6,389 matches
-
nu mai doresc să reprezinte obiectul, ci se ambiționează să prezinte o viziune a lui. Fidelitatea, ca exigență a reproducerii, este abandonată pentru a Încorpora obiectului o perspectivă și o concepție umană, obiectul este astfel deformat și devine doar un pretext pentru a prezenta intenții umane. Condiția subiectivă involuntară a reprezentărilor senzoriale devine În acest caz subiectivitate premeditată, iar imaginea realizată astfel ține mai mult de imaginație În sensul de fantezie. Obiectul reflectat suferă efectele de cîmp ale subiectivității umane ofensive
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poate fi dedus lesne ca acela al amiezii de vară, există În poem și vreun obiect, și vreo localizare a lui? Da și nu. Pomii și norii, deși evocați textual, nu sînt totuși subiectul acestui poem. Ei sînt doar niște pretexte materiale, lucruri care Își pierd consistența, conturul, forma, sublimează, Încredințîndu-și apei doar culoarea, și ea ușor spălăcită, șovăielnică, fantomatică. Dacă ar fi să Încercăm să numim totuși o entitate despre care e vorba aici, ea ar fi suprafața apei care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sînt suficient frecventate. Portretele de pe care nu se mai șterge praful, care nu mai sînt privite cu un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg ușor, ușor În ceață. Ramele lor sînt cel mai bun pretext pentru lucrarea harnică a păianjenului. PÎnza păianjenului se prinde de ele și Învăluie ca Într-un giulgiu al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind, este vorba de o a doua
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
drept la subzistență este esențial pentru demnitatea omului. Dincolo de acest drept, statele-națiune se străduiesc să găsească un acord, în ciuda faptului că țările în curs de dezvoltare suspectează că pledoaria privind drepturile omului din centrele metropolitane nu este altceva decât un pretext pentru interferența nejustificată în afacerile lor interne. Majoritatea statelor nu doresc să dea celor din afară puterea de a-i constrânge să-și amelioreze performanțele etice, deși se consideră tot mai mult că principiul suveranității teritoriale nu ar trebui să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
într-o "conspirație a tăcerii... cu privire la drepturile și datoriile cetățenilor lor" (1977: 83). În plus, multe state inclusiv fostele colonii europene după cel de-al Doilea Război Mondial s-au temut că drepturile omului ar putea fi folosite ca un pretext pentru intervenția în afacerile lor interne. Bull era îngrijorat că aroganța și condescendența occidentală referitoare la drepturile omului ar fi putut să afecteze structura delicată a societății internaționale. El observa de asemenea că tăcerea relativă asupra importanței drepturilor omului a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă realitatea într-un discurs hermeneutic ce tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi lucrurile stau cu totul altfel. Într-o proporție impresionantă, gazetăria lui se sprijină pe un fundament empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Discursul său este conceput polemic și trădează un autor a cărui pasiune pentru contra-argumentare pulsează în fiecare paragraf. El nu răspunde pur și simplu, ci, mai întâi, demontează minuțios discursul corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doi actanți: pamfletarul și publicul său (N. Balotă). Prin natura profesiei sale de jurnalist, poetul își asumă (fără îndoială, uneori, cu maximum de subiectivitate) realitatea evenimențială, însă atunci când violența stilistică devine marcă a pamfletului literar, această realitate e doar un pretext pentru evadarea în ficțional, ca joc artistic gratuit. Pe acest palier, poetul anulează gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de factori repercutanți asupra individualității: cel psihologic, al experienței sociale, cel istoric-contextual etc. Când conținutul e rostit, el se dezvăluie ca afront, ca inaderență, într-un cuvânt ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical. În acest sens, discursul-pledoarie referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simplu culpa și apoi o introduce într-un scenariu fictiv, hipertrofiind-o în așa măsură, încât execuția vinovatului devine, inexorabil, imperioasă. Bunăoară, lipsa de caracter a omului "cât de cât public" (atributul, evident, lărgește semnificativ categoria incriminaților) este un bun pretext de a justifica agresiunea fizică drept unica metodă punitivă acceptată, și asta pentru că, în viziunea moralistului, "licheaua" este "cea mai abjectă" specie antropoidă. Aici, superlativul are ca referent o umanitate privită poetic, în care "un singur om nu este tolerabil
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al literarității. Ni se pare incitantă, la Arghezi, tocmai depistarea elementelor de natură estetică într-un tip de discurs construit în limitele comprehensibilului (un discurs accesibil, adaptat la rigorile publicistice) și ale evenimențialului (un discurs marcat conjunctural, dependent de un pretext real), elemente care fac posibilă situarea acestui discurs, cu un statut incert de altfel, în atemporalitate. Revenind la textul propus aici spre analiză, Arghezi recurge la asteism 154, ca dublă strategie: principială, pentru că îi permite să rămână în zona etic-urbană
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
162 Fie că se intitulează întocmai, fie că recurge la denumiri parțial sinonimice, "articol programatic", "program", sau apare disimulat sub cu totul alte forme, manifestul reprezintă refuzul de a accepta un dat (politic, ideologic, cultural etc.) și, în mod complementar, pretextul colportării unei alternative axiologice cu care autorul/autorii se identifică. În ceea ce privește schema actanțială a enunțării performative (J.L. Austin), enunțul se transformă în denunț, prin uzanța verdictivelor calificative și imperative, iar destinatarii (net diferențiați într-un schimb polemic direct și concret
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iași, Epigonii, într-al doilea număr al său, publică un articol de domnul G. Panu, care a constituit pricina celor ce urmează"), Arghezi polemizează cu G. Panu pe tema poeziei autentice. Avem de-a face cu un articol în replică, pretext totodată pentru susținerea propriilor convingeri. Dacă textul preopinentului fusese intitulat Viitorul versului, Arghezi a găsit de cuviință să exprime polemic, prin titlul său, o departajare substanțială între vers și poezie, "două lucruri separate și independente", chestiune pe care o pretinde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că ironizează integralismul după ce reprezentanții curentului i-au dedicat un număr întreg al revistei, fie că respinge concepția tolstoiană despre artă sau critică realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru a-și afirma categoric convingerile și a-și trasa cu bună știință liniile directoare ale atipicului program literar. În ars poetica argheziană există o categorie aparte de texte a căror dimensiune polemică este subsidiară. Fără a fi absent, gestul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat fiind că proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens, dat fiind că proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită sau explicită. Din acest unghi, lirismul devine o categorie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească gâtul îndată după născare și chiar în patul maternității să fie înăbușiți. Copilul de evreu n-are drept la școala românească, n-are voie să se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de viață traumatizante, cum ar fi, de pildă, perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta) de a violenta simțurile cititorului cu o imagistică a agresivității primitive și animalice. Identitatea victimei (dublu anulată prin calificativul demasculinizat "pârțotină boșoroagă") nu mai contează, aceasta devenind simplu pretext pentru evadarea într-un imaginar al violenței corporalizate. Prin comparație, agresivitatea eminesciană se găsește la polul opus. La Eminescu, revolta e de natură principială, ea traduce patosul cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de a atrage lectorul în jocul refacerii sensurilor. Tonul grav-serios al prescripțiilor concordă cu statutul social impozant (de profesor universitar) al victimei, însă contrastează, în cel mai flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realizarea creației conform unui "rețetar" anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici) descompune mobilul central în câteva pretexte polemice sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de acest gen, trecuseră două decenii și jumătate), lipsa talentului literar și dramaturgic, "imaginația mucegâie", de data aceasta însă în termeni extrem de duri, în care admonestarea directă, insulta, epitetul și comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]