21,673 matches
-
bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Ateneu”, „Dacoromania” (Freiburg), „Apostrof”, „Orizont” „Literatorul”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Minerva” (Bistrița), „Telegraful român” (Sibiu) ș.a. Redactează studii introductive, prefețe, postfețe pentru ediții din scrierile lui Al. Vlahuță, Tudor Arghezi, Octav Botez, George Lesnea ș.a. Debutează editorial în 1972, cu antologia de texte critice Zaharia Stancu interpretat de..., iar cu un volum propriu, Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
dar dificultățile materiale îl obligă să renunțe la studii și să lucreze ca ucenic mecanic, apoi ca hamal. Le va continua mai târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un an mai târziu, în sala Mozart, Expoziția antologică
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
crede că este cel mai sincer text al său, adică cel mai direct și cel mai „citeț”, privind aluziile la perioada trăită în România. Într-o construcție liniară și alegorică, protagonistul, un funcționar care se ocupă cu „organizarea muncii”, își redactează manuscrisul pe propria-i piele; acest fapt nefiind acceptat de autorități, Izidor Mânecuță va suporta consecințele. Autorul îi împrumută personajului multe elemente autobiografice: spitalizarea, drumul la Moscova, întâmplarea de după externare, când doi indivizi în civil încearcă să îl determine să
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
ȘCOALA PRACTICĂ, revistă apărută la Năsăud, lunar, din aprilie 1882 până în martie 1886. În acest periodic, pe care îl redacta și îl edita învățătorul Vasile Petri, autor de manuale școlare, a publicat G. Coșbuc, elev la gimnaziul din Năsăud, traducerea unei poezii a lui J. Chr. von Zedlitz, Cuvintele Coranului. Versurile au apărut în numărul dublu din februarie-martie 1884 și
SCOALA PRACTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289566_a_290895]
-
de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie de manuale - netipărite - de retorică și poetică, de psihologie, mitologie, logică, statistică, de pedagogie și metodică. Se retrage de la catedră în noiembrie 1843, dar își va continua activitatea socială și publicistică. În 1849 este numit de domnitorul Grigore
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
ȘCOALA NOUĂ, revistă apărută la Roman, bilunar, apoi lunar, între 15 iulie 1889 și 1 iunie 1890. Era redactată de câțiva tineri entuziaști, simpatizanți ai mișcării socialiste: G. Ibrăileanu, elev la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, Panait Mușoiu, propagandist socialist, funcționar, care a susținut materialicește periodicul, și Eugen Vaian. Li s-au alăturat Raicu Ionescu-Rion, elev la Bârlad
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
lor, ca personalități distincte: „Meritul revistei va sta în limitele scrisului colaboratorilor săi. Faptele vor dovedi de suntem la înălțimea gândurilor noastre bune”. Observând caracterul constrângător al „ismelor” culturale, criticul exprimă, într-un prim articol de bilanț, Tabla de materie, redactat după apariția a douăzeci și cinci de numere, starea de perplexitate a generației sale față de exclusivismul programelor literare: „De la formula publicațiilor lui Asachi, în care traducerea și imitația ajunseseră aproape singurul principiu de cultură serioasă, am trecut la formula «Daciei literare» a
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
17/1919). Mai sunt găzduite fragmente din Balaurul, Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, precum și proze scurte, iar opera marii prozatoare e comentată de F. Aderca sau de Anton Holban, alături de mai vechii exegeți, care îi recenzează volumele sau redactează medalioane noi (E. Lovinescu, Tudor Vianu). Alt prozator promovat constant de S. este cronicarul dramatic al publicației, Liviu Rebreanu, cu schițele Pozna (3/1919), A murit o femeie... (7/1919), Divorțul (22/1919), Ghinionul (13/1920), în numărul 26/1919
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
1841 la Lavra Pecerska de mitropolitul Filaret Amfiteatrov, este primul român care primește titlul de magistru în teologie, în anul următor. La întoarcerea în țară, ca profesor și rector, mult timp, al Seminarului de la Socola (1842-1860), reorganizează disciplinele de studiu, redactează numeroase manuale, instruiește profesori, punând, astfel, bazele învățământului teologic superior din Moldova. Continuă să predea, între 1860 și 1863, la Facultatea de Teologie a Universității din Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
