4,155 matches
-
se va asigura optimizarea întregului proces. În concluzie, evaluarea are rol de reglator în procesul de rezolvare a conflictului, asemănător hormonilor din organismul viu. Adică, prin reglare, influențează tot procesul. A.Rolul evaluării în cadrul rezolvării conflictului : Cercetările psihopedagogice și experiența psihopedagogică întăresc rolul hotărâtor al evaluării și aprecierii în orice act pedagogic, ca factor hotărâtor al progresului (școlar). Progresul este cel mai accentuat și pregnant acolo unde se fac evaluări și aprecieri pozitive. De ce? Evaluarea, ca demers pedagogic, în cazul nostru
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
să se plictisească). În acest răstimp au și părinții șansa de a se potoli și de a judeca mai la rece gravitatea conduitelor copiilor și măsurile ce ar fi bine de luat pe viitor. Principiile expuse mai sus sunt deziderate psihopedagogice care, inclusiv în țările dezvoltate economic și cu democrații avansate, lucrează efectiv numai la o mică parte dintre familii. Dar chiar dacă nu la cotele ideale și chiar dacă mulți părinți din lume aplică cel puțin „violența normală” (o palmă la funduleț
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
macro)paradigmă și metodă se învață, căci ea schimbă paradigma clasică a conceperii acțiunilor educaționale, iar competențele educatorului-praxiolog ca practician-cercetător, nou abordate, trebuie să vizeze, chiar din perioada pregătirii inițiale (Y. St-Arnaud, 2003, pp. 50-60): cunoștințe despre esența, regulile, baza psihopedagogică a practicii și a acțiunilor, documentarea asupra situațiilor și a celor implicați, exerciții de adaptare la diferite situații și interlocutori, exersarea de tipuri de dialog, formularea de ipoteze și interpretări, conceperea și aplicarea de modele în situații variate, studierea și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
respectivele sale elemente alese (obiective, resurse, conținuturi, modele, programe, procese, experiențe, metode) pentru localizare, proiectare concretă în anumite contexte și situații, tipuri de elevi, experiențe. Suporturi asigurate, necesare • Sunt aici nu numai resursele clasice necesare învățării, ci și diferite servicii psihopedagogice pentru succes (consiliere, facilitare, sprijinire, evaluare critică, îndrumare, motivare) sau sociale (factori, relații, comunicare, colaborare, angajare, participare, finanțare) sau organizatorice (pentru procese). Toate trebuie prevăzute în curriculum, alături de elementele clasice. Desigur că evoluția curriculumului, ca teorie și practică, (prezentată într-
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nevoie. La fel, pot clarifica factorii afectivi care influențează învățarea, motivația, pot stimula crearea și folosirea oportunităților sau încurajarea explorării. Dar o condiție esențială pentru acestea se dovedește a fi formarea astfel a educatorului, dezvoltarea pe măsură a pregătirii sale psihopedagogice, profesionale. Paradigma priorității învățării în instruire (față de predare) este derivată în variate microparadigme care reflectă cum teoriile învățării explică și se transpun în moduri duversificate de procesare și achiziție a cunoștințelor, a competențelor, după ce au fost selectate și apreciate că
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cunoașterea de către alții, prin comunicare, prin colaborare și cooperare, prin compararea opiniilor și a manifestărilor, prin raportarea la modele, prin analiza erorilor altora și raportarea la sine), • informația științifică (prin aplicarea de probe psihologice, prin recursul la asistența și consilierea psihopedagogică), • raportarea la mesajul artei (a creației în general). Dar poate fi adăugate, pentru eficiența efectivă, încă autoobservația (corelată cu introspecția) și meditația (reflecția meditativă). Pe fondul general al paradigmei centrării pe educat, în trecerea de la controlul centralizat la cel descentralizat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu recursul la alte mijloace sau acțiuni de afirmare. • Utilizarea comunicării cu alte persoane de încredere, ca destăinuire, solicitarea unui sfat, confruntarea cu altă opinie și interpretare, formularea de explicații pentru înțelegere, verificare a autoaprecierii făcute sau recursul la consilierea psihopedagogică. Folosirea valențelor diferitelor exemple, portrete/postere ale unor personalități, modele umane reale sau ideale de reușită sau eșec în autoformare, autoinstruire, autocunoaștere, autostimulare, pentru Categorii Metode și procedee Metode propriu-zise pentru autoeducație autocorectare sau schimbare a metodelor de autoinfluențare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
