8,628 matches
-
uităm de pasul drept noi rătăcim poteca poverile reptile sug sângele din suflet nu cred că-i înțelept să rătăcim bezmetici la nesfârșit uitând de rostul nostru-n viață de ce-am venit aici mai bine-n rugăciune petale culegând pășind mărunt pe cale cu pas ca de furnici mister-om înțelege când om pleca la cer și-om fi și noi o floare în mâna grea de Tată ne va iubi cu milă speranțele nu pier când îți dorești o soartă
PRIN OCHII TĂI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374485_a_375814]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > SUNT UN ALT ANOTIMP - O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.” Vă propun să pășim într-un univers care pare tot timpul la fel, dar diferă de la scriitor la scriitor, în funcție de meșteșugul folosit în definirea imaginilor prin cuvânt. Cuvântul este unitatea lexicală, unealta de indulgență a condeiului în conturarea frumosului. Fiecare scriitor este o rezultantă
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să vadă, Și-apoi calcă șmecherește Spre găini și le zâmbește. Ele nici nu mai respiră, Stau prostite
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ÎNTR-UN PAS Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pășind cărarea vieții,scurtă Ne pare o nălucă în pustii, Și cînd observi cum trupu-ți urcă Cărări pe care tu n-ai să mai tot vii... Rămîi asemeni unui cuc ce cîntă De zori și pînă-n zori de zi, Că ești
ÎNTR-UN PAS de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374504_a_375833]
-
Dumnezeu, la sfințirea bisericii ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în Parohia Dumbrăvița din comuna Ruginoasa, județul Iași.” Dorința exprimată atunci, de a participa la sfințirea bisericii, s-a realizat și, iată, cartea a apărut! Între coperțile ei, domnul Marian Malciu pășește cu abilitate pe o graniță imaginară între bogăția informațională a unei monografii bine documentate, detaliile toponimice și topografice ale unui jurnal de călătorie și trăirile tulburătoare, specifice unui roman confesiv - o fereastră spre sine, pentru că o călătorie este, în fapt
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
ale vieții locuitorilor din Ruginoasa și nu numai, adevărate pagini de istorie, credință și cultură. Tocmai de aceea, îmi permit să subliniez: dacă veți citi cândva ”RUGINOASA - ISTORIE, CREDINȚĂ ȘI CULTURĂ”, fiți convinși că acest lucru nu este întâmplător! Veți păși pe același drum care l-a îmbogățit spiritual pe Marian Malciu și i-a arătat o lume, pe care nicio istorie sau hartă geografică n-o poate arăta! Prof. Gheorghița DURLAN - alias Georgia Landur VINTILĂ - Referință Bibliografică: MARIAN MALCIU LA
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu.... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești i-au modelat trupul din cel mai prețios jad, mirosind a mentă sălbatică și a Dragoste..... La mulți ani tuturor femeilor! Referință Bibliografică: Femeia / Floarea Cărbune : Confluențe
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374558_a_375887]
-
să-ți aducă mirosul proaspăt al zambilelor și un zâmbet pe buze. Parfumul florilor de primăvară, roua dimineților calde, adierea vântului blând al celui mai frumos anotimp, toate acestea să-și găsească locul în sufletul tău. Lasă Primăvara să-ți pășească-n suflet, las-o să-ți cuprindă obrajii și să-ți învăluie inima, dansează cu ea în lumina soarelui și las-o să-ți inunde sufletul cu zâmbete și iubire. Să fiți iubite dragi nestemate ale lumii, voi mame, surori
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca
EU VOI PLECA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374578_a_375907]
-
peștii din ea au murit, iar alte ape de băut nu prea mai erau în Egipt, mai ales pe timp de vară; 2 - Au venit broaște și au invadat tot Egiptul, iar acolo unde vroia să dea egipteanul a merge, pășea pe broaște! 3 - Au venit țânțari ce înțepau tot ce era vietate, atât pe oameni, cât și pe vite; 4 - Roiuri de muște, văzduh de muște, priveliști muscărești; 5 - O ciumă grozavă a răpus toate vitele egiptenilor, însă cele ale
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim un pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare Celui plecat pe veci, sperând în luminare. Si cu credința vie
PIERDERI de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374614_a_375943]
-
totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E glasul care se aude-n noapte, deși sunt vuiete deșarte Pământul clocotește printre lumii incerte Știind că o singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să mergi mai departe! RIDICĂ-TE, IOANE ! Ridică-te, Ioane, ridică-te, Ioane! Și mergi cu tălpile iar pe pământ, Căci ai nevoie de un mormânt. O, cruce la căpătâi, unde
