4,325 matches
-
miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și-i desprindeam petalele, spunând: "Dacă-a veni mâine, l-oi iubi. Dacă n-a veni, atunci... atunci de asemeni l-oi iubi!" Te-am așteptat de când s-a născut pe lume dragostea. Și nu mai veneai, și-mi părea că aerul și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
drăcia dracului, Sandule, nu-ți vine să crezi... Le pune muzică cultă, numa’ șopin, bah, brams, moțarturi și alte alea. Pe mine mă doare capul de la șopin și am căderi de calciu de la moțarturi, iar lor le merge bine la petale, zici că-au fost crescute la ateneu. Sandule, cred că sunt flori melomane! Altfel nu-mi explic... Ale ăluia de visavis sunt melomanele, nu prea le merge bine, am auzit, eu cred că Guță le oprește din creștere, iar Vijelie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
instala. Țipătul lăstunilor, pe cerul înserării, devenea mai strident peste oraș. Nu mai era pe măsura amurgurilor de iunie care, în orașul nostru, îndepărtează orizontul. Florile pe piețe nu mai ajungeau boboci, se deschideau înainte și, după vânzarea de dimineață, petalele lor acopereau trotuarele prăfuite. Se vedea limpede că primăvara își sleise puterile, că se risipise în miile de flori care se deschideau pretutindeni în grădini și că acum avea să ațipească, să se strivească încet sub dubla apăsare a ciumei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și patru serafimi în cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază au franjuri din fir de aur, iar de jur împrejur rozete din petale de flori, apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut pe pânză cu fir argintat. Aparține secolului al XIX-lea. Mai
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de fericită încât am decis s-o las pe mama să facă ce dorea. La câteva ore după ce am anunțat-o, stabilise deja toate detaliile legate de biserică, aranjamentele florale, antreuri, tort, ba chiar și un fel anume de confetti (petale de trandafiri presate, cumpărate de la piața Covent Garden). Cred că mama-mi plănuia nunta de când am împlinit șaisprezece ani și doar a trebuit să treacă peste faptul că mă măritam cu un fotograf american în locul unui conte englez. După ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
apelurilor telefonice nebune în creierii dimineții deoarece peste vreo zece minute, am fost sunată din nou. Iâh, am gândit, nu pot să mai fac față acestor miorlăieli ale lui Todd. Da? am răspuns aspru. Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nou. Iâh, am gândit, nu pot să mai fac față acestor miorlăieli ale lui Todd. Da? am răspuns aspru. Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că e prima oară când intru. În cei trei ani de când o cunosc, nu i-am trecut niciodată pragul. Locul strălucește de curățenie și e plin de servante și antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie. Cuvântul fericit n-a apărut din întâmplare, numai așa poate fi descrisă expresia lui Cipriano Algor, privindu-l acum, nimeni n-ar crede că i-au cumpărat doar jumătate din încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală de roză roșie. Cuvântul fericit n-a apărut din întâmplare, numai așa poate fi descrisă expresia lui Cipriano Algor, privindu-l acum, nimeni n-ar crede că i-au cumpărat doar jumătate din încărcătura pe care a dus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în întuneric, la pasul următor ori înaintăm ori cădem, vom începe să ne dăm seama ce ne așteaptă atunci când prima comandă va fi scoasă la vânzare, de atunci putem să sperăm că ne vor, mult, puțin, deloc, ca atunci când smulgi petalele unei margarete ca să vezi ce va fi, Viața seamănă cu smulgerea petalelor, observă Marta, Da, dar ce-am jucat în ani a început să se joace în săptămâni sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ne dăm seama ce ne așteaptă atunci când prima comandă va fi scoasă la vânzare, de atunci putem să sperăm că ne vor, mult, puțin, deloc, ca atunci când smulgi petalele unei margarete ca să vezi ce va fi, Viața seamănă cu smulgerea petalelor, observă Marta, Da, dar ce-am jucat în ani a început să se joace în săptămâni sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai spus o dată ceva de genul ăsta. Cipriano Algor făcu o pauză, apoi adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va crește, dar, până atunci, se va găsi o soluție, Nu-ți place casa, întrebă Marçal, E casa pe care o vom avea, n-are nici un rost să discutăm dacă ne place mult sau puțin sau deloc, parcă am smulge petalele unei margarete. Marçal se întoarse spre socru, cerându-i ajutor, n-a spus nimic, doar l-a fixat cu privirea, Trebuie să recunoaștem că nu arată rău deloc, spuse Cipriano Algor, casa e nouă, mobila e dintr-un lemn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zi, atunci când Omar Îl Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către un alt sclav, care Îi stropește degetele cu apă parfumată și i le șterge cu zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a condus la cimitir. Luând-o la dreapta după intrare, am văzut mormântul, rezemat de zidul unei grădini. Peri și piersici Își Întindeau peste el ramurile, care-și presăraseră florile deasupra criptei, astfel Încât aceasta era ascunsă sub un covor de petale”. Cu oceanul s-a unit picătura de apă. Un fir de praf din nou s-a prins de pământ. Tu poți să-mi spui de ce-ai venit pe lume? A venit o muscă, a zburat apoi. Omar Khayyam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să-l prind din urmă. După un ceas, ne regăsim la misiune, În jurul unei supe de rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu cunoșteam decât Tabrizul și Teheranul. Dar Isfahanul? Dar Șirazul, Kashanul și Kirmanul? Dar Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră cenușie vegheată, de secole, de necontenite generații de petale? Din toate aceste drumuri care se ofereau, pe care să apuci? Manuscrisul a ales pentru mine. Am luat trenul până la Krasnovodsk, am traversat Așhabadul și străvechiul Merv, am vizitat Buhara. Și, mai ales, m-am dus la Samarkand. XLIII Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe fecioară Vârtejul să te suie în candela de ceară și fără veste, fără trup Să ne oprim în marele Olimp Cuprinsul se strecoară‐n necuprins În viața noastră, înadins. (Din volumul „Chemarea depărtării”). ștefan Bucevschi În
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru‐ntreaga viață (pentru această păcătoasă viață și atât de scurtă, chiar de‐ar fi de‐un veac), măcar pentru o zi, atât cât să vie spre mine, cum venea, cu brațele întinse, ca un orb, cu degetele pale, de petale. Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, în satul Văleni, comuna P oiana Mărului județul Baia, azi Suceava ‐ d. 22 decembrie 1956, București) „A debutat la 15 ani în Iașul nou, apoi publică în Viața Românească, Gazeta literară, Contemporanul, Tân ărul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]