4,216 matches
-
și respect ! Echipa BBC e de mare calitate, dar... Când printre cei mai apreciați de acolo e Cătălin Striblea (pe care noi l-am descoperit, în clasa a X-a fiind); Când Cristian Mititelu ar fi de pe aici (s a pensionat); Când Răzvan Scorțea, un tip cu totul deosebit preia conducerea BBC în limba română... Când putem oricând transmite și noi prin ei relatări cu subiecte interesante... B.B.C. e... cu noi ? M-am bucurat revăzând la Sinaia (joi și vineri -1819
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
excelență masculinizat) lucrează mai mult femeile decât bărbații. Aceștia din urmă au ajuns însă „victime favorite” ale tranziției din cauza dezindustrializării și au fost compensați masiv, pentru a nu suferi prea tare. În schimb au rămas mulți „la vatră”. Au fost pensionați prematur, au primit salarii compensatorii, au intrat în șomaj, au ajutoare sociale. Femeile, în majoritatea lor, nu au beneficiat de politicile victimismului. Au trebuit să se adapteze foarte repede la economia de piață și la competiția pentru slujbe, fie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
apară că sunt scriitor, nu-i așa? Asta nu e o profesie! Scrie profesor universitar. Am predat la Universitate o mare parte a vieții mele, mai bine de 30 de ani. Am acumulat suficient de mulți ani pentru a mă pensiona și de atunci motivația pe care mi-o dădea profesia a dispărut. Pentru a scrie folosesc un mic carnet și o pot face oriunde, nu am nevoie de casa mea. Și apropo de bibliotecă... Îmi iubesc foarte mult cărțile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
să cad în genunchi în fața ta vrei să spui. A, nu, eu mereu citesc Herald. Nu mă regăsesc în stilul ăsta de viață. Sunt prea sensibil pentru un bancher. Am jobul ăsta numai ca să strâng destui bani ca să mă pot pensiona și să mă desăvârșesc prin a scrie un roman profund și plin de tâlc despre starea lumii... Am izbucnit în râs. — În regulă, am recunoscut, am înțeles mesajul. — Ești sigură? Îmi place slujba mea. Nu trebuie să mă scuz pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nas și doarme... Prin ’62, cred, mă Întorceam de la tine, din Bărăgan, trebuia să schimb la Brașov, am intrat la restaurant, să mănânc ceva cald - de cine dau acolo? De Grabenko! Bem un păhărel, el Îmi spune că tocmai se pensionase... Îi povestesc și eu prin ce trecusem În acești douăzeci de ani: refugiul, fugile prin păduri, din toamna lui ’44, „repatrierea” de care scăpasem, arestarea noastră din ’49, ale tale, din ’52, apoi cea din ’56 - În fine, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la Cimitirul Bellu. De la Iași, orașul Teodorenilor și al nostru, nu a participat la înmormântare, decât, foarte discret, profesorul și literatul - poet Nicolae Țațomir. Sultana Voicu, mama scriitorului Pensionat de la 11 decembrie 1943, demisionat - vorba vine - la 4 decembrie 1945, rămas fără parte din prietenii apropiați, Pillat și Ionel Teodoreanu, pierderea celei mai apropiate de sufletul său, soția, la 22 noiembrie 1946, schimbările social-economice din țară, neadaptarea lui la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-a invitat proprietarul să bem un ceai la el, pe verandă, și am stat multișor de vorbă, ronțăind osenbe. Mi-a povestit că după ce s-a pensionat, a mai lucrat o vreme la o agenție de asigurări, dar a renunțat cu doi ani în urmă, iar acum trăiește liniștit, fără să se mai agite. Casa și terenul aparțineau familiei de foarte multă vreme, copiii lui au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
discuții despre naționalism, judecând după invectivele lor. În ultimele două luni cele două tabere fuseseră angajate Într-o dispută care, cu cât trecea vara, cu atât părea să se Încingă mai tare. Cât despre Siegfried Vogelsang, acesta era un sergent pensionat cu viziuni clare despre legislație și vicii, dar cu un control defectuos asupra propriilor fluide corporale. — Am făcut, desigur, ceea ce mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Năstase. Dar a doua zi votează împotrivă. Ce se întâmplă, el a vrut, dar nu s-a putut, asta e. Cum nu se va putea reforma PSD-ul, agitația din jurul subiectului mi se pare sterilă. Organizațiile ardelene l-ar pensiona pe Iliescu, în timp ce în Moldova și în Muntenia pesediștii par să se fi săturat de aroganța lui Năstase. Spre ghinionul lor, PSD-ul n-are mulți lideri de recunoaștere europeană, așa că nu va putea renunța la Năstase, chiar dacă înfrângerea PSD
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
au sesizat și soțiile de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Așa funcționează instituțiile noastre, în familie. Noile legi ale justiției interzic cumulul de funcții, pensii și salarii, îi obligă pe membrii Consiliului Suprem al Magistraturii să lucreze zilnic și pensionează judecătorii după Codul Muncii, ceea ce pentru niște dinozauri este de neimaginat. Ce rost are să te pui în slujba partidului-stat atâția amar de ani, ba să-i și supraviețuiești, dacă o „civilă“ ca Monica Macovei te poate trimite după medicamente compensate
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nu s-ar suprapune rumoarea din PSD? Zice Hașotti că Băsescu bagă zâzanie în alianță, cere Crin Antonescu rediscutarea protocolului PNLPD? Acuză Ioan Oltean „orgolii necontrolate“? Ei bine, simultan, patru voci din PSD spun că Iliescu ar trebui să se pensioneze. Sau mai exact spun că „unii“ ar trebui s-o facă. Pentru pesediști libertatea de expresie e o cucerire mai recentă și de aici un fel de poticnire în limbă. Ați remarcat, de pildă, că Adrian Năstase vorbește întotdeauna de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Geoană despre „unele“ persoane cu imagine alterată, care ar trebui să se retragă în planul doi? Ilie Sârbu și Vasile Dâncu, din grupul de la Cluj, plus două tinere speranțe, George Maior și Dan Mihalache, cer deschis ca „unii“ să se pensioneze. Iliescu a înțeles imediat despre cine era vorba și le-a lungit urechile acestor inși care confundă administrația cu politica. „În munca politică nu există pensionare, omul moare pe baricadă“, i-a repezit el, „cine vine în politică cu această
