9,678 matches
-
dispăruse. Ușa din dreapta tocmai se închidea, lăsând să se vadă o felie de lumină. Buzz îl bătu pe Mal pe umăr. Mal îi făcu semn că știa deja. Buzz scose pistolul din toc și îl puse în buzunarul drept al pantalonilor. Mal îl ținea pe al lui lipit de picior. Negrii încetară să cânte, iar Coleman se lansă într-un număr solo: scâncete, gemete, vaiere, grohăituri, chițăieli. Buzz se gândi la niște șobolani gigantici, care sfâșiau carnea în ritmul muzicii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
compliment.“ — Nu pricep insinuarea. — Știi, la noi, în Franța, dacă te îmbraci îngrijit în seamnă că ești de dreapta ca orientare politică, iar pictorița respectivă, fiind de stânga, mă sfida. Dacă vrei să fii apre ciată trebuie să vii în pantaloni, pe cât posibil pătați de vopsele, și să ai părul vâlvoi, ca sub febra inspirației. M-am dus la Salonul de Pictură din Monaco gătită, nu „acoperită“. Imediat am fost asaltată de întrebări: „Sun teți pictoriță?“ „Da. De ce? Vă miră? Eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tremuriciul numai când mă gândeam la ce m-aștepta! Era luni, seara. Aveam repetiție la cor cu Maestrul Costescu zis și Coana Batista, pentru că avea obicei să-și pedepsească elevii, punîndu-i să stea în genunchi; dar ca să nu-și murdărească pantalonii de bradolina dată pe scânduri, îi ruga frumos să scoată batista și s-o aștearnă pe jos, înainte de a se așeza. Pe vremea aceea eram sopran... și, de unde întotdeauna cântam cu o mare plăcere, acum abia mi se auzea glasul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau aproape pe sus până la clasă. În fața ușii, îmi compuneam o figură plină de suferință, unul dintre colegi da ușa de perete ― și ne făceam intrarea! Urmau întrebările și răspunsurile de rigoare, compătimiri
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un verde Închis. - Este, dar... - Dar? Hai, Pietro, nu mă fierbe! E cu măria sa? - Mai rău... - Mai rău? Aud zgomot de săbii! - Păi asta e... se bate cu Alexandru! - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzute pe podea. Îl văzu pe căpitan În dreptul ferestrei, privind, parcă trist, Într-o depărtare pe care n-o putea vedea. Spre mirarea slujitorului, căpitanul se ridicase În picioare și, după cum se vedea, reușise și să se Îmbrace singur cu pantalonii ușori din pânză de in, cămașa albă desfăcută la piept, centura de care atârna teaca spadei și pieptarul de piele. În picioare avea cizme ușoare, de călărie, din piele de căprioară. Deși păruse a nu lua În seamă intrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amânări. Întreaga Moldovă murea puțin câte puțin, În fiecare clipă. - Pot să-ți dau scrisoare măriei sale... sau pot să-ți spun eu Însumi ce cuprinde ea... Erina tresări, făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putea ucide zeci de oameni fără să fie atins, mânuind cu două mâini o sabie ciudată, sărind din loc În loc, atacând În toate direcțiile, rotindu-se, aducând moartea cu fiecare mișcare. Și totuși, era un om. Avea cămașă albă. Pantaloni negri. Centură. Arme care luceau din când În când. Alexandru construia, din fragmente, portretul. Părul lung, căzut până la umeri, desfăcut poate dintr-o coadă legată la spate. Fără chip. Fără anatomie. Fără oase. O făptură de fum, care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei, care trebuia să cumpere aproape unul pe zi și nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori pe șeviotul obosit, și picioarele scheletice pluteau în pantalonul cu dunguțe gris, ținută doctorală de congres, pe care Rim nu o părăsea niciodată. Gloria lui erau ghetele de dimensiuni foarte mici față de un corp așa de lung, și subțiri ca și cum ar fi acoperit nu o labă, ci un singur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dură și în multe cazuri necruțătoare. Aici nu funcționează pedagogia duhului blândeții, nici permisivitatea, nici mila. Greșelile sunt sancționate prompt și aspru. Dacă, de exemplu, nu îți lucrezi bine pământul pentru că îndrăgești umbra și somnul, atunci mănânci prost, umbli cu pantalonii rupți în fund și privești cu jind la cei ce au belșug pe masă și avuție în casă. Sau, dacă la vremea școlii primare și gimnaziale ai preferat jocul și trândăveala, iar școala ai abandonat-o, înseamnă că ai ales
