7,468 matches
-
puțin în fiece clipă. Poezia mă echilibrează, mă alină, menținând verticalitatea, a mea și, de ce nu, pe a celor ce simt atingerea cuvântului contopit cu neuitarea.“ Înzestrată cu un talent înnăscut și cu un simț al măsurii și al muzicalității, poeta este capabilă să abordeze în poeziile sale orice temă, cu aceeași iscusință demnă de invidiat. [...] Frumoase și originale metafore găsim și în poeziile de dragoste pe care poeta ni le oferă cu generozitate.[...] Olguța Luncașu Trifan are puterea și harul
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
un talent înnăscut și cu un simț al măsurii și al muzicalității, poeta este capabilă să abordeze în poeziile sale orice temă, cu aceeași iscusință demnă de invidiat. [...] Frumoase și originale metafore găsim și în poeziile de dragoste pe care poeta ni le oferă cu generozitate.[...] Olguța Luncașu Trifan are puterea și harul de a căuta și a descoperi mult râvnitul echilibru dintre bucurie și tristețe, dintre lumină și întuneric, dintre optimism și pesimism, dintre viață și moarte: „Nu-ți fie
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
Poeți imberbi - pag.98). Pentru a nu lăsa impresia că Olguța Luncașu Trifan scrie numai poezii ce se supun riguroaselor reguli ale prozodiei clasice, citez câte o strofă din două poezii scrise în versuri albe, un stil ce-i permite poetei să lase frâu liber imaginației: „Rănile-mi plângeau / astă-noapte-n palma ta, / în focul acesta lumesc, / îndulcindu-mi amarul / dus de vis, ars de gând, / topită-n lacrimă de scrum, / adunată-n căușul iubirii“ (Durere - pag. 59) sau: „Paradă militară, / de
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
iscusință a „însăilării“ unor metafore ce dau o „culoare“ aparte poeziilor, o imaginație ce trădează, de multe ori, resemnare în fața candorii sau a trăirii la tensiuni ridicate, iată doar câteva dintre caracteristicile care dau o notă distinctă discursului liric al poetei ce semnează, cu majuscule, această carte. Fără îndoială că Olguța Luncașu Trifan știe să facă pași mărunți, dar siguri, cu fiecare nou volum de versuri tipărit, pentru ca într-o bună zi, să ocupe un loc de cinste pe un „podium
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
1998 - « O viață pentru o idee. Infinitul din palmă » , coautor Lăură Vega-Marcu, Editura Societății Scriitorilor Români, București, 2010 Antologii: - "Drumurile Crucii", Ed. Amurg Sentimental, colecția Cum grano salis, București, 1999, recenzie a volumului Patrioți...de trei parale (1998), semnată de poeta Adina Enăchescu - Constantin Toni Dârțu, « Personalități române și faptele lor-1950-2000 », Ed. Pan Europe, Iași, 2003 - Petre Petria, Cristina Tănăsoiu, ”Vâlcea-Oameni de Știință, Cultura și Arta”, Ed.Conphys, Rm. Vâlcea, 2004 - « România din suflet, 90 de poeți celebrează 90 de ani
ELENA NEACŞU de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340476_a_341805]
-
înțeles este umanitatea Dumnezeului Iisus. Pentru om, un dar de neprețuit. Cu conditia ca omul să nu se considere el însuși, dumnezeu. Un glas sensibil, distinct, în plutonul oarecum matematizant al paradoxurilor, și paradoxistilor, oarecum mie, empatică, mi se pare poeta indiană Wenkateswara Rao. Iată ce afirma ea în “Înțelepciune” : “Cunoașterea/ Iată ce nu cunoaștem”; Este o recunoaștere plină de înțelepciune a limitelor infinitelor posibilități umane, a finitudinii infinitelor resurse care așteaptă să fie doar consumate, de umanitate. Este o dezbrăcare
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
graphic designer, web developer), Daniela Gîfu (prozatoare, licențiată în Fizică, doctor în Filozofie), Anca Munteanu (colaborator, licențiată în Drept, studentă la Facultatea de Litere, specializarea română-engleză), dl Ioan Bodea (pictor, caricaturist, fost redactor șef al revistei „Poliția ieșeană”), Tatiana Scurtu-Munteanu, (poetă, licențiată în Drept Administrativ - studentă la Facultatea de Litere, specializarea română-franceză), Constantin Rusu (colaborator, administrator site Lungești), Balaban Neculaiu (sculptor, Bursucani). Ca simbol și exemplu, l-am adoptat, cu respect și prețuire, pe Ion Zimbru; gălățenii îl cunosc și apreciază
