5,084 matches
-
de lumină filtrat prin cuvintele gândurilor noastre... Atunci, de ce renunță lumea la cărți în zilele acestea? Ar fi evident că o carte are o valoare aparte. Asta se întâmplă acum pentru că oamenii preferă orice implică un efort minim și se plictisesc dacă nu au diversitatea imediată a reprezentării exteriorului cu care s-au obișnuit deja, ecrane deschise pline de surprize... Mesajele se transmit altfel acum, dincolo de vorbe, de imagini și sunete, prin viteză și imprevizibil. Divertismentul este o atracție magică pentru
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă pune pe mine și n-am citit nimic...“. Tac. Observ că asistenta pleacă aproape supărată. „Ce, bă, vrei să ne distrugi!?“, mă atacă la sentiment șușterii și putanele În pauză. „Nu mai iau cuvântul niciodată la seminar, m-am plictisit să vorbesc de unul singur.“ (miercuri) Al. M. are un accent toscan plăcut, deși figura lui negricioasă aduce mai degrabă a sicilian din Brașov. Îmi place pronunția sa și merg la italiană și pentru umorul cu care ne abordează. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat mititelul mâniat când a observat că nu-l ascult. „Da“, am spus eu calm, „dar cu condiția să nu-mi puneți absențe, fiindcă pierd bursa!“; și, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-o piruetă; corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce se agita turbionar În jurul lui E. când eram la liceul din Slatina. Doar această imagine mă scoate din apatie, din plictiseala gestului mecanic de a mă Îmbrățișa cu A. Dar nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de firească În actul erotic cu mine, că o disculp de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă senzual, o simt vie, recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
succes! 9 octombrie 1961 (luni) Petre, de ce nu te interesează pe tine lumea, omul, natura? Tu nu știi nimic din tot ce se petrece În jurul tău, eu nu am ce vorbi cu tine, nu-ți pot spune nimic, pentru că te plictisești. Atunci? Cum am putut oare să dau toată dragostea mea unui caracter pasiv, care nu se gândește nici de azi pe mâine? Și totuși, cât de mult Îl iubesc! Azi, la școală, am avut un eșec: o elevă a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimeni, de nimic. Am pierdut iubirea, am pierdut sufletul singurătății mele. De aceea simt golul, vidul din suflet cum ia proporții, Îl simt amorțind totul În cale, aruncând afară idealul iubirii. Eram sigură că Petre n-o să vină azi. Se plictisește doar atât de mult cu mine! Dar piară iubirea, piară acest sentimentalism vulgar, de ce să cad când am pierdut doar față de mine? Patinoarul... Începe pe 25. De ce Începe? Alte chinuri sufletești vor veni să Înlocuiască pe cele de acum. Gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar mai ales ne cercetam Încordați, ce face sau ce spune privirea celuilalt În diversele momente ale zilei, pentru că nu comunicam În permanență aceleași stări; eram sau veseli fără explicație, sau excesiv de concentrați spre noi Înșine, astfel că nu ne plictiseam să ne observăm cât mai des. Ea era foarte serioasă și nu se Întorcea niciodată spre mine; trebuia să fac un mare ocol ca să ajung În traiectoria razei ochiului ei, căci altfel nu aveam cum să ne privim; mă intriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
confruntarea cu ea (o văd că mă ascultă răpită), trag concluzia că n-am inventat nimic; din moment ce ea mă urmărește cu Încordare vie, Înseamnă că tot ce-i povestesc este adevărat, altfel m-ar „prinde“ că falsific și s-ar plictisi repede. Oare este posibil să te schimbi total, să te schimbi chiar În faptele tale și să-ți asumi altă identitate scrisă sau vorbită numai pentru a comunica cu celălalt? Nevoia de comunicare creează o altă realitate sau modifică dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi povestesc lui A. unele episoade din copilăria mea; mă ascultă Încordată, așa cum mă asculta și E. când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În hol la