37,224 matches
-
moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute ca un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun ceva omului de azi
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
Pîntea; discursul liric din Frigul și frica, Mormântul gol, Grădină lui Ion sau Casă Teslarului a fost mereu dublat, în timp, de jurnale, cărți de convorbiri cu Nicolae Steinhardt sau părintele Stăniloae, mărturii și mărturisiri, exerciții de interpretare, admirații ortodoxe, proza memorialistica, eseuri teologice și literare, precum cele din Primejdia mărturisirii. Convorbiri de la Rohia, Bucuria întreba- rîi ori Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt: aici se rostesc eseistul, publicistul, prozatorul, memorialistul și, înainte de toți, cititorul, pentru ca, iată, Proximități și mărturisiri este, in
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
inventariate la domiciliu, cât și cele ridicate cu ocazia perchezițiilor”. Pe 5 august se ridicaseră acte de identitate, legitimații, o mapă cu mai multe manuscrise în versuri, două plicuri cu piese de teatru în manuscris, un plic „conținând manuscris în proză și versuri”, notițe, extrase din ziare și scrisori, peste 200 de file „ce cuprind versuri cu caracter dușmănos regimului democrat din R.P.R., scrise de învinuit cu scopul ca prin intermediul lor să contribuie la educarea ostilă a membrilor grupului din care
Vasile Voiculescu – Alte contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/4227_a_5552]
-
din 1980. La 31 de ani, Dumitru Radu Popa jongla cu talent speculațiile scriitorului francez, fascinat, ca toată lumea, de lumile Micului Prinț. Discursul îndrăgostit anunța de fapt, în subtext, povestirile de mai târziu, din volumul Călătoria (1982), debutul său în proză. Alături de Fisura - apărut în 1985, anul plecării din țară -, titlurile alese de Dumitru Radu Popa sunt mărcile unui sistem compact, neabandonat, în ciuda unor intermitențe tematice din anii nouăzeci. Apărut de curând, romanul Sfinți, vânturi și alte întâmplări face rocada cu
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
părăsește strungul pentru Securitate. Emblematici rămân Volodea Sielberman, zis și Zilberică Ochide-Ș arpe, o reprezentare malefică a torționarului ideal din primul deceniu al instalării comunismului, și Nechita Kiforov, securistul de import, expert în problema rezistenței creștine. Pentru cititorii nefamiliarizați cu proza lui Dumitru Radu Popa, felul cum sunt redate biografiile poate părea superficial. De cele mai multe ori, scriitorul găsește potrivit să survoleze biografiile, prin câteva notații definitorii. Interesat mai mult să păstreze cititorul prin strategii postmoderniste, biografiile, chiar dacă promit mult, rămân într-
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui descoperim atâtea chipuri ale labirintului - temă obsedant-structurală. Întâlnirea cu semnificațiile lui va marca eroii, iar experiențele revelatorii vor modifica identitățile imprecise. Unii evadează în imaginar din presiunea labirinticului (politică, socială sau existențială), alții descoperă ieșiri multiple. Dumitru Radu Popa
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
decenii. Participanții „la această execuție ineptă, mincinoasă” a lui Cărtărescu nu-și dau seama, probabil, că prin acțiunea lor confirmă, încă o dată, un adevăr vechi: spiritul autodistructiv și neîncetata terfelire a valorilor constituie o însușire tipic românească. Un premiu de proză Acel controversat concurs de proză prin care se premiază romanul anului 2011 (un premiu foarte tentant bănește, dar cu niște reguli confuze, fiindcă amestecă gustul capricios al amatorilor cu criteriile profesioniștilor) și-a desemnat titlurile finaliste. Acestea sunt: FEM de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
ineptă, mincinoasă” a lui Cărtărescu nu-și dau seama, probabil, că prin acțiunea lor confirmă, încă o dată, un adevăr vechi: spiritul autodistructiv și neîncetata terfelire a valorilor constituie o însușire tipic românească. Un premiu de proză Acel controversat concurs de proză prin care se premiază romanul anului 2011 (un premiu foarte tentant bănește, dar cu niște reguli confuze, fiindcă amestecă gustul capricios al amatorilor cu criteriile profesioniștilor) și-a desemnat titlurile finaliste. Acestea sunt: FEM de Magda Cârneci, Ed. Cartea Românească