Jurnalul din Canada „Xpress Bălăbăneşti”, în Viața Liberă Galați () [Corola-blog/BlogPost/339924_a_341253]
-
înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm noi... Cartea începe cu miniprefața poetei Nicoleta Onofrei: Zimbru „învelește lucrurile auzite într-un mod nemaiauzit, jucăuș, în așa fel încât te cocoșează, te intimidează.” Observă: „este cel mai complicat lucru - să te scrii”. De fapt, am spune, nu se poate scrie fără să te scrii
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
acesta al sublimării iubirii, dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...“ (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie [...] În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și Ea e percepută ca un fel
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
de ireversibilă predestinație: „De m-ar înrobi înnorarea / tot te-aș chema“ (p. 68). E aici dovada unirii totale asemănătoare cu unirea ca încununare a treptelor desăvârșirii din mistica patristică, implicând purificarea și iluminarea ca trepte precedente. Aceasta e de parcă poeta ar identifica iubirea cu unitatea indestructibilă [...] În acest context iubirea e atât de mare că e mai puternică decât moartea [...] În iubire, dăruirea totală are fazele ei după cum ea implică și o anumită necesară pregătire. În dăruirea totală erotismul nu
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
ori până în prezent și bucuria contactului cu amintirile autoarei legate de o anumită lume a culturii este aceeași. Constat că o carte cum este “Oameni pe care i-am cunoscut” nu-și pierde actualitatea nicicând, chiar dacă Veronica Pavel Lerner, cunoscută poetă și publicistă canadiană, invoca centenarul nașterii mamei sale, criticul de artă Amalia Pavel (1915-2003), ca prilej al structurării volumului. Astăzi simt nevoie să zăbovesc tocmai asupra acestui fapt. Este un gest cu totul onorant cel al publicării unei cărți de
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
În următorii cinci ani, între 2002-2006, comunitatea românilor din Québec mărindu-se, a crescut și numărul scriitorilor și al iubitorilor de cultură. S-au făcut cunoscuți în Montréal Felicia Mihali, Mircea Gheorghe, Florin Oncescu - prozatori, George Filip - poet, Livia Nemțeanu - poetă și prozatoare, cunoscuți încă din țară. Ajunși în Canada, ei au continuat să-și publice primele volume. Florin Oncescu a devenit colaboratorul revistei Candela de Montréal din anul 2000. Din 2007, după 15 ani, revista a ajuns la maturitate. Astăzi
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
Cunoscând câteva date biografice ale poetei Tatiana Dabija, te întrebi, ce o determină să se risipească în poezii, ca apoi să se adune pentru a le dărui semenilor săi? Ce altceva ar putea să o determine, fiind un om împlinit, cu facultatea de drept terminată, acum
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
dacă nu setea de lumină izvorâtă din artă împletită cu dorința de a-și căuta un loc de taină, așa cum poate oferi numai poezia, loc în care să-și poată regăsi sinele? Urmărind cazna izbăvitoare a creației sale, remarcăm că poeta Tatiana Dabija se hrănește din cuvânt, slujind poezia cu dăruire. Înzestrată de Pronia Cerească cu multe daruri de suflet, a reușit să împletească înțelepciunea cu o cumpătare controlată și să împărtășească prinosul de har, sensibilitate și putere de creație celor
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
