21,807 matches
-
stilistic) l-a determinat să acorde întâietate modelului prozodic strict decasilabic. Ceea ce l-a împins la eliminarea hiaturilor, aproximativ 50 de versuri fiind „corectate” prin colaționarea cu prima variantă a textului. În mod paradoxal, dorința de corectitudine față de o ipotetică „poetică” a lui Ion Budai-Deleanu l-a determinat pe Florea Fugariu să altereze, în transliterarea latină, textul chirilic original al epopeii. Eugen Pavel, cu o migală care merită semnalată și apreciată cum se cuvine, a reluat lectura, vers cu vers, a
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
îndreptat versurile „corijate” de Florea Fugariu. De asemenea, a corectat și erorile de lecțiune și transcriere ale edițiilor anterioare, oferindu-ne un text curat și fidel, pe cât este omenește posibil, față de manuscrisul rămas de la autor. O epopee al cărei model poetic - căutat multă vreme printre textele la care, viclean, scriitorul trimite explicit în Epistolie închinătoare și în notele de subsol - este unul personal, utilizând o structură de 12 cânturi, asemenea epopeilor antice și premoderne, și o prozodie bazată, cum spune editorul
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
unul personal, utilizând o structură de 12 cânturi, asemenea epopeilor antice și premoderne, și o prozodie bazată, cum spune editorul, pe sextinele decasilabice, care, atunci când rima este oxitonă, se transformă în decasilab catalectic (compus din numai 9 silabe). Refacerea modelului poetic original clarifică unele pasaje, altminteri, obscure și, totodată, prilejuiește o discuție reală despre limba poetică a lui Budai-Deleanu. Ca și despre talentul său indiscutabil. Cel de-al doilea aspect al ediției de față, la fel de important ca și primul, îl reprezintă
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
prozodie bazată, cum spune editorul, pe sextinele decasilabice, care, atunci când rima este oxitonă, se transformă în decasilab catalectic (compus din numai 9 silabe). Refacerea modelului poetic original clarifică unele pasaje, altminteri, obscure și, totodată, prilejuiește o discuție reală despre limba poetică a lui Budai-Deleanu. Ca și despre talentul său indiscutabil. Cel de-al doilea aspect al ediției de față, la fel de important ca și primul, îl reprezintă calitatea intelectuală a scrierilor științifice ale cărturarului iluminist. Chiar dacă Gheorghe Chivu - editorul textelor științifice - a
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
începutului celui de al doilea mileniu; dispune de o voce baritonală expresivă dar sobră ce dezvoltă valori timbrale importante, voce ce susține o ornamentație funcțională firesc înglobată cursului monodic. Este o bucurie să observi că acest tezaur de valori muzicale, poetice, spirituale, ale trecutului, revine în actualitate; este actualitatea care întâlnește istoria. O actualitate care întâlnește viitorul se dovedește a fi, o dată în plus, suita concertelor Orchestrei Române de Tineret. Ultimul, cu caracter de eveniment, a avut loc în luna septembrie
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
de-un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte în Granada). Deși nu e poet, ci arhitect și pictor brazilian originar din România, Stephan Eleutheriadis, n. 1922, și-a scris memoriile în aceeași notă a poeticii peregrinării 3. Într-o limbă română intactă, cel ajuns să trăiască și să câștige renume în America de Sud își istorisește copilăria de la Mangalia, când se juca imaginând „ramele unei bărcuțe, imitând onomatopeic zgomotul apei lovite de lopeți: cilimba, cilimba...” și asista
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
acele acestui ceasornic lovit către o nouă viață. O poveste spusă abrupt, cu momente ardent inspirate și altele terne precum amara realitate, cu linii negre ca timpul și albe ca tot ce e atemporal. Grete Tartler 1 Nikos Engonopoulos, Antologie poetică. Ediție bilingvă. Studiu introductiv, cronologie și traducere: Tudor Dinu. Editura Omonia, București, 2011. 2 Mihalis Pieris, Metamorfozele orașelor. Antologie poetică-ediție bilingvă. Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola Maria Minucci. Editura Omonia, București, 2011. 3
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
întinderile albastre de apă, vârful copacilor, iarbă în flăcări, lumina întunecată a cerului coborât pe pamant“. Carmen Firan scrie o proza comportamentista, „filmica“, de observație realistă, cu tonuri confesive, adesea cu accente satirice, de cactus țepos, sau cu un touch poetic, de petala catifelata.
