4,062 matches
-
de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o coadă pentru pește. Act de simpatie extremă. "Veniți aici, duduie Iordana, o iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul. 4 Primul gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie oricât aș fi de ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact și dădu cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... - La dracu`! Fu zguduit de un spasm. Roti privirile prin cameră, simțind cum transpirația îi curge pe la tâmple, în firișoare care căutau împreunarea, apoi privi ușa. Cu teamă. Pe birou, laptopul părea un obiect picat dintr-o altă lume, una în care personajele nu au altceva mai bun de făcut decât să devină reale pentru a chinui un scriitor deprimat de ploaie, de propria viață, de jocul nesfârșit al contradicțiilor interioare. Se repezi către el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să locuiască singur Într-un oraș atât de mare, când mama și tatăl lui sunt niște tipi așa de grozavi. — Aoleu! Gata, am Înțeles. Nu cred că mi s-a Întâmplat vreodată ca un tip de șapte din zece să pice tocmai la zero de la prima Întâlnire. Tipul tău a stabilit un nou record. Felicitări. Ziua ta a mers mai prost decât a mea. M-am Întins cât să dau un șut ca să Închid ușa camerei mele, când le-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
itinerarul zilei (din fericire, mă gândisem să pun un exemplar În poșetăă, s‑a răsucit spre mine și m‑a privit pentru prima dată În seara aceea. — Emily, ăă, Ahn‑dre‑ah, de cât timp lucrezi pentru mine? Întrebarea a picat din senin, așa că mintea mea nu a reușit să lucreze Îndeajuns de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
biroul decanului de la Universitatea Columbia, ceea ce i se părea un adevărat coșmar, dar care s‑a dovedit până la urmă o mutare bună. El nu numai că a fost de acord să o lase pe Lily să se retragă fără să pice În mijlocul semestrului, dar a semnat chiar aprobarea pentru biroul de burse și i‑a zis că poate să facă o nouă cerere de finanțare În primăvara următoare. Viața lui Lily și prietenia noastră au părut a se Întoarce din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deux‑pièces la redacții, dar câte ceva pe undeva, cumva, după un an Întreg de Învârtit prin lumea modei la superlativ - probabil printr‑un simplu proces de osmoză - Îmi pătrunsese În cap. Cappuccino‑ul era aproape prea fierbinte, dar mi‑a picat fantastic de bine În ziua aceea friguroasă și umedă. Cerul Întunecat al după‑amiazei târzii părea să Învăluie orașul ca un con enorm de Înghețată. În mod normal, o asemenea zi m‑ar fi deprimat. În fond, era una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
respect, raportându-mi scurt: „Un mandat de bani de la Amfiteatru, două de la Viața românească, unul de la Contemporanul, unul de la Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce vă caută zilnic de o săptămână. Acuși trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu pași măsurați, mă Îndrept spre spațiul meu de lucru: bancheta de marmoră de lângă bustul lui Eminescu. „Cine este primul?“, Întreb. Se prezintă un băiat de la țară, cu pantofi prăfuiți, lăbărțați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă de încălțăminte nouă, dar era mulțumit și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl nimeri bocănind de zor la un pantof de damă. ― Numai două secunde să ai răbdare, domnule Herdelea, zise cizmarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l azvârle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire domnului Iuga care așa și pe dincolo... Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când abia se mai liniștise și el puțin. ― Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele astea de hoț de codru și pe lumea cealaltă! declară Boiangiu scrâșnind. Se sfătuiră îndelung. Era limpede că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Da, da... De data asta însă e mai bine să vorbiți cu dumneaei, că eu nici nu știu că vrea să-și vândă moșia... Iacă, de la voi aflu! Țăranii, crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie să pice dintr-un moment într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-aveți poftă să ne vindeți nouă și d-aia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să-l nimerești. Dacă însă ai ceva pentru ziar poți vorbi cu primul-redactor care trebuie să pice sau poți să-mi spui și mie! Titu îi spuse. Secretarul strâmbă din nas: ― Mhm... Ne înmulțim mereu. Avem mai mulți redactori decât cititori și totuși, dacă n-ar fi foarfecele, n-am putea ieși. La leafă e îmbulzeală, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult, nespus de mult. Când a văzut însă că Lenuța cu Jenică au picat la ei și au să stea cine știe cât de târziu, a înțeles că trebuie să fi rămas singur și atunci și-a zis că el nu-și dă seama cât îl iubește ea și de aceea nu-i prețuiește suficient iubirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am avut. Oamenii să-și caute de nevoile lor fiecare, că doar nu I-ai sfătuit tu pe Chirilă să slujească pe Platamonu, ci s-a dus dânsul de bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce... Chirilă Păun pică tocmai când Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise aproape sec: ― Proastă treabă, nea Chirilă! Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luat porcul pentru bir? Ș-am tăcut, că n-am avut ce face, și copilașii rabdă de foame! Văzând că n-o scoate la capăt, primarul Pravilă mai făcu vreo două glume și apoi o șterse la cancelarie. Pe la amiază pică însă Matei Dulmanu de la Lespezi cu știrea aflată de la argații conacului că azi are să sosească cuconița de la București cu automobilul, că a și făcut foc în toate odăile și curățenie... Între țărani se începu o fierbere, ca și când intră dihorul între
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani ai, ori să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în palmă. Doamna Dragoș a picat adineaori de la Pitești unde fusese să-și vadă soțul întemnițat. Până la Costești a venit cu trenul și de acolo, cum a putut. Nici o birjă nu se încumetă să plece la țară, de frică, deși învățătoreasa ar fi plătit bine. Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altfel... Spune, spune, Popescule, ascult!... Vasăzică a fost domnul prefect cu domnul căpitan la Izvoru și au plecat de o oră. Bine. Știu că trebuie să vie și-i aștept, dar mulțumesc că mi-ai dat de știre. Aici o să pice atunci mai după-amiazi, așa-i?... Bine, bine, perfect. Eu te înștiințez îndată, orice s-ar întîmpla aici. Și tu de asemenea despre situația de la voi. Așa, Popescule!... La revedere și noroc! Ce face madam Popescu, bine?... Didina mea foarte bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ne-ar da! ― Crezi că mie nu mi-ar prinde bine, băiete? zise Boiangiu. Aolică!... Ori voi credeți că și eu am moșii ca boierul Miron?... Sabia, și pușca, și lefșoara, fraților, asta mi-e moșia! ― Și ce mai pică pe de lături, don' șef! completă un mucalit. Țăranii porniră pe râsete. Plutonierul se supără: ― Apoi vezi, măi, că sunteți porci?... Care-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a venit, să nu ne lase nouă pământul și să-l dea la ciocoii ei... Dar eu îi omor pe toți... care-mi pică în drum îi dau cu toporul... să nu mai rămâie picior de ciocoi, să le piară vița și sămînța! Învârtea toporul deasupra capului... Glasul răgușit avea izbucniri de trâmbiță spartă: ― Destul am răbdat și-am suferit... Acu vreau să mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe dânsul boierii... Dacă le-ar fi spus asta Anton și încă s-ar fi mirat. Dar când iese din gura unui bărbat de omenie? De altfel, nici nu pornise bine Marin Vâlcu cu căruța și iată că mai pică un om din Găujani, care povesti aceleași porunci, auzite chiar din gura unui țăran ce a trecut dis-de-dimineață prin satul lor, călare și cu o cruce de argint pe piept. Pe urmă, ceva mai târziu, unul din Vaideei aduse aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ei, o fi având și el ale lui, ca orice om... Dar când a început Petrică o treabă, n-o lasă neisprăvită! Că și tatăl său, fie iertat, a fost om de frunte și de ispravă! Tocmai în clipa aceea pică și Petre împreună cu Nicolae Dragoș. Petre s-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să mai iasă din casă și plângea și se jeluia că are să se nenorocească. Barem Nicolae a avut să ție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]