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
rudelor sau al tovarășilor de chiolhanuri, ori în schimbul „serviciilor” făcute șefilor locali și „centrali”. Ei știu să se „orienteze” într-o societate care plătește mai bine „funcția” decât munca. Cine apucă o „muncă de răspundere” are toate șansele să se pensioneze ca „șef”. Un asemenea „uns” (cu toate alifiile!) m-a uimit totdeauna prin cunoașterea exactă a tuturor „pozițiilor” (și persoane 62 lor!) din nomenclatura locală și aceea centrală. Când dictatorul însuși pare a fi ales pe viață, eternizarea pe „posturi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat ca profesori (unii dintre ei doar cu o singură lucrare tipărită: teza de doctorat!). Cărțile de critică și istorie literară semnate de regretatul meu frate, edițiile din clasici, inclusiv colecția Eminesciana, au rămas în raftul de bibliotecă pentru a mărturisi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rudelor sau al tovarășilor de chiolhanuri, ori în schimbul „serviciilor” făcute șefilor locali și „centrali”. Ei știu să se „orienteze” într-o societate care plătește mai bine „funcția” decât munca. Cine apucă o „muncă de răspundere” are toate șansele să se pensioneze ca „șef”. Un asemenea „uns” (cu toate alifiile!) m-a uimit totdeauna prin cunoașterea exactă a tuturor „pozițiilor” (și persoane 62 lor!) din nomenclatura locală și aceea centrală. Când dictatorul însuși pare a fi ales pe viață, eternizarea pe „posturi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
incomod. Cum era de așteptat, „revoluția” a învins și la Iași: „incompetentul” și „ceaușistul” (!) Mihai Drăgan și-a părăsit pentru totdeauna studenții și proiectele scriitoricești, dosarul său de urmărire informativă a fost arhivat la fondul pasiv, iar complotiștii s-au pensionat ca profesori (unii dintre ei doar cu o singură lucrare tipărită: teza de doctorat!). Cărțile de critică și istorie literară semnate de regretatul meu frate, edițiile din clasici, inclusiv colecția Eminesciana, au rămas în raftul de bibliotecă pentru a mărturisi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
D. Nichita, D. Nitreanu, E. Rogai, I. Rădulescu, R. Pan Halippa, Grigore Filip Lupu, Andrei Ciurunga, Al. Ioachimescu. Semnalele de la București, ecoul evenimentelor de la Chișinău au rezonanță În multe orașe din țară și cu precădere la Iași. Profesorul Vasile Harea, pensionat În 1966 de la Universitatea „Al. I. Cuza” Își continuă activitatea științifică și, parțial, și pe cea didactică. La Îndemnul lui Pan Halippa și, după unele contracte cu profesorii din Iași: G. Ivănescu, P. Caraman și Ștefan Bârsănescu, Vasile Harea Începe
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
doi ani de domiciliu obligatoriu. La sfârșitul și a celor doi ani de recluziune este numit paroh Începând cu anul 1955 În diferite localități și abia În 1967 obține transfer la o parohie din București până În anul 1978 când se pensionează, continuând Însă să oficieze la dorința sa. În noile condiții pr. Roșca se alătură grupului de preoți și laici basarabeni ca o contribuție la preocupările bisericești ale grupului care s-a afirmat la București - și menținând pe toate căile posibile
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
ăsta de troc tot din comunism vine. Îmi vorbea un coleg procuror despre micul schimb, despre troc, despre un alt procuror care atunci avea funcție în Parchetul General, iar după aceea a fost judecător la Înalta Curte, de unde s-a pensionat. Colegul meu spunea: „Ei, l am rugat să-l treacă pe un student la examen.“ Domnul procuror de la Parchetul General era și profesor. Și-a zis: „Bine, bine. Fac asta.“ Dar m-a rugat și el ceva. În Cluj este
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
chinuie în tot felul de slujbe precare: pedagog la școli profesionale, învățător, suplinitor de profesor la țară etc. Din 1964 până în 1969 lucrează la Centrala editurilor. Totuși! În 1972 devine redactor la Viața Românească, unde rămâne până în 1984, când se pensionează din cauză de boală: „bronhopneumonie cronică obstructivă”. Încearcă, fără succes, să-și tipărească ultimele două cărți, care bineînțeles nu erau publicabile în timpul dictaturii. Moare în aprilie 1989. Opera antumă e formată din culegeri de articole și cronici literare publicate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci și așa mai departe". Dintr-o dată, piesele separate ale puzzle-ului cădeau în locurile lor. Prietenii mei pensionari, domnul și doamna Norihiko Irie, plecând cu o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru patru zile, plătind numai pe avion patru mii de dolari, în condițiile în care două zile se pierdeau pe drum, pentru a vedea cascada Niagara și pentru a se poza la poalele ei. M-am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
muncă. — Pare destul de uzată, spuse Ignatius, privind-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este mai bine pentru domnișoara Trixie să-și continue activitatea. Doamna Levy este o femeie foarte inteligentă și cultivată. A urmat niște cursuri de psihologie prin corespondență, îl puse la curent domnul Gonzalez. Dar să revenim la perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]