4,062 matches
-
te descurajezi. Capul sus și să ai grijă de sănătatea ta.” Când o zis „mai mult de zece ani”, mi s-o făcut părul măciucă... „Da’ pentru ce, dom’le, că n-am dat În cap nimănui... C-o fost proști ăștialalți că o crezut că, dacă o să spună de mine, ei scapă și pe mine mă omoară?” N-o fost chiar așa... Și mi-o mai zis: „Acolo când ai ajuns nu se uită la tine nimeni, ca la un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aia a mă-tii ești condamnat?”. „Că am vrut să iau locul lui Zarone 2.” „A lui Zarone, mă?” „Da.” „Măi, dacă eram În locul la ăștia, cu mâna-ți aruncam un cartuș În cur. Doară nu-s toți așa de proști”... Hai de capu’ meu! Ce fel de mâncare primeați În Gherla? În Gherla ne-o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi fost curate, să nu fie mizeria aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am Întrebat pe șeful de post: „Mai trebuie?”. „Nu trebuie nicăieri”. Și-apoi, no, m-am dus după livret. Și-acolo la comisariat m-o luat În primire un căpitan brunet: „Bă, ce-ați vrut să faceți, bă, sunteți proști?”. S-o exprimat așa... Și-apoi i-am zis: „Domnu’ căpitan”... - că eu n-am vorbit cu „tovarăș” după ce am venit acasă, numai cu „domnul” - „vă rog, dacă se poate să-mi eliberați livretul, că eu n-am venit să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
duc la cadre și spun: „Dom’le, am acceptul Securității să mă angajez aici”. Și mă angajează contabil. Într-o zi, mă vede directorul, unu’ Seghe Manu, care era cumnat cu unu’, Fulger, de la regiunea Oltenia. Da’ ăsta era un prost, Îl făcuse maistru deși avea patru clase, Înjura pe toată lumea și era șefu’ Întreprinderii. Și mă vede pe mine la contabilitate: „Da’, tu, cine pizda mă-tii mai ești, mă?”. „Tovarășu’, să vedeți că”... „Bă, tu pe la mine ai trecut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine ai trecut?” „N-am trecut, da’ uite, aveam de gând”... „Băi, ia să vii la mine la birou.” Mă duc la el: „Bă, tu ce știi să faci?” „Eu am făcut Facultatea de Ziaristică.” „Bă, dacă ai ști câți proști din ăștia de-ai tăi vin pe aicea pe la mine...” Ziariștii erau proști de-ai mei... Știi? „Băi, fii atent. Hai că te-angajez aicea, da’ să-mi scrii toate materialele ălea.” Și mai zice: „Eu am un cerc d-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arată carnetul) o pensie frumoasă; alții ar sta acasă, eu însă nu pot. Cunosc (a fost plutonier sanitar în armată) aproape toate medicamentele, dar pentru starea mea nu-i nici unul”. Nu suportă prostia, iar antipatiile lui sînt adînci și incurabile. „Prostul chiar ajuns în vîrful proțapului nu poate spune «cotcodac»!” *M-a cuprins sila cînd am citit „cronica dramatică” semnată de Genoiu în „Tribuna”. E un pupat lung, apăsat, bălos al unui obraz pe care, în urmă cu doi-trei ani, îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de supărat, încît cred că nimic din ceea ce a trăit de-a lungul celor șaptezeci de ani ai săi nu-l mai bucură. * Am recuperat ziua pierdută, abia la miezul nopții, printr-un gînd inspirat. *„Corabia care nu are decît proști la bordul ei și care plutește în voia vînturilor va putea, poate, să reziste cîtva timp; dar va fi fatal pierdută, căci proștii nu se gîndesc la primejdie” (Karl Marx, apud: I.C. Atanasiu, Spovedania unui socialist, p. 49). Se înțelege
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am recuperat ziua pierdută, abia la miezul nopții, printr-un gînd inspirat. *„Corabia care nu are decît proști la bordul ei și care plutește în voia vînturilor va putea, poate, să reziste cîtva timp; dar va fi fatal pierdută, căci proștii nu se gîndesc la primejdie” (Karl Marx, apud: I.C. Atanasiu, Spovedania unui socialist, p. 49). Se înțelege, vorbele „Bărbosului” îi vizează pe cei ce „cîrmuiesc” pe uscat. *La o cercetare superficială, progresul criticii de azi față de cea din trecut e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
70.000 de lei și-i las să zacă doi ani de zile, aflu că există unii cu priorități la cumpărarea turismelor. Aveam să aflu că în ziua respectivă au fost 56 de priorități. La urmă am venit noi, plebea, proștii care am dorit să cumpărăm mașină. Au urmat apoi alte ore de așteptare pentru a primi numărul de ordine de ridicare a mașinii. În depozit nu aveau decât 16 turisme DACIA 1300. Deși venisem la ora șase, am primit numărul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu opriți odată, tov. președinte, această moară hodorogită care se cheamă propagandă mincinoasă și pe care nu o mai cred nici copiii și nici cei mai naivi oameni? Ce ne credeți pe noi, niște orbi care nu mai vedem, niște proști care nu mai discernem sau doriți să cunoaștem regula jocului cu orice preț, adică: voi vedeți că laptele-i alb, dar ziceți ca noi că-i negru, că altfel dăm apă la moară capitalismului care atâta așteaptă. Stau și mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Radu Petrescu... și-a ținut Jurnalul vrând să facă abstracție de mediul Înconjurător. (Nu vă iau cu mine În Eternitate!) E și ăsta un punct de vedere, care nu-i al meu... fiindcă ajungi În Eternitate doar Încărcând căruța cu proști și mânând cu grijă”. Metamorfoza pe care literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Încercam să ne atingem, rămânând fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Radu Petrescu o „Cartă a drepturilor scriitorului” nu avusese efect liniștitor, deși subtextul ei, În România socialistă a anului 1979, nu era chiar neglijabil. La data aceea nu știam Însă nimic despre pățania veninoasă. Anii