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
consecuția primeia. Dacă Eugen Suciu se înfățișează publicului din 2011 cu poemele din 1979, este pentru că ne adresează o invitație la relectură. Relectură care să renunțe la clișeele generaționiste - „autoreflexivitate”, „textualism” -, în favoarea descoperirii, cu întârziere de trei decenii, a vocii poetice personale a autorului. Prin urmare, o provocare adresată și istoriei literare, care, din necesitatea legitimă de a impune o generație și o concepție estetică asupra literaturii, în plin ceaușism, a aglomerat sub eticheta optzecismului scriitori de facturi diferite. În sfârșit
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
Căci primul lucru care se remarcă la o nouă lectură a Bucuriei anonimatului este tocmai unitatea programatică a volumului. Dincolo de inerentele stângăcii, de micile entuziasme juvenile, există în această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
a Bucuriei anonimatului este tocmai unitatea programatică a volumului. Dincolo de inerentele stângăcii, de micile entuziasme juvenile, există în această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din același an 1979) și a poemului care nu mai este o înșiruire de metafore, ci
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
Noduri și semne sau Oase plângând. Opțiunea e cu atât mai spectaculoasă, cu cât nu e vorba de influențe sau filiații, poetul având - ca toți optzeciștii și chiar ceva mai mult - conștiința originalității și a necesității unei schimbări de paradigmă poetică. Este vorba, mai degrabă, de un saeculum pe care, alături de Nichita Stănescu (cel de după Epica magna), Eugen Suciu l-a intuit și l-a exprimat printre primii în poezia românească. Iată și o dovadă: „Sînt zile/ în care orașul/ lunecă
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză:/ doi” (Orașul ca un fosfor tăcut). Taedium vitae, solilocviul, retragerea, marginalitatea: iată materia din care se alcătuiește Bucuria anonimatului. O poetică a nespectaculosului, sau mai bine zis a spectacolului existenței/lor nespectaculoase (și nebăgate în seamă). Reeditarea de față ne atrage atenția că e cazul să recitim literatura din ultimul deceniu al comunismului. Multe dintre convingerile privitoare la ea sunt rezultatul
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
adunărilor generale ținute supt prezidiul seu, ca bunăoară la Blaj (1863), la Hațeg (1864) și la Abrud (1865), și până la discursuri, cu toate că nu avea o capitală însușire oratorică, timbrul vorbirei dulci, în cuprins rămase totdeauna un măestru neîntrecut” -, și apoi, poetic, Ioan Alexandru, înfățișându-l în cadrul istoric al Câmpiei Libertății, în ziua de 15 Mai 1848, zi de lumină, de mărire și de libertate română - „Cipariu Timotei e la cuvânt / Colinele și holdele-l ascultă/ Târnava s-a oprit în cursul
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
e regăsit de Petre Stoica după un lung ocol bucureștean. Stabilirea târzie la Jimbolia („Simbolia”) reprezintă un act deliberat de regăsire de sine, de reafiliere la ceea ce fusese cândva, pentru el, esențialul, în ordinea valorilor sufletești constitutive. Dar și estetice (poetice). “Petre Stoica, scrie Cornel Ungureanu, e un scriitor al marginilor, al «periferiei» în măsura în care încearcă a găsi Centrul lumii. El s-a despărțit nu doar de sat, s-a despărțit de un spațiu care configura un tip de valori”. Valori pe
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
emblematic și face parte dintr-un carnaval kharmic. Cealaltă temă mare a filmului o constituie proximitatea apocalipsei odată cu descoperirea unei planete ascunse de soare care se apropie la o distanță foarte mică de Terra riscând coliziunea. Planeta este numită Melancholia - poetic nume pentru o planetă -, iar regizorul se preface că uită de existența unei planete cutumiar consacrate melancoliei și implicit bilei negre, și anume Saturn. O serie de personaje, începând cu Justine (Kirsten Dunst), se înscriu temperamental pe orbita melancoliei, pe
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