Dedicându-și mare parte a vieții activității didactice, S. perseverează în redactarea manualelor necesare diferitelor trepte ale învățământului. În acest scop compune, prelucrează și traduce numeroase lucrări cu profil teologic, istoric, literar și filologic. Ca profesor la Academia Mihăileană, a redactat manuale de limba franceză, de retorică și o geografie a Țărilor Române. Pentru învățământul teologic trece la lucrări docte, specializate, acoperind domenii ca dogmatica, pastorala, hermeneutica, dreptul canonic, omiletica, arheologia biblică și istoria bisericească. Elaborează Istoria bisericească a românilor pe
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
Lefter, Dinu Pătulea, Nicolae Țone, Victor Atanasiu, Stelian Tănase, Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Iliescu. O „cronică a cronicilor sportive” e ținută de Cornel Nistorescu, rubrica „Dialog cu cititorii” (pe teme diverse, neliterare) e realizată de Mariana Brăescu, iar Ioan Adam redactează „Revista revistelor”. Ilustrația fotografică e asigurată de Ion Cucu și de Gheorghe Cucu. În primele luni ale anului 1982 din conținutul publicației se deduce o întărire a controlului exercitat de organele de partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
lui Șerban Cioculescu la volumul Poarta neagră al lui Tudor Arghezi, în care criticul surprinde astfel esența artei argheziene: „Universul arghezian e făcut din miracole, proiectate de cristalul, cu o mie de fețe, al ochiului său”. La rubrica „De toate”, redactată de Dan Smântânescu și Augustin Popescu, ca și în alte însemnări, sunt prezente accente polemice, chiar pamfletare. Sunt avute în vedere și unele periodice cu secțiuni dedicate literaturii, precum „Universul literar”, „Duminica Universului” ș.a. În notațiile eseistice intitulate Europa în
SEPIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
neiscălite, fără valoare. Se republică însă, în foileton, romanul Thalassa al lui Al. Macedonski. Printre numeroase versuri lipsite de însemnătate, cele mai multe anonime, altele aparținând Elizei Mustea, sunt găzduite adesea poezii de Th. M. Stoenescu. O cronică a vieții muzicale gălățene, redactată de Fantasio, semnalează preocupările artistice ale gazetei. D. M.
SENTINELA DUNAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289620_a_290949]
-
activitatea aceluiași teatru. La rubrica de critică sunt recenzate, de Gh. D. Pencioiu și de un colaborator ascuns sub pseudonimul Un amic al literaturii, volumele lui Traian Demetrescu Cartea unei inimi și Profile literare. Rubrica de observație socială „Tipuri” este redactată de Mirmidon (Al. Vlahuță). Cu poezii este prezent N. Burlănescu-Alin. L.V.
SECOLUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289598_a_290927]
-
în „Dumnezeu, patrie și rege”, după cum se afirmă în articolul La început de drum din numărul inaugural, S. are următoarea structură: un editorial (Tăria noastră, Încredere în noi, Apa trece, pietrele rămân, Jertfitorii neamului ș.a.), adesea fără semnătura autorului, alteori redactat de G. M. Vlădescu, iar de la numărul 17/1944 de I. Valerian; paginile 2-6 includ compuneri și scrieri literare ale combatanților și rezerviștilor (D. Ailincăi-Almaș, Călugărenii, O minte luminată. Cronicarul Miron Costin, Basarabia, provincie românească, Radu Gyr, Către Iisus, Țara
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
În 1999 inițiază Clubul Scriitorilor României Mari, destinat celor din țară și din provinciile românești aflate dincolo de granițe, deținând funcția de președinte. În 2002 emigrează în Canada, stabilindu-se la Toronto. Elev de liceu, fondează, împreună cu alții, Societatea „Mihai Eminescu”, redactând și o revistă-manuscris (1953-1954). Va debuta în presă în 1957, cu versuri, la „Viața studențească”, sub semnătura I. Geabău. Mai colaborează la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „România literară, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Argeș”, „Ramuri”, „Tomis”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Mult timp va semna
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Șolohov, Salvatore Quasimodo, William Saroyan, Graham Greene, Ernesto Sábato, Ezra Pound, Giuseppe Ungaretti. În cadrul rubricii „Cadran mondial” sunt prezentate principalele evenimente literare din țară și străinătate, apariții și proiecte editoriale, se comentează articole din presa culturală de peste hotare și se redactează cronici ale revistelor, unele aflate în contact cu S.20. Sumarul cuprinde, de asemenea, bibliografii selective ale unor scriitori publicați în țară, consemnări de premii literare, o bogată iconografie, în general o ținută grafică remarcabilă. După 1989 revista, aceeași ca