al sporirii interactivității educator-educat, al schimbării rolurilor acestor actori ș.a. 6.2. Paradigma designului instrucțional sensuri ale actualizării In fond, designul a exprimat la acea etapă tocmai un mod tehnologic, chiar ingineresc de a căuta oportunități pentru găsirea, construirea condițiilor psihopedagogice care să faciliteze cât mai eficient influențarea acțiunilor, pașilor pe diferite obiective ale educației standardizate, ale învățării cunoștințelor, ale comportamentelor în sine (cognitive, afective, psihomotorii). Dar au crescut presiunile teoretice (noile teorii cognitiviste, constructiviste, umaniste ale învățării) și practice (noile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reflectă respectarea și raportarea la norme, la sisteme de valori-referențiale măsurabile. În evaluarea actuală (potrivit paradigmei constructiviste), schimbarea de priorități urmărite, de metodologie nu a determinat dispariția măsurării, ci a integrat-o în apreciere-evaluare (Scallon, 2004, p. 2), împreună cu reflecții psihopedagogice asupra proceselor, cu ideea de continuitate în evaluarea diferitelor acțiuni și cuplarea diferitelor tehnici de verificare și evaluare, cu accentul pe evaluarea reușitei și pe evaluarea globală a tot ceea ce s-a învățat, nu în sine, separat, ci aplicat, prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realitatea acțională curentă, ci dimpotrivă, se integrează, se susțin reciproc, fiecare devenind instrument pentru celălalt, după nevoile realizării acțiunilor lor specifice. Este tocmai aici un avantaj pentru educatorul clasei, în exercitarea dublului rol de manager și lider. Mai putem adăuga, psihopedagogic, că în leadership se concretizează un potențial al personalității, care cere și capacități, abilități individuale de a acționa efectiv ca lider, pentru ghidarea și orientarea educaților, pentru introducerea transformărilor în concepție și acțiuni, proceduri, dar în funcție și de nivelul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
and Excellences in Teaching, Taylor& Francis Group, Routledge, books.google.com/books? Isbn =0415240689 Bush, T. (2003), Theories of Educational Leadership and Management, ed. a III-a, SAGE Publications, Inc., books.google.com/books?isbn=0761940529 Butnaru, S. (2008), "Asistența psihopedagogică în școală", în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și gradele didactice, coord. C.Cucoș., Editura Polirom, Iași, pp. 629-656. Carr, C.S., Fulmer, C.L. (2004), Educational Leadership. Knowing the Way, Showing the Way, Going the Way, Rowman & Littlefield, books.google.com
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Donnay, J., Bru, M. (2002), Recherches, pratiques et savoirs en éducation, De Boeck Université, Bruxelles, books.google.com/books?isbn=2804135292 Doyle, M.E., Smith, M.K. (2002), Classical Leadership, http://www.infed.org/ leadership/traditional leadership.htm Dumitru, I.Al. (2008), Consiliere psihopedagogică.. Baze teoretice și sugestii practice, Editura Polirom, Iași. Erkens, C.M. (2004), Teacher Leadership in a PLC, http://www.solution.tree.com/ Docs/Handouts/CFF121/PLC%20Teach%20.pdf Evertson, C.M., Weinstein, C.S. (2006), Handbook of Classroom Management. Research, Practice, and
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
to Practice, Corwin Press, Thousand Oaks, California, books.google. com/books?isbn=1412949971 Tomlinson, H., ed. (2004), Educational Management: Major Themes in Education, Vol. II, Taylor & Francis Group, Routledge Falmer, books.google.com/books? isbn=0415276535 Tomșa, Gh. (2008), "Asistența psihopedagogică în școală. Metode și tehnici de cunoaștere și caracterizare psihopedagogică a elevilor", în Pregătirea psihopedagogică, coord. D. Potolea et al., Editura Polirom, Iași, cap. 21. UNESCO, Éducation pour le développement durable. Présentation des textes de référence en matière d'EEDD
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
books?isbn=1412949971 Tomlinson, H., ed. (2004), Educational Management: Major Themes in Education, Vol. II, Taylor & Francis Group, Routledge Falmer, books.google.com/books? isbn=0415276535 Tomșa, Gh. (2008), "Asistența psihopedagogică în școală. Metode și tehnici de cunoaștere și caracterizare psihopedagogică a elevilor", în Pregătirea psihopedagogică, coord. D. Potolea et al., Editura Polirom, Iași, cap. 21. UNESCO, Éducation pour le développement durable. Présentation des textes de référence en matière d'EEDD de l'UNESCO, http://portal.unesco.org/education/ fr/ev.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ed. (2004), Educational Management: Major Themes in Education, Vol. II, Taylor & Francis Group, Routledge Falmer, books.google.com/books? isbn=0415276535 Tomșa, Gh. (2008), "Asistența psihopedagogică în școală. Metode și tehnici de cunoaștere și caracterizare psihopedagogică a elevilor", în Pregătirea psihopedagogică, coord. D. Potolea et al., Editura Polirom, Iași, cap. 21. UNESCO, Éducation pour le développement durable. Présentation des textes de référence en matière d'EEDD de l'UNESCO, http://portal.unesco.org/education/ fr/ev.php Van der Maren, J
