4,208 matches
-
dracului! N-auzi că-i saltă pe suspecți?“, repeta scrâșnit. Nu mă știam suspect. Dar l-am crezut. Știam ce înseamnă să fii săltat, la înghesuială. Până se lămureau lucrurile, îndurai cel puțin câteva batjocuri și umilințe. Prima dată o pățisem în anul trei de facultate. M-au luat de la intrarea în Cișmigiu. O așteptam pe Ester. Erau urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu părul mare, revărsat pe spate. M-au ridicat. M-au dus într-o dubiță care aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Vrând-nevrând, prindeam frânturi din discuțiile lor. Fuseseră, din câte mi-am dat seama, în decembrie acela de pomină în clădirea C.C.-ului. Au stat câteva zile bune acolo. Acum erau îngrijorați. Se simțeau urmăriți, vânați și tot povesteau ce-a pățit unul, ce i s-a mai întâmplat altuia. Erau speriați și se gândeau că nu le-a mai rămas decât să fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu muci de flegme pă jos, să-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ce ședințe mai țineam! Propagandist era tovarășul Weiss. Toată crema tineretului comunist venea și regula la mine. Ți-aș spune unde a ajuns Vyvy acum, da’ nu vreau să-ți fac rău. Dacă afli și nu-ți ții gura, o pățim amândoi. Io am făcut un an la zeghe, fără judecată. M-au închis să mă țină doar să mă gândesc bine când deschid gura. Așa spuneau tovarășii. Nu mă băteau, dar zicea să mă gândesc. Noroc că aveam relații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta, da’ dacă pot s-o tai un pic mai repede câteodată o fac. Iar mi se prinsese haina-n ușă, iar drăguțu’ de Warren se uita cum încerc să fac să pară că mi-am prins gaica, așa cum poate păți oricine și nu că mi se blocase burtica. Se părea că vorbise cu babalâcu’ și când m-au văzut și-au spus ceva unu’ la altu’, da’ n-am auzit ce. Apoi moșu’ a-nceput să traverseze strada spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și printre lacrimi i-a zis: - Tu n-ai auzit nimic deosebit noaptea trecută? - Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui moș Parfene. Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea. Cam așa ceva pățiră și cei doi care vindeau cojocul. Au vrut să-l fure pe moș de bani dar, în cele din urmă, nu s-au ales cu nimic. Ești oarbă! Plecam acasă. Era luna august și timpul vacanței. Zborul era la orele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se corectă: Adică și asta, dar mai e ceva... ― Ce? ― Știi, nu-i bine să mă obișnuiesc. Omor azi șapte, mâine paișpe... Unde o să ajung? Cu țigările am pățit la fel. ― Ai dreptate. Unul la câteva zile ajunge. ― Așa m-am gândit și eu. Își puseră măștile de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să plângă cu capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline, Ce-ai pățit tu de picioare, ce rău dete peste tine? Și Călin începe-a-i spune cât pățise pân - acuma. - Hai, ne-om prinde frați de cruce. - Hai, ne-om prinde, spune-mi numa 545A cui ești și cum te chiamă? - Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline, Ce-ai pățit tu de picioare, ce rău dete peste tine? Și Călin începe-a-i spune cât pățise pân - acuma. - Hai, ne-om prinde frați de cruce. - Hai, ne-om prinde, spune-mi numa 545A cui ești și cum te chiamă? - Eu fecioru-s de-mpărat, Codrii de - aur fur-ai noștri pân ce smeii i-au luat. De când i-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n mine-i tot slabă Pentru tine mândră dragă. Oh, mândruță cum m-oi duce De l-a ta guriță dulce, O, vai, lacrimele mele Cum se varsă de cu jele, Cum se varsă de cumplit Dacă vede ce-am pățit, Și, voi, picioarele mele Pe unde-or să îmble ele? A meu ceasul c-a venit Și de mândra m-am urât, Al meu tron împărătesc, De mândra mă despărțesc. Și eu mândră că m-oi duce De