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
a cunoscut, S. a cules și a publicat folclor - cântece lirice, balade, povești, colinde - în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Revista Orăștiei” ș.a. La aceleași periodice și la mai multe calendare trimite și câteva schițe și nuvele. A redactat „Foișoara pentru răspândirea cunoștințelor folositoare și a iubirei de carte” (1886) și calendarul „Amicul poporului” (Sibiu, 1891-1899). Într-un apel adresat cărturarilor de la sate pentru culegerea literaturii populare, amenințată de uitare, el subliniază valoarea artistică a creațiilor orale și totodată
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
au considerat coautor sau chiar adevăratul autor al variantei păstrate. Opiniile acestora au fost susținute mult mai târziu de concluziile analizei lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca unic autor al letopisețului consacrat pe S.D.: el și-ar fi redactat lucrarea pe scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de o tradiție nedreaptă lui Grigore Ureche. Dar, deși
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
, cotidian apărut la Iași între 1 noiembrie și 15 decembrie 1896. Organ al grupării politice ieșene a lui Take Ionescu, ziarul era redactat, cu destulă îngrijire, de câțiva tineri gazetari cu veleități literare, printre care și Eugen Herovanu. În S. nu se publică prea multă literatură originală, doar câteva schițe de Herovanu și de G. Botez-Gordon. În schimb, se dă o atenție deosebită
SARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289489_a_290818]
-
avertisment pentru o caricatură ireverențioasă față de marile puteri, o săptămână mai târziu revista lui C. Alexandru (Alessandre), caricaturist cunoscut în epocă, a fost suspendată. Se pare că publicația, replică autohtonă a celebrei gazete satirice franceze „Le Charivari”, ar fi fost redactată, sub pseudonimul Rudolf Ivăncescu, de Radu Ionescu, desenatorul C. Alexandru fiind director doar cu numele. Câteva Apreciațiuni literare periodice îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică trece în revistă evenimentele politice, scoțând în
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
la București, de trei ori pe săptămână, de la 8 aprilie până la 6 iunie 1871. Aceeași denumire fusese folosită în 1866 de N. T. Orășanu, în timpul uneia din desele suspendări ale ziarului său „Nichipercea”. Gazeta din 1871 este însă editată și redactată de G. Dem. Teodorescu (Ghedem), care nu mai colabora la periodicele umoristice scoase de N.T. Orășanu. S. polemizează cu celelalte foi satirice ale vremii. Lui Orășanu i se reproșează că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut funcții oficiale
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
of land upon the Asiatic frontier”; dar, mai era de părere Henry Elliot, „and even this would be regarded with distrust aș a dangerous disturbance of a solemn settlement” (s.n.). Ibidem, p. 193. </ref>. La data cand Henry Elliot Își redacta raportul, adică la 31 octombrie 1870, guvernul rus a redactat o amplă Notă, prin care denunță Tratatul general de pace de la Paris, din 30 martie 1856, precum și Convenția separată dintre Rusia și Turcia, referitoare la limitarea forțelor lor navale În
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
părere Henry Elliot, „and even this would be regarded with distrust aș a dangerous disturbance of a solemn settlement” (s.n.). Ibidem, p. 193. </ref>. La data cand Henry Elliot Își redacta raportul, adică la 31 octombrie 1870, guvernul rus a redactat o amplă Notă, prin care denunță Tratatul general de pace de la Paris, din 30 martie 1856, precum și Convenția separată dintre Rusia și Turcia, referitoare la limitarea forțelor lor navale În Marea Neagră. Potrivit opiniei guvernului rus, Tratatul general de pace devenise
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
fost inspirată, În acele Împrejurări, si de situația politică critică din România, din anii 1870-1871 , si de o oarecare răcire intervenita În raporturile României cu Poartă. În acest din urmă caz, este vorba de tentativa conservatorilor de la Iași care au redactat un manifest, cunoscut sub denumirea de „Petiția de la Iași”, În paginile căruia se pronunțau, Între altele, si pentru modificarea Constituției din anul 1866, În sensul lărgirii prerogativelor domnitorului. Demersul lor a fost susținut de Carol I care a adresat o
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]