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
doi copilași plini de voie bună și inocență. Am căutat cu privirea punguța roz și am găsit-o... în gândul meu. M-am ridicat, de pe banca... unde ațipisem, cu un surâs pe buze... Cu pași siguri și cu încredere am pășit pe drumul... spre viitor. In primul coș de gunoi pe care l-am întâlnit în cale, am aruncat... punguța neagră. D. Theiss
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
unul, mirosind a drojdii, se ținea numai de una. chit că era jerpelită, la soare ea râdea rebelă: vai, ce vreme-afurisită, cine m-a făcut umbrelă? se rugau cre(ș)tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau numai cruci: nici măcar să cadă stropii, dar vreo ploaie cu bulbuci?! dup-atâta osteaneală (mai toți flămânzi și însetați) zice-o față clericală: plecați, la dracu, și udați
PROCESIUNEA PLOII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374647_a_375976]
-
dialogul celor doi bărbați. George dorea doar să o impresioneze recitindu-i o compoziție proprie sau să o șocheze? George continuă pe aceea și temă: Auzi gândurile mele, Și mai bune, și mai rele, Dar un tril de păsărele? Mai pășești desculță-n iarbă, Tălpile roua să-ți soarbă? Mai dansezi prin amintiri, Printre spini de trandafiri Și-n dorințele de miri? Mai știi când e lună plină, Ai mai fost seara-n grădină? Ai lăsat cerul să-ți pupe Dalbul
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
care pașii tăi te poartă în căutarea fericirii. Să fiu acel ales al inimii tale ce-ți aduce căldura sufletească și mângâierea tandră în nopțile când vântul vremurilor aspre vor bate peste gândurile tale. Promit să am tăria de a păși alături de tine și atunci când curenți potrivnici mă va îndemna să-mi schimb sensul drumurilor noastre în viață. Să-ți fiu un sprijin real atât la bine cât și la greu. Vreau să gust alături de tine atât din cupa fericirii, cât
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ești plantă carnivoră femeie! Cine spune doamnă că numai noi greșim, Când disperați în spini de trandafiri pășim. Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să
EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373319_a_374648]
-
felul lui de a fi: calm, ospitalier, foarte deschis și volubil. Are un ușor accent bănățean, un glas melodios și blând. Ne-am întâlnit și am devenit prieteni pe loc, ca și când ne-am fi cunoscut de-o viață. De cum am pășit în mașina lui, a început să îmi spună propria-i poveste, cu o naturalețe și familiaritate care m-au făcut să zâmbesc și să mă topesc ușurată în scaun, după o călătorie epuizanta de 10 ore. Am simțit mereu căldură
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
pământ Dizolvând apa din ochiuri de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc cu firul ierbii Zorii să-mi sărute cearcănele serii Primăvara din mine
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
un strop de suflet, de iubire... toată această alergare nu are niciun sens, nicio valoare. Aici este problema majoră! Am urmărit un documentar... Se vorbea despre acest aspect al umanității, mereu spre o degradare morală, spirituală... DA! Încercăm să trăim, pășind cu discreție prin locurile ”minate”, contaminate cu parfumul ”florilor răului”(flores du mal), așa cum scria Charles Baudelaire. Sigur, poezia mea este una profundă, mereu în căutarea unui adevăr prim. ”trădează o frământare existențială, tristețea trecerii timpului care ”prăduiește” totul, amăgirea
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
să vadă Spectacolul străzii, aa Moș Crăciun făcându-se coadă. Isus a rămas în statui, ori fresce murale, Ascuns în biserici, sau în câte-o inimă caldă, ici-colo. Colindele-s mai puține, devenind tot mai escase și pale Și eu pășesc prin mulțimi de Ester, Prosperidad și Manolo. Aici încă-i bine. Auzii că-n alte părți, creștinii încă mai mor, Ori zac în carcere, pentr-o colindă, sau fesul lui moș Crăciun. Dar asta-i prea departe de noi, așa că
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
NU AM MULTE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, împart cu voi... Clipele de bucurie, când îmi fac veșmânt din ploaie Și pășesc desculta-n iarbă peste-al apelor șuvoi, Unduindu-ma cu vântul care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > NU MAI ȘTIU Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai știu cum să pășesc acum Peste răni care minează drumul, Scut contra cuvintelor să-mi pun, De pe suflet cum să scutur scrumul, Nu mai știu cum să privesc la cer, Cu ce ochi neobosiți de vreme Stelele-aruncate în eter Să le-așez pe toate
NU MAI ȘTIU de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373465_a_374794]