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
curând ce aleg ei, deși selecția lor nu este în niciun fel revelatoare, din moment ce unii dintre cei puși acum să judece și-au mărturisit deja, cu seninătate, ignoranța în domeniu. Păcat de banii puși în joc la premiul acesta de proză care poartă numele unui regretat poet și cantautor, „Augustin Frățilă”.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
laconic, Aspră, platindu-si tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără să-i poți, vreodată, cuprinde. Stări paralele, parcă mai jos, si totusi mai sus de lumealume” (p. 123). Tot o premieră, de astă dată în interpretarea prozei aceluiași, înregistrează autoarea atunci cand identifica o posibilă lecțiune a numelui lui Aubrey de Vere, din Remember. Mai mult decât o aluzie, acesta e un cod. Tibi nom de Vere era, în Renașterea engleză, o exerga ce putea fi citită anagramat
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
R. Deleanu este un scriitor sigur pe mijloacele sale, inventiv în confruntarea cu stilul și pătimaș în despărțirile culturale. Născut la Brașov, A. R. Deleanu a debutat publicistic la 20 de ani cu un poem, Când tac cerbii, și cu proză scurtă - Babel - ambele apărute în revista „Familia” (numerele 4/2006, respectiv 7- 8/2006). A colaborat la „Tiuk!”, „Dilema Veche”, „Timpul”, „Suspans”, „Revista de suspans” și „Egophobia”. Biografia artistică a celui care semnează acum A. R. Deleanu este la fel de spectaculoasă
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția Femeii, tot ea este percepută ca un agent al răului. În jurul misterului creat se țes, sistematic, ambiguitățile unei tensiuni întârziate. Debutând ca o proză scurtă despre așteptările și eșecul unui scriitor în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
bunul-simț e atributul minții sănătoase și mediocre”, ceea ce, în treacăt fie spus, explică de ce m-a cam scărmănat. Cum stau lucrurile când mintea mediocră știe că e mediocră, asta m-ar interesa să mai știu. Citesc uneori cărți românești de proză actuală, mult lăudate, care mă dezamăgesc. Dacă am dreptate, reiese cum criticii de întâmpinare acordă un bonus literaturii contemporane, în absența căruia ar părea prea pretențioși. La prima vedere, neajunsul e al cărților cu adevărat foarte bune și corespunde discuției
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
Mort la 36 de ani într-un accident de automobil, Roger Nimier (1925-1962) a fost unul din cei mai originali și contestați scriitori francezi. Era un frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în scenarii de film. El le alegea uneori și pe protagonistele filmelor făcute pe scenariul său, de exemplu pe frumoasa Jeanne Moreau pentru „Un ascensor pentru eșafod”. A avut o scurtă legătură cu ea, când au
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
grotești, dar cu un talent remarcabil, până la Eriks Adamsons, socotit a fi Alfred de Musset al literaturii letone. Surpriza deplină mi-o oferă însă literatura contemporană. Citesc în franceză un volum semnat de 7 scriitoare letone, din trei generații, o proză ușor intimistă, dar plină de sevă. Incredibile aceste femei: Regina Ezera, Gundega Repse, Eva Rubene, Andra Neiburga, Nora Ikstena, Inga Abele, Ruta Mezavilka! Citindu-le, am în față o epocă: descopăr deopotrivă realitatea socială a anilor ’80, dar și eroi
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
a dreptul feerice și poetice, prin broderia imaginativă pură, aș adăuga eu. Am mai avut ocazia să spun și altădată că Andrei Mocuța dă dovadă de o maturitate precoce a percepției vieții, care - am senzația - e cu deosebire necesară în proza scurtă și foarte scurtă, așa cum sunt textele din Șercan; texte înțelepte, ironice și parodice care se învârt în jurul acestui personaj, Șercan, fiul africancei Tamika (ce gătește prăjituri cu inima), ajuns dintr-un puști voluminos, înfulecător de orice fel de „obiecte
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
discipolilor de Șercan. Șercan este, într-adevăr, „o vacanță Zen, cu mantre și fără mantre. Ceva pentru copii și rafinați. Sunt lecții frumoase în toată povestea asta, care trebuie citită ca un roman alcătuit dintr-o suită de poeme în proză. O poveste mongolă și africană, dar și o poveste himalayană. Scriitorii buni sunt niște Șeherezade. Andrei Mocuța e o admirabilă Șeherezadă, iar romanul său, cel pe care urmează să-l citiți: Șercan” (Petru M. Haș, în prefața cărții, O vacanță