nu se află la primul său volum. A fost precedat de placheta de versuri Taina sufletului 1993 și Tăceri suspendate 2011.Volumul Plasa unei iluzii, un monolog interior abia șoptit, este o oglindire a unui sistem de valori pe care poeta și l-a sedimentat pe parcursul unei vieți de trăiri, după structura sufletească și concepțiile proprii, sau despre felul cum stabilește relații noi între lucruri, între eul său și lumea înconjurătoare Mintea sa iscoditoare este mereu în căutarea unui tărâm al
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
volumul: Să mă iubești cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar aminti inima mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...// Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea, statornicia dragostei o îndeamnă
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...// Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea, statornicia dragostei o îndeamnă să nu țină seama de intemperiile vieții. Simțind cât valorează iubirea, lasă să treacă de la sine, ieșind iubitului în întâmpinare, dăruind fără întrerupere, căci iubirea nu
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
care conferă bucurii și puterea de a înfrunta nebănuitele încercări ale vieții, în același timp, ea poate să facă salturi incredibile dând naștere la neliniști, îndoieli, ori amărăciuni, îndemnând să căutăm certitudini. Pe un astfel de fond își conturează și poeta Tatiana Dabija sentimentele construindu-și discursul liric din mici fragmente de oglinzi. Eul feminin îi frământă spiritul și judecata: În noaptea asta toate par deșarte -/ Din focul inimii răsare-un gol/ Și parcă simt că în tăcere mor,/ Și-un
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
că în tăcere mor,/ Și-un demon mă bârfește pe la spate.// În noaptea asta toate sânt ecou/ Din armonia clipelor trădate,/ Am obosit în viață să fac loc/ Părerilor de rău întârziate.// (Nimic mai mult). În Valsul ironiei aflăm că poeta își duce existența pe propriul făgaș: Sunt istoria dintr-o filă uitată/ Cu importanța sentimentelor târzii,/ În ochii tăi de aș putea să mă mai nasc odată,/ Doar pe tine, știu: (Te voi iubi!) Cu toată apăsarea tristeții, autoarea își
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui, nu mai este o realitate exterioară
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior. Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri. Așa cum subliniază și titlul volumului, viața îi pare o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniștea și certitudinea. Poeta își explorează permanent propriile neliniști și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. Și încâlceala sorții minte - / Că totul e mai optimist,/ Atunci când nu mai sunt cuvinte/ Și timpu-ți este inamic. (Nebunia culorilor). Astfel de stări sunt acaparatoare, ne încearcă pe toți într-un fel sau altul și știm fiecare că
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...// Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
lepăd...) Structurate și filtrate după trăirile sufletești ale autoarei, pastelurile sale par privite cu ochii sufletului. Ilustrarea sentimentelor umane o face cu minuțiozitate și în strânsă corelație cu elementele naturii. Nu există niciun pastel în care să nu observăm disponibilitatea poetei de a îmbina aceste două dimensiuni, cea spirituală și cea ținând de natură ca martoră și complice a trăirii unor anumite sentimente. Asemenea celorlalte poezii, frumusețea izvorăște din simplitatea expunerii. Și brazilor le-ași spune vag,/ Că toate astea dragi
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Cu bucuria ce tresare.// (Septembrie) O dragoste deosebită se simte în creația sa pentru graiul moștenit din bătrâni și păstrat cu sfințenie și în vremuri tulburi. Ca demn urmaș al îndrăgitului poet Alexei Mateevici, în poemul Limba noastră cea română poeta reușește să dea viață caldelor sentimente și deosebitei prețuiri ce i-o poartă: Limba noastră-i plâns și cântec/ De aici pân-la izvoare,/ Tot ce bucură și doare/ Și în suflet freamăt are -/ Este limba noastră sfântă.// În poezia Frământări
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]