloace, iar asprimea sa este, de obicei, considerată ca având un rol important în nașterea și
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și, mai ales, la Berlin. În 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]