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unei case impresionante, adăpostită de zgomotul străzii prin pereți înalți de cărămidă. Coboară peste parapetul împodobit cu olane din sticlă pisată, pe o terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran Nath Razdan nu se gândește la moarte. Ba din contră. Bazarurile sunt goale și pe holurile spitalului sunt înghesuite cadavre, dar el nu-și face probleme. La cincisprezece ani, lumea sa se definește confortabil între pereții casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câteva case, un mănunchi de sate, o lustragerie la Lucknow și acțiuni la un concern de prelucrare a mătăsii. Când își închipuie viitorul, îl vede promițător, prosper, frumos. Cu un oftat, se uită în jos la micul cort ridicat în pantalonii săi de pijama din mătase. Și asta îl face să spere. Banii nu sunt o problemă pentru el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunoaște pe dinafară tot arborele genealogic de sute de ani, până la momentul în care pe meleagurile lor au năvălit musulmanii, iar ei au fost forțați să-și încropească o viață nouă la câmpie. Așadar, sângele care se oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva mai tânăr și probabil arătaseră bine și pe maior, cu mulți ani în urmă. Oricum, timpul nu fusese îngăduitor cu el, de parcă existaseră doar zile marcate de mâncăruri consistente la micul dejun și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un ochi critic. Ce naiba a făcut? Incertitudinea îl duce la remușcări, remușcările la vină și vina la panică. Își încheie nasturii pantalonilor cât poate de repede și se retrage din zona de acțiune. Fiind o persoană educată, după ce străbate jumătate din distanța spre ușă, hotărăște că ar trebui să-i adreseze partenerului său măcar un cuvânt, să facă un gest oarecare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe care scosese aparatul. Uluit, neputând să-și dea seama pe moment unde se află, maiorul Privett-Clampe pipăie după mânerul clanței și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și dacă va muri fără să lase moștenitori? — Tronul îi va reveni fratelui său. Firoz va construi hoteluri și căi ferate, piste de aterizare și un cinema, va promulga o lege prin care va spune că toată lumea trebuie să poarte pantaloni și să creadă în metodele industriale moderne. Yasmin pare foarte ambalată, dar apoi începe să se controleze. Nu va fi bine deloc, declară până la urmă solemn, pentru că lui Firoz îi plac doar acele lucruri care sosesc ambalate din Europa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi și decolorate, cu același model în dungi albastre și roșii, ca vinul. — Cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
servitoare special instruite și niște hijra, care bombăne nemulțumite. Pentru Charlotte („Charlie“) Privett-Clampe , faptul că este înconjurată de o mână de indivizi în sariuri este ceva mai suportabil decât ar fi fost pentru tatăl ei vederea unor femei îmbrăcate în pantaloni. Sarcinile care apasă pe umerii englezoaicelor în India sunt destul de grele, iar ei nu i-a stat niciodată în obicei să se dea la o parte din fața răspunderilor, mai ales când a fost în joc „Misiunea noastră de a civiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jorrock. O rimă bună poate oricând să-l impresioneze, ca orice altceva cu un ritm clar și sentimente emoționante. Deseori îl pune pe Clive să recite Gunga Din, de pildă, sau Atacul cavaleriei ușoare, în timp ce el își umblă pedagogic în pantaloni. Uneori, cum este și firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl pune pe Clive să recite Gunga Din, de pildă, sau Atacul cavaleriei ușoare, în timp ce el își umblă pedagogic în pantaloni. Uneori, cum este și firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știe Firoz. Zice că are douăzeci și unu de ani, dar oamenii nu-i dau mai mult de șaptesprezece. De fapt, nu i-ar fi păsat nimănui câți ani are, dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de notorietate a pantalonilor săi, revoltător de strâmți. — Dragă Jean Loup, mă gândeam să faci ceva mai puțin ortodox, știi tu, cu maiorul Privett-Clampe, iar tu, dragul meu, Cornwell, să-i imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
masa de bun-venit pe peluza din spate, la care vor participa două sute de persoane. O sarcină cam grea. Nababul sosește încet și grandios. Precedat de o duzină de slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]