G.Dimisianu și urmează în general linia deschiderii spre literatura de calitate estetică. Între cronici însă și restul articolelor și chiar al literaturii publicate discrepanța este însă evidentă. Numeroase articole, mai ales sub formă de reportaj (dar și de reportaj poetic, semnat de pildă de Florența Albu în numărul 12 al revistei), dar și relatări triumfaliste, tratează tema colectivizării. Dacă nu se vorbește strict despre colectivizare, articolele sînt pur și simplu reportaje din țară („Secvențe din Oltenia”) sau din uzine („Ce
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5209_a_6534]
-
absurd, care există și el în mine”. Maturul biologic a „rămas în trecut”, pentru a păstra valorile copilăriei care îi fac pe oameni „mai puri, mai simpli, mai înțelepți”, într-o viață meschină, trivială. Imaturitatea asumată în numele empatiei față de starea poetică a copilului și adolescentului este unica formă de a exclude închistarea, monotonia, rutina și a protesta față de o condiție „efemeră și amărîtă” care ne conduce spre „prăpastia maturității”. Dar „bărbatul imatur” care încearcă „zborul pe deasupra propriei condiții” refugiindu-se în
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
pe care-i cunoaștem mai ales prin lungmetraje. Într-un fel, scurtmetrajul are destinul nuvelei în literatură: oricât de bună ar fi, este obnubilată de roman, care reprezintă confirmarea pentru un scriitor. Însă, ca și nuvela, scurtmetrajul are propria sa poetică, propria sa lume, propriile festivaluri și un public al lui. În montajul realizat de Laurențiu Damian comparația era inevitabilă, dar nu știu cât de acută pentru publicul portughez format în cea mai mare parte din studenți. Scurtmetrajele de absolvire ale lui Veroiu
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
a cuprins ediții românești ale scriitorilor ciprioți. Din 1959, când apare în România prima traducere, Simfonia cipriotă a lui Thodosis Pieridis (poet care a trăit zece ani la București), s-au publicat 20 de titluri, între care figurează 7 plachete poetice (dintre care 3 sunt ediții bilingve), 5 romane, 2 volume de nuvele. Un loc aparte ocupă cele două cuprinzătoare antologii de poezie (Surâsul Afroditei. Poeți ciprioți contemporani, Iași, 1995, realizată de Andreas Rados în colaborare cu Leonida Maniu și Leonidas
Centrul cipriot al PEN CLUB-ului – 30 de ani de activitate by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6658_a_7983]
-
care să-l percep altfel decât ca pe un poet. Sensibil și nepăsător, bizar, spectaculos și retractil, semănând fizic frapant cu Verlaine, dar scriind în tradiția cuminte-scormonitoare a premoderniștilor din familia Pillat, Vidican trăiește în suprarealitatea propriilor metafore și construcții poetice. Citiți această viziune asupra poeziei, numită Mansardă, și gândiți-vă la sensurile ascunse de ea: "mă răsfățam în mansardă/ ca un poem de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
vertical și interior, în vreme ce funicularul, una mult mai largă în plan orizontal, oblic și, poate cel mai important, exterior. Într-un fel, ascensorul, legat strict de un spațiu interior, sugerează autoscopia, trăirile, gândurile și sentimentele cele mai intime ale eu-lui poetic, în vreme ce funicularul reprezintă exterioritatea, raporturile poetului cu lumea înconjurătoare. Această viziune amintește de filosofia lui Mihai Șora, cu precizarea importantă că poetul Constantin Abăluță este un Mihai Șora ŕ rebours. Modelul ontologic al lui Mihai Șora este imaginat ca o
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
lui Constantin Abăluță pare cantonată în planul orizontal. Sufletul său se află în permanență sub asediul lucrurilor și oamenilor care îl înconjoară și care poartă propria lor angoasă. De aici sentimentul de însingurare, nefericirea poetului, zgura cotidiană din suflet. Viziunea poetică nu are, firește, legătură cu valoarea literară. Mulți dintre marii poeți au fost elegiaci incurabili sau bântuiți de cele mai sumbre viziuni. Constantin Abăluță nu face excepție. Specificitatea poeziei sale este admirabil subliniată de Gheorghe Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu sine îi produce o stare de spirit bacoviană. Cu alte mijloace poetice decât predecesorul său, Constantin Abăluță se arată a fi un important poet al singurătății: Aprind lumina în odăi/ ca să nu fiu singur/ dau tabloul la o parte/ ca să văd întreg peretele/ prietenii nu-mi mai dau telefon/ cuvintele îmi mor
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]