facultate. N-au venit cei doi. Oare or fi avut motive serioase? Nu m-am prea enervat, pentru că am petrecut un sfert de ceas cu Crângulescu, care mi-a făcut o propunere interesantă. Apoi, ca să nu mă plictisesc, am plecat cu colegul meu Martin la film. Am o afecțiune specială pentru el. Nu specială În sensul intensității sentimentului. E o fire curioasă. O natură puternică și singuratică. Nu stă de vorbă cu nimeni. Pe mine mă acceptă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-am Întâlnit din nou cu Petre. În loc de o izbucnire de dragoste din partea mea, am simțit un fel de gust amar În fața lui. Îmi stăruia În minte Eugen din seara trecută. Am fost foarte lucidă cu Petre, chiar m-a plictisit cu incultura lui. L-am programat cu o Întâlnire de-abia joia viitoare. Nu mai am vreme de el până atunci și nici nu simt nevoia prezenței lui. Deci am găsit leacul minunat care mă poate echilibra! Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care este obligat să le facă În fața unor școlari adormiți sau derbedei ca mine; În sfârșit, destinderea de pe fața lui n-a ținut mult, s-a uitat la mine: „Mai ai? Mai ai Încă?“; parcă Îi trecuse repede, se plictisise; eram foarte aproape de masă, lemnul ei Îl simțeam cum mă apasă, tăindu-mă În două În dreptul buzunarelor de la haină, tare aș fi vrut să spun: „Nu mai am“, dar el nu se lăsă păcălit, mă Împinse ușor, mă percheziționa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-am văzut mai jos cu zece metri, de unde mă privea vesel, ca și cum ne-am fi jucat de-a v-ați ascunselea. Jocul acesta s-a prelungit mult, până m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se pare că sunt foarte bătrân, de parcă aș fi traversat mai multe avataruri. La 21 de ani, sunt sătul să mai trăiesc, mă plictisesc de moarte. Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
inculte Îi va plăcea numai bărbatul ce are veleități de cocoș sau bărbatul alteia, ca noutate. Intelectuala poate aspira la ceva superior ei, ea poate iubi prin admirație. Ca femeie, să preferi totdeauna pe bărbatul care se-nvârte În jurul tău plictisindu-te, aceluia după care ai putea alerga tu plictisindu-l. 30 mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de cocoș sau bărbatul alteia, ca noutate. Intelectuala poate aspira la ceva superior ei, ea poate iubi prin admirație. Ca femeie, să preferi totdeauna pe bărbatul care se-nvârte În jurul tău plictisindu-te, aceluia după care ai putea alerga tu plictisindu-l. 30 mai 1965 (duminică) Nu te știai bărbat, nu mă bănuiam femeie. Dacă ne-ar fi spus cineva că ne iubim, sincer, nu l-am fi crezut. Era un cer fără strop de stea. Întunericul pătrunsese În noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că am Încredere nebună În tine; dacă spui cuiva, indiferent cine, de acest bilet, niciodată nu-ți mai zic nimic. Eleonora P.S. Totuși, dacă ai timp după ora asta, rămâi cu mine să-ți spun. N-am avut timp. Mă plictisește această Eleonora cu suferințele ei amoroase. De câte ori ies din conventul nostru de călugări din Matei Basarab, pe partea de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este mai autentic; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau ale alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de crea lumea din nou În mod fals“. În totul, „Jurnalul lui M.“ are sens de sine stătător, pe când „Jurnalul lui A.“ e numai termen de contrast (dar la fel de necesar În economia Întregului, bazat pe denivelări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Muzica avea legătură cu matematica. Rhyme, un om de știință, nu se îndoia de acest lucru, căci era logic structurată și, gândea el, infinită. Puteai scrie un număr infinit de melodii dacă voiai, deci nu prea aveai cum să te plictisești. Dar cum se face asta? De pildă el, nu avea niciun pic de creativitate. Așa gândea, cel puțin. Luase la un moment dat lecții de pian și, în ciuda faptului că se îndrăgostise nebunește de profesoară, nu reușise să ajungă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]