4,129 matches
-
Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia început dialogul cu Șichy. S-o fi luat-o de la îndepărtatul meu debut. Iordana Marievici a debutat (nu a fost debutată, cum îi place să zică lui lancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coadă, ți-am spus că ești omniprezentă în metabolismul meu. Mi l-am refăcut. Îți săru' mina și toate picioarele. Sper că te-ai refăcut și la minte. Promite, cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici rețetele. Poți obține portretul-robot al României, zapînd. Trei flăcăi cu freze gelate și cu creieri gelatinați răcnesc din rărunchi manele. Doar sîntem în Țara Meșterului Manele*. Un mopete** dă învățătură: "Și nu mai lăsați bătrînii să vă conducă. Sînt proști rău". Un politician (răsștiut ca lung de mînă și de unghia degetului mic) declară că "economia nu poate merge peste noapte". Care noapte? O noapte de 12-l3 ani? Atîta a trecut de la pariul riscant (pentru noi) al premierului Petre Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-l întreb cine-i autorul mîrșăviei. L-o fi luat apa pe Andru? Rectific: nu apa, vinul! O fi mîna vreunui securist, devoalat de Herr Professor ("Gata cu rapoartele, vreau raporturi corecte, colegiale"). Sau focul l-a pus un prost de paște, excedat de noua apariție editorială? Îs destui "la neputință" de-a publica. La cîte au văzut culoarele facultății, ăsta-i fleac. Vrei un exemplu? Lui Ioan Constantinescu i-au smuls de pe ușa cabinetului plăcuța cu numele, imediat ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din Tătărași, cele în demolare. Mai ales hulubăria cu acoperiș gudronat a deranjat un critic de la centru. Fusese pamfletard-rd-rd cu "pictorii de cotețe". Savonarola de Iași, Turcitu, l-a trăsnit și el pe Rusalin pentru "practici nesănătoase". "Dumb am Dumber". Prostul și prostovanul, a rîs de ei Rusalin Pop. Pe Dumber l-a înjurat de seceră și ciocan sau așa ceva, în plenul unui vernisaj. Turcitu îl acuzase iarăși de aroganță și dispreț, dublat de rea intenție față de realizările-noastre-noi. Rusalin n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a plesnit moral filetul. În faza Diță-Lerești, revista își schimbase chipul. Devenise ternă, obedientă, slugarnică. Funcționa pe principiul: despre vii, ca și despre morți, numa' de bine. Leandru o băgase în unghi mort. Și încă nu venise la conducere Genosse, prostul deplin, mai intolerant decît un molah. Eu însămi, cînd am început să scriu recenzii, credeam că trebuie să fiu sobră și erudită, egal antipatică. Primul redactor șef, Cornel Șoitu, m-a încurajat să fiu personală: "Mă Dana, îmi place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar de lună, dacă ar auzi-o pe madammm... "Zi sex și gata. Nu cheese, sex! Ce-i mai bun decît o partidă de sex asistat? Hai că nu știți. Vă spun eu: două". O privesc pe adolescenta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a lui? Trebuiau mai puține cuvinte. Rusalin, distantul, reticentul, taciturnul, vorbea cînd avea ceva de spus. Sau, mai ales, nu vorbea. Iarăși mi-a anticipat gîndul: Prostia, spunea cineva, înseamnă să taci cînd trebuie să vorbești. Am tăcut ca un prost, Ana. Să-ți fi arătat unde greșești și să-ți fi dat și-o lupă. Sau să fi tăcut de tot, am rămas eu imună la tema-obsesie. Trebuie să-mi răspunzi! De ce n-ai vrut să mă vezi cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reușit să fac pentru ei, a fost să le amintesc de iubiții și iubitele lor. Am început să mă gândesc la viitor. Nu știu ce ne așteaptă. Nu-mi mai pasă cu cine o să fim, ceea ce contează e să nu fim victimele, proștii celor care împart milioane. Cred că majoritatea realizează că poate să ne aștepte soarta Ucrainei din prezent. Totuși, sper ca tineretul să nu se lase pradă provocărilor, care deja au început pe rețele de socializare. La lecții, am analizat Scrisorile
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la greu și înjură toate editurile. A scris doar începutul. Sunt și unii care se țin după agentul imobiliar, să vezi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în momentul în care windows-ul îți spune că trebuie să realimentezi. Laptopul este o mașinărie care înghite curent, așa cum mașinile înghit benzină. Ești aproape de ceea ce aș putea numi, și este o expresie bună de tot, îmi permit să spun, pana prostului, la nivel informatic, nu te supăra pe mine... Iepurele din joben se simte important, cel care îl trage de urechi și îl prezintă spectatorilor frenetici - niciunul dintre ei nu ar dori să treacă printr-o astfel de stare, de aceea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care