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mare de lucrări consacrate fenomenului de frustrație în literatura psihologică, îndeosebi cea apuseană, dovedește marea importanță pe care psihologii o acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile științelor despre om sunt susceptibile de a furniza un bogat material faptic și suficiente coordonate pentru explicarea fenomenului de frustrație. Este utilă, în acest sens, schițarea unui tablou al posibilitșților de investigație oferite de aceste discipline cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a procedeelor psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării, — prin intermediul unor modalități și tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a procedeelor psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării, — prin intermediul unor modalități și tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la apariția și structurarea unor tulburări de caracter, modalitatea cea mai proprie de corectare o constituie tratamentul psihopedagogic colectiv, aplicat în școala de masă. Acest gen de tratament vizează atât influențarea directă a elevului, în scopul restaurării echilibrului psihic zdruncinat și a formării unor conduite corecte, cât și combaterea unor factori patogeni școlari, printr-o mai bună organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conduitelor deviate ale elevilor puternic frustrați implică modificarea stilului de viață al acestora, dezvoltarea capacităților de percepere, înțelegere și interpretare realistă / obiectivă a situațiilor contrariante și a propriilor reacții aberante față de acestea — toate acestea fiind realizate pe baza unor măsuri psihopedagogice flexibile, care sunt adaptate specificului situațiilor concrete de frustrare și caracteristicilor psihologice ale personalității elevului frustrat. Mai mult chiar, deoarece sentimentul profund de frustrație individuală dă naștere, în primul rând, unor tulburări în sfera moral-volitivă și afectivă a vieții sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sufletești, accentul trebuie pus pe dezvoltarea întregii personalități a elevului frustrat, pe formarea unui mod de activitate caracterizat prin independență și adecvare la realitate, care să asigure maturizarea afectivă și morală a sistemului psihic. În vederea sporirii eficienței psihologice a măsurilor psihopedagogice de restructurare și dezvoltare a personalității elevilor care trăiesc un puternic sentiment de frustrație, se impune îmbinarea optimă a condițiilor de „autoritate” și de „libertate”. Dacă „libertatea” formează premisa dezvoltării sociabilității, a sentimentului colaborării și încrederii în relațiile sociale, „autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și variat de metode, procedee și mijloace de învățare, în intercondiționare și complementaritate continuă. Raportarea insistentă și necesară a sistemului de învățămînt la celelalte componente ale sistemului social global a condus la dezvoltarea cercetărilor consacrate evaluării eficienței sociale, economice sau psihopedagogice a activităților desfășurate în contextele pedagogice instituționalizate. În acest sens, o primă direcție de cercetare este reprezentată de o evaluare a rezultatelor școlare, dezvoltîndu-se criterii, norme, principii și metode docimologice, de măsurare și apreciere a randamentului școlar (18). Cercetările destul de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ideea conform căreia copiii ar trebui să perceapă ședințele de efort fizic, în care alergarea este principalul mijloc, ca activități ludice, distractive și nu ca pe activități impuse. Pentru a se realiza acest deziderat, suntem de părere că numai autoritatea psihopedagogică și științifică, calitatea instructorului, antrenorului, profesorului de activități sportive (școlare și extrașcolare) sau/și optima informare a părinților sau familiei copiilor, asigură modalitatea corectă și eficientă de a implica și coordona copii în jogging. Sinteza surselor de specialitate (Fixx, J.
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
de bază al practicării într-o mai mare măsură a jocurilor individuale de luptă, care permit afirmarea personalității încă de la vârste fragede. Învățarea, în procesul educației fizice, poate fi studiată, după cum spune M. Epuran (1980), și din punct de vedere psihopedagogic, ca reprezentând o latură esențială a procesului instructiv educativ. Din perspectiva psiho-pedagogică, eficiența învățării depinde de interacțiunea următorilor factori: conținutul învățământului; metodele de învățământ; pregătirea profesorului; particularitățile și structura personalității elevului etc. În cadrul procesului instructiv-educativ din lecția de educație fizică
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
face față dificultăților de comportament. Pe scurt, trebuie promovată, cu același nivel de demnitate, formarea vizând cunoștințele disciplinare, transmiterea lor și "pedagogia", dacă putem grupa sub această vocabulă tehnicile de ameliorare a climatului școlar (învățare colectivă, tehnici de grup), cunoștințele psihopedagogice necesare sau formarea axată direct pe factorii de risc, tulburările de comportament etc. Formarea nu trebuie să vizeze aplicarea extraordinară a programelor de prevenire, ci integrarea practicilor preventive în practica obișnuită. Construcția violenței din continuitatea microviolențelor implică deconstrucția ei în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]