l-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cusute, De cari se țes pe aici Cu fluturi și cu arnici, Și cu strămătură fie Numai voie bună fie, Și de-ar fi și de mătasă Numai să fie din casă De la cinstita mireasă, Nu strânsă pe la vecine Ca să pățim v-o rușine. Să știți, socri, că de sară Mare oaste vă-mpresoară, De n-aveți îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cântec așa de jele, de i-o rupt inima. Se ia el încetișor și se suie pe scările cele și vede acolo pe voinicul ce-și rupsese mînile la smei. - Bună vreme, voinice! - Mulțumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai pățit? Și el începe a-i spune toate Câte - au pățit. - Hai să fim frați de cruce! - Hai! - Da D-ta cine ești? l-întreabă CĂLIN - NEBUNUL. - Eu, zice, -s un fecior de-mpărat și pădurile astea a fost toate a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ia el încetișor și se suie pe scările cele și vede acolo pe voinicul ce-și rupsese mînile la smei. - Bună vreme, voinice! - Mulțumesc d-tale, Călin-Nebune, da ce-ai pățit? Și el începe a-i spune toate Câte - au pățit. - Hai să fim frați de cruce! - Hai! - Da D-ta cine ești? l-întreabă CĂLIN - NEBUNUL. - Eu, zice, -s un fecior de-mpărat și pădurile astea a fost toate a tătîne-meu și ni le-o luat smeii; da de când ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sărutate. * Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cel Mare banii, iar „zahareaua“ (aprovizionarea) o trimite turcilor. Lipsa acestei aprovizionări duce la dezastrul țarului în bătălia de pe Prut; urmează pacea rușinoasă încheiată cu Mehmet Baltazi, marele vizir, în 1711. „Iuda cel de Brâncoveanu m-a vândut de-am pățit aceasta“, ar fi zis Petru cel Mare. * Văd îngerii stându-ne în conștiințe ca în camerele de izolare din spitalele de boli nervoase. * Tot ce se întâmplă în Frații Karamazov se întâmpla și în orașul meu: la fiecare colț de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iraționalului, al instinctului primar, frustrat. Exact ca în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în genul tele novelei naturaliste, dat fiind că marele rus abuzează de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica Simpson, chicoti Lauren. Spre norocul meu, chiar aveam și altceva. Chiar Înainte de a da fuga să ne căsătorim, Hunter hotărâse să-și mute compania la New York. Îi plăcea acolo și, de vreme ce eu crescusem În oraș, eram entuziasmată că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să vadă sâni Încă, iar o secundă mai târziu era pe mine, la propriu, acolo pe terasă. A ejaculat după cinci minute și apoi a căzut lat de epuizare. Am considerat asta un compliment, de fapt. Eu Întotdeauna obișnuiam să pățesc așa când aveam vârsta lui la Studio 54, când mă simțeam super. Îți mulțumesc pentru petrecerea grozavă. Patru tăiați de pe listă! —Dumnezeule mare, râse Hunter. Și cum rămâne cu marea ei iubire pentru Giles Monterey? Gata, l-a uitat? — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cred că am și leșinat pentru vreo două secunde. Cunoști sentimentul ăsta? — Oarecum... am evitat răspunsul. Nu reușeam să găsesc energia de a râde Împreună cu Lauren. Nu am scos decât un suspin adânc. — Vocea ta sună ca naiba. Ce ai pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
știe deja că am ajuns la hotelul Existența. Pentru moment, decid să nu îi împărtășesc acest gând lui Tom. Înainte de a ne lua camerele în primire, Tom o sună pe Pamela din salonul de la parter, ca să-i explice ce-am pățit. Stanley e sus, face paturile. Lucy se îndreaptă într-o doară spre sofa și, în clipa următoare, e în genunchi și mângâie câinele lui Stanley, un labrador bătrân pe nume Spot. Fără să vreau, mă gândesc la Harry și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]