îi spunea că iar va fi tras de urechi, scos din joben și arătat spectatorilor, pentru a se face de râs. Încercă să protesteze, însă nu-i ieșiră cuvintele din gură. Ești iepure, de aceea nu poți să vorbești, prostule, ești iepure și bei J&B, asta chiar nu s-a mai pomenit, nu dorești un suc de morcovi? Câteva frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu poate fi scos. Mihăiță veni la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu gândul la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sfântă că o suporți pe vrăjitoarea asta, mă auzi? Vino cu mine. M‑a luat de mână și m‑a condus pe un alt coridor Întunecat către un birou. — Hai, stai jos aici un minut și uită cum arată toți proștii ăia. Mi‑am tras nasul și am Început să mă simt ridicol. — Și să nu te simți prost, mă auzi? Am senzația că ții toate astea În tine de multă, multă vreme și din când În când trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am timp să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de false politețuri pentru a le spune că sunt deștepți când sunt proști. Tăindu-le-o scurt, câștig o grămadă de timp. Să mă slăbească cu pretențiile lor sau să mă ocolească; cine dracu Îi pune să-mi iasă În cale? (În pauză) „Erai primul pe listă pentru a rămâne la facultate!“, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine, uite, tu-mi vorbești de matematică și Irimescu a trecut pe lângă noi și tu nici nu l-ai văzut, tu nu privești decât ce vezi În Închipuirea ta!“, „Și ce dacă a trecut? Ce importanță are Irimescu acum?“, „Are, prostule, că mi-a făcut cu ochiul, așa Îmi face de câte ori trece pe lângă noi și tu nu observi niciodată!“, „Bine, dar tu ești liberă să alegi!“ „Să aleg? Ce să aleg? În viață n-ai timp să alegi, idealistule!“; „Ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o lansează, zboară; mai Întâi ca un avion, atinge apa, plutește În derivă; ce să fac, „Du-te, prinde mesajul!“, Îmi spun ochii ei; nu știu să Înot, șovăi: bărcuța se Îndepărtează, ea Îmi face semne disperate, „Aleargă, prinde-o, prostule!“; mă avânt, pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza la real; Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oprește singur, nu râd. Vasile Înțelege că n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație până Îți vine s-o iei la fugă fără să te mai uiți În urmă. (vineri) Azi a fost În facultate poetul Romulus V. la o Întâlnire cu studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de care eu nu știusem să profit. Nu-mi părea rău că am tăcut, crispat, Înghețat de puritate; Îmi puneam problema Însă dacă ea Înțelesese exact și, mai ales, dacă apreciase just bizarul meu comportament; dar dacă mă consideră un prost? Nu mi-a spus ea odată să nu mai fiu „poet“ și să cobor cu capul pe pământ, fiindcă Îmi fură altul ce-i al meu? Dar pe mine nu mă interesează altceva, nu mă pot coborî la ființa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care e totul, toate cuvintele pe care tu nu mi le spui, aici sunt numite toate gesturile pe care tu nu ai curajul să le faci, dar eu nu am nevoie de cuvinte, eu te vreau pe tine, așa cum ești, prostule, găgăuță, ce să-ți fac dacă nu Înțelegi nimic, de ce te crispezi atât, ți se vede tremurul până și În pupilele ochilor, Îmi place această timiditate a ta; e păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drept, observă dintr-un colț unul mărunțel, cu fața roșie, asudată. ― Așa vorbesc oamenii și pe la noi, zise Lupu Chirițoiu, uitîndu-se la cel din colț, dar eu nu cred să-l lase boierii pe vodă, că nici boierii nu-s proști, ș-apoi în mâna lor e toată puterea! ― Că tocmai asta am vrut să vă spun și eu! adăugă omul cu icoanele. Nici vodă nu poate face de capul lui, dacă nu-l ajută nimeni și dacă boierii se împotrivesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un stâlp înfipt în pământ... În dreptul cârciumii, țăranii stăteau ca și ieri, parcă nici nu s-ar mai fi mișcat de acolo. ― Ce mai așteaptă oamenii, Ichime? zise Grigore. ― Parcă ei știu ce așteaptă, conașule? bolborosi vizitiul. Uite-așa, ca proștii... Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. Se bucura că pleacă mai repede. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. 2 ― Oare de ce-o fi plecând așa degrabă? întrebă Ignat Cercel cu ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce vi se cuvine!... Ieși, măi, ăl cu nerușinarea! ― Iartă-l, don' șef, c-a glumit și el ca prostul... ― Apoi tocmai, să-i dau și eu o glumă... Dar sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul, care se apropiase să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]