de ucenicie ai lui August Prostul apăruse la finele lui 1979, când eram În prima mea aventură occidentală. Nu i-l putusem trimite lui Radu decât după Întoarcere, În ianuarie 1980. Aveam să primesc, ca de obicei, o scrisoare de răspuns, după lectură. La 20 februarie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă Înconjura și asfixia, nemulțumit de cât izbutisem să fur din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care ne Întâmpina la fiecare Întredeschidere de ușă, și nu era vorba doar de proștii de la putere. Pledoaria pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși nu am avut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care ne Întâmpina la fiecare Întredeschidere de ușă, și nu era vorba doar de proștii de la putere. Pledoaria pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși nu am avut contacte regulate cu Radu după acel ultim schimb de epistole, din 1980, l-am mai Întâlnit totuși Întâmplător
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fecundând; p. 67, antepenultimul rând: nu Expoziția aceasta cred că este, ci Expoziția aceasta se constituie ca. ș13ț București 20 februarie 1980 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc oarecum târziu pentru exemplarul din Anii de ucenicie ai lui August Prostul, dat fiind că am profitat pentru a reciti, de la Început până la sfârșit, cartea - pe care o aveam Încă de la apariție și o citisem cu interesul de totdeauna pentru scrierile Dumneavoastră. Trebuie să vă mulțumesc pentru onoarea ce mi-ați făcut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-a fost să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de nuci! Cum puteai solicita Înțelegere pentru marile probleme ale tatii de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În carne, a „secretului” milenar al excluderii. Francez refugiat În Germania, Chamisso resimțea o vizibilă solidaritate cu acel „Ewiger Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele și nenorocirile, Îl auzise În faimosul salon literar berlinez al Doamnei Rahel Levin-Varnhagen, aristocrata Înfricoșată la gândul că și ea este „ein Schlemihl und eine Jüdin” („un Schlemihl și o evreică”). Dacă numele anunță natura narațiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
majoritatea celor de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi. Oaspeții mei nepoftiți au știut foarte bine lucrul acesta și de aceea se desfășurau în voie. Știau totul. Erau ei agresivi, dar fiecare mișcare era calculată și nu erau proști deloc. Pitic se mai uita din când în când la Rolex și cântărea mersul operațiunilor. Matahală își vedea de opera lui de distrugere, fără să irosească nici măcar o mișcare. Plus că avea grijă să nu-i scape absolut nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu noi ți-ar fi mai bine. Simplu, nu? Mai devreme sau mai târziu o să afle și Sistemul în ce situație mă aflu. Nu știu la ce anume „situație“ te referi, dar să știi că cei din Sistem nu-s proști deloc. S-ar putea să ai dreptate, numai că va mai trece ceva timp până înțeleg ce se întâmplă și care e situația reală. Între timp, noi am putea rezolva problema ta. De tine depinde. Ai dreptul să alegi. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu Articol de reportaj, Amiază maură, Ion prostul, Eros, Bonbon. G. Coșbuc își începe colaborarea cu Lordul John și continuă, între altele, cu parodia Sonet (cu contraziceri și cu tendințe), cu un articol despre Tradiții și legende din popor. Murășul și Oltul și cu o notă intitulată Streașina
FOAIA INTERESANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
-și prezența, se situează tactic în durata lor, văzând și trăind lucrurile din interiorul grupului. Nici o ieșire din perimetrul securizant al satului nu e tolerată. Un nepot al lui Urcan bătrânul s-a întors de la „cătane” (de la Kadetschule) sergent, dar „proștii” din sat îl „iau la vale”, vorbind „peste el”. Un profesor (în fapt prozatorul), venit la înmormântarea tatălui, înțelege că e „o creangă ruptă”, aruncată în altă parte; rădăcina, partea „cea mai tare” - frântă și ea -, zace în sicriu. Într-
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de care uzează ca nobilul Învins. Nu știu, gîndindu-mă la romanul francez de azi, dacă definiția lui Viart e corectă. Mai degrabă spectaculoasă. Literatura trebuia, o dată și o dată, să renunțe la pretenția de a avea dreptate. Adevărul e bun pentru proști, spunea cineva În Being John Malkovich. Ironic, fie. Literatura trebuie să se adreseze cititorului ca individ, nu (numai) ca aderent sau membru al unei comunități oarecare posesoare a dreptății și adevărului sau În căutarea lor. Noua literatură, cea debutantă În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în cele din urmă, oameni cu adevărat normali. Aceste probleme practice apar în continuarea unei vechi problematizări reflexive care diferenția oamenii nu doar după stilul lor de manifestare, ci și după capacitățile lor, unii fiind slabi, iar alții puternici, unii proști, iar alții deștepți sau mari creatori, personalități geniale. De asemenea, varietatea oamenilor s-a manifestat în planul virtuților, unii fiind curajoși, iar alții lași, unii generoși, iar alții egoiști și avari. Până și religia împărțea oamenii în buni și răi
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
poezie manifestă într-adevăr o anume agresivitate programatică în felul în care „atacă” verbal realitatea imediată, „hiper-fizică”, încercând să-i exaspereze încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]