13,778 matches
-
CChr.Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori); pentru Predestinatul: PL 53. 3. Leon cel Mare Mediul cultural roman a fost dominat de marea personalitate a papei Leon, care cu energie și hotărîre a întreținut raporturile cu celelalte regiuni ale Occidentului și cu curtea de la Constantinopol. Originar din Toscana, potrivit unei informații din Liber pontificalis, este, poate, acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a întreținut raporturile cu celelalte regiuni ale Occidentului și cu curtea de la Constantinopol. Originar din Toscana, potrivit unei informații din Liber pontificalis, este, poate, acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lîngă papa Celestin I (422-432) și, considerînd că e necesar ca și Sfîntul Scaun de la Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Gallia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. în 439, Leon l-a convins pe papa Sixt al III-lea (432-440) să refuze comuniunea cu pelagianul Iulian de Eclanum și să împiedice revenirea acestuia pe scaunul episcopal. în timpul unei misiuni politice în Gallia, el a fost ales, în 440, ca succesor al lui Sixt al III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestuia pe scaunul episcopal. în timpul unei misiuni politice în Gallia, el a fost ales, în 440, ca succesor al lui Sixt al III-lea. în această perioadă intră în vigoare legea promulgată de împăratul Valentinian al III-lea, la cererea papei Leon, prin care maniheii sînt scoși în afara legii. Era însă o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus acum doar la Italia, și pentru Biserica apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
murit în 461. a) Epistolarul Această politică energică își găsește expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat Epistolar papal din toate cele compuse pînă atunci (sînt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă, iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheistă (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nr. 10) îi este trimisă lui Ilarie de Arles, care demisese un episcop în virtutea întîietății pe care o avea în Gallia, independent de Biserica din Roma; un grup de scrisori (98; 100-101; 104-106) au caracter disciplinar și sînt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului de la Calcedon, despre care am vorbit mai sus. începînd cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
avea în Gallia, independent de Biserica din Roma; un grup de scrisori (98; 100-101; 104-106) au caracter disciplinar și sînt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului de la Calcedon, despre care am vorbit mai sus. începînd cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante se numără aceea din 13 iunie 449 (nr. 28), trimisă lui Flavian și intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile cancelariei papale; a apărut astfel un nou tip de cursus, așa-numitul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea putem presupune că ulterior a încetat să mai predice în public
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anii 440-445, cînd a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie de Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sînt foarte solemne, concise și se caracterizează printr-o solemnitate deosebită, la care se adaugă concizia și pregnanța expresiei. Și aici frazele sînt bine articulate și sobre, înregistrîndu-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care astăzi pot părea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt bine articulate și sobre, înregistrîndu-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care astăzi pot părea prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante dovezi istorice ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Numele papei este conținut chiar în titlul așa-numitului Sacramentarium Leonianum, sau Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscris din secolul al VII-lea, păstrat la Biblioteca Capitulară din Verona, și a fost posibil alcătuită tot în secolul al VII-lea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al VI-lea, din epoca papilor Gelasie al II-lea și Vigilius. Multe predici din Sacramentarium seamănă evident cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tot în secolul al VII-lea, deși alți cercetători cred că ar fi mai veche, adică din secolul al VI-lea, din epoca papilor Gelasie al II-lea și Vigilius. Multe predici din Sacramentarium seamănă evident cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cred că ar fi mai veche, adică din secolul al VI-lea, din epoca papilor Gelasie al II-lea și Vigilius. Multe predici din Sacramentarium seamănă evident cu unele predici ale papei Leon, de aceea ne-am putea gîndi că papa ar fi autorul lor, chiar dacă cel care a alcătuit culegerea a trăit probabil într-o epocă mai tîrzie. Deși a fost numit „doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
T. Mariucci, UTET, Torino, 1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am arătat, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma; firește, și alți papi au trimis epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii, și nu istoria literaturii în sens restrîns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întîlni cîteva în cadrul producției literare din secolul al VI-lea. 4. Petru Hrisologul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvînt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna, în secolul al IX-lea. Născut în Imola de azi, în Emilia, în jurul anului 405, a fost numit (în urma unui vis, spune o povestire hagiografică) de către papa Sixt al III-lea, prin anul 440, arhiepiscop de Ravenna. în această calitate, a dobîndit o faimă atît de mare, încît pînă și ereticul Eutihie, condamnat în 448 de dușmanii săi de la Constantinopol, a cerut, printr-un tratat care s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ignoră complet existența și producția literară a lui Petru Hrisologul. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 24, 1975; 24A, 1981; 24B, 1982 (A. Olivar). Traduceri: CTP 12, 19902 (M. Spinelli). Alături de cei mai importanți scriitori din cercurile de la Roma - mai precis, din preajma papei - în Italia secolului al V-lea activează și personaje evident minore, care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sînt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; predicatorii au trăit departe de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale poemului, ar fi rămas inedită și ar fi fost ordonată și publicată mai tîrziu de Turcius Rufius Asterius, consul din 494. în realitate, și redactarea în versuri a rămas în circulație, dobîndind o anume notorietate; decretul din 497 al papei Gelasie, privitor la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius, a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie creștină. Opera în proză respectă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea este fragmentarea sa, la fel ca în cazul celei din secolul al V-lea, dar mai accentuată; raporturile culturale dintre regate sînt firave, aproape inexistente; ele au, eventual, un caracter practic și politic, cum sînt acelea dintre papă (de exemplu, Ormisda, Vigiliu sau Grigorie cel Mare) și imperiu sau diversele episcopate de la Mediterana (din nou Grigorie), însă de un schimb cultural, așa cum avusese loc pînă în primele decenii ale secolului al V-lea (exact pînă în epoca invaziilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus a început să scrie o carte în apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum), care nu era încă terminată atunci cînd a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă din douăsprezece cărți dedicate lui Iustinian, a fost terminată cîteva luni mai tîrziu - oricum înainte de 11 aprilie 548, cînd Vigilius, aflat încă la Constantinopol, a respins condamnarea prin enciclica Iudicatum. Facundus, care lua apărarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăratului, care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său, Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată a lui Simonetti: „Facundus nu este foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a fost compusă probabil după moartea papei Vigilius (555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (566). Scrierea lui Liberatus e simplă și sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De altfel, nu trebuie să uităm că Boetius era un laic și că modul cum aborda el dezbaterea teologică era diferit de cel obișnuit; așa se face că, la sfîrșitul uneia dintre lucrările sale, îi cere diaconului Ioan, devenit apoi papa Ioan al II-lea, să examineze scrierea sa și să o completeze, dacă e necesar, cu elemente de credință creștină („adună la un loc, dacă e posibil, credința și raționamentul”). în tratatul care arată Cum e posibil ca Treimea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]