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
celui instalat discret în marginalitate. Militar de carieră și licențiat în geografie, el este un remarcabil prozator, dar puțin acomodat cu forfota vieții literare, disciplinat și meticulos, cu lecturi multe și nu la fel de disciplinate. Alege, așadar, să scrie continuări la proze semnate de Ioan Groșan, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Radu Țuculescu, Mircea Eliade, Marin Preda, Ioan-Pavel Azap, Ion Agârbiceanu, V. Voiculescu, Mircea Nedelciu. Până la acest volum oarecum frivol, dar și ambițios, L.-I.Grapini a publicat câteva plachete de versuri, onorabile
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
Groșan, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Radu Țuculescu, Mircea Eliade, Marin Preda, Ioan-Pavel Azap, Ion Agârbiceanu, V. Voiculescu, Mircea Nedelciu. Până la acest volum oarecum frivol, dar și ambițios, L.-I.Grapini a publicat câteva plachete de versuri, onorabile, urmate de surpriza prozelor scurte din Cetatea cu nebuni (2000), și de două romane: La capătul lumii și Memorialul Cetății. În toate, o artă surprinzător de matură a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-o lectură capricioasă, cu reguli și încălcări de legi deopotrivă de expresive. Prozele pot fi citite în mai multe registre, cuceritoare fiind mai ales sintaxa. Am reținut de la început frazarea îndrăgostită de propriile performanțe și libertăți, o pagină sau alta putând sugera atingeri cu proza lui Nicolae Velea, să zicem. Trecând de la povestiri
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
reguli și încălcări de legi deopotrivă de expresive. Prozele pot fi citite în mai multe registre, cuceritoare fiind mai ales sintaxa. Am reținut de la început frazarea îndrăgostită de propriile performanțe și libertăți, o pagină sau alta putând sugera atingeri cu proza lui Nicolae Velea, să zicem. Trecând de la povestiri la roman, Grapini a învățat să facă pasul de la urzeala pe spații mici, încântată de izbânzile sale iuți, la construcția amplă și pretențioasă a unei structuri înaintând desfășurat pe mai multe planuri
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
mintea domniei voastre, și în carte”. Ei, bine, prozele-continuare se legitimează prin toată experiența acumulată deja de autor. Deși vor încerca să păstreze legătura cu baza și vor strecura repere ușor de descifrat, și chiar dacă o lectură în paralel a prozei de pornire cu continuarea ei din acest volum ar putea fi un prilej de descoperit și alte atingeri, ele pot fi citite și independent. Ba, aș zice că exact așa se cuvin citite, în singurătatea lor tatonând vecinătăți. Eu le
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
critice și antologii de literatură română și străină. A scris pătrunzătoare volume consacrate unor clasici precum I. L. Caragiale, Mateiu Caragiale, E. Lovinescu și Tudor Arghezi. Romanul său Oameni și umbre, glasuri, tăceri, considerat de autor fundamental, sintetizează opera sa în proză. Alexandru George a îngrijit ediții critice, mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem. Opera sa
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei și publicul larg. După experiența din radio și televiziune, a înființat la Torino o școală dedicată tehnicilor narative, purtând numele „Pickwick“, în care abordează, împreună cu grupuri de tineri scriitori, problemele prozei în era computerului. „Avem cu toții șaișpe, șapteșpe ani - dar fără s-o știm cu adevărat, e singura vârstă pe care ne-o putem imagina: abia dacă știm ceva despre trecut“, spune personajul-narator din romanul Emaus al lui Alessandro Baricco. E
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
nesfârșite variante, să-mi construiesc propriile produse culturale. O întâmplare, altminteri tristă, m-a ajutat să reintru în posesia unei părți din „revistele” pe care le scriam, „tipăream” și citeam de unul singur, ca și a zecilor de „volume” de proze redactate tot de mine. Acum, când scriu acest articol, le am sub priviri. Am dobândit cu adevărat acces la publicații occidentale doar după 1990. În mod natural, am început să citesc mai ales revistele legate de scriitorii importanți ai anilor
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]