5,999 matches
-
Miller iar la fermă azi? Numele reporterului suna ca și cum Insch ar fi descris un miros neplăcut. — Nu, rânji Logan. Dintr-un motiv oarecare, nu ține neapărat. Nu prea Înțeleg de ce. Mica expediție de vineri Îi ajunsese cu vârf și-ndesat reporterului. Ediția din ziua aceea din Press and Journal avea numai cuvinte de laudă pentru poliție. Era cam la fel cu povestea din Evening Express, doar mai amănunțită. Măcar inspectorul Insch nu mai era În centrul atenției. — Și tu? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
băț. Nenorocitul naibii. Miller nu era de serviciu, așa că el putea să bea. Doar că el n-avea o halbă frumușică de Dark Island, ci un pahar mare de Sémillon Chardonnay lângă somonul său În crustă. Logan Îl privi pe reporter sorbind delicat din vin și zâmbi. Ca să fie sincer, Miller era un ins straniu. Lui Logan Începuse să-i placă. Chiar dacă trecuse la mustață de concedierea inspectorului Insch. Hainele și vinul și croasantele și bijuteriile masive din aur erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care-a apărut În port fără genunchi? Ți-e frică să publici ceva despre caz, să nu cumva să afle Malk Cuțitul? — Dacă-i mai pun afacerile pe prima pagină, pot să-mi iau adio de la toate cele zece degețele. Reporterul Își flutură degetele de la mâini către Logan, cu inelele sclipindu-i În luminile de deasupra ale barului. — Nu, de data asta Îmi țin gura. — Și-atunci de ce vorbești cu mine? Miller ridică din umeri. Doar fiindcă-s jurnalist, nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să nu rămân fără degete. Când o veni vremea de mers la tribunal, ești pe cont propriu: eu plec În Dordogne. Două săptămâni de vin franțuzesc și bucătărie franțuzească. Nu zic eu nimic nimănui. Știi cine-a făcut-o, nu? Reporterul Își termină vinul și zâmbi strâmb. Nu. Dar dacă aflu, o să fii primul care știe. Nu că mai caut. Am ceva mai sigur de care să mă ocup. — Cum ar fi? Dar Miller doar Îi zâmbi. — O să citești despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gura? — Acum că... Sandy Șarpele fu nevoit să ridice vocea ca să se facă auzit... — Acum că numele meu a fost reabilitat, am să... Dar nu mai continuă. Un tânăr uriaș, zdrențăros, țâșni din mulțime, Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte să apuce să calce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare. Logan trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nouă și frumoasă? Dacă merge bine interviul ăsta, fac cinste cu un Egg McMuffin, OK? Logan Îi spuse că mai degrabă mâncă un rahat prăjit În ulei. — Și cum de-ți permiți o mașină așa ca asta? Credeam că voi reporterii trăiți cu toții În lipsuri. Păi, bine, se scutură Miller și porni din curbă. I-am făcut unui babalâc un favor la un moment dat. N-am publicat un reportaj... Logan ridică o sprânceană, dar Miller nu-i spuse mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la mijloc, Îndoită sub povara zăpezii și a gheții. Așa, spuse Miller, parcând În spatele unui Renault bușit. Hai să ne facem rost de o exclusivitate. Atitudinea reporterului față de Hoitar se schimbase dramtaic de când Logan Îi spusese despre accidentul de pe șosea. Bernanrd Duncan Philips nu mai avea să fie strâns de oușoare pănă-i pocneau. Acum era o victimă a sistemului de reciclare a societății În care bolnavii mintali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reciclare a societății În care bolnavii mintali puteau fi aruncați Înapoi În comunitate, ca să se descurce singuri. Bernard Duncan Philips fu sculat din pat de o polițistă masivă, cu haine simple și dus la parter ca să-și facă numărul pentru reporter. Tehnica de intervievare a lui Miller era bună, Îl făcea pe Hoitar să se simtă relaxat și important, În timp ce un reportofon digital sclipitor se rotea În liniște pe mijlocul măsuței de cafea care avusese și zile mai bune. Trecură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În schimb, nu-i o noutate, nu? Nu vreau prea multe, spuse Logan. Doar ceva care să anunțe pe toată lumea că n-a omorât-o el pe fetiță. N-a făcut-o el, așa că a trebuit să-i dăm drumul. Reporterul luă o mușcătură mare, mestecând pe gânduri. — E clar că șefii tăi dau din colț În colț dacă au ajuns să te pună pe tine să vii și să ceri o bucată de umplutură. Logan deschise și Închise gura. Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâncară În liniște. — Și cum mai e cu povestea cealaltă a ta? Întrebă În cele din urmă. — Care din ele? Când mi-ai spus că o lași baltă cu Geordie-fără-genunchi, ai zis că ai un pește mai sigur În traistă. Reporterul luă o Înghițitură de cafea. — A, da. Aia. Miller făcu o pauză, privind În gol afară pe fereastră la zăpadă și la valuri și la marea agitată. Nu chiar așa bine. Recăzu În tăcere. Logan lăsă pauza să continuie suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să fie sigur că detaliile nu ies la iveală de bunăvoie. — Ei? Ce era? — Hmmm? Miller Își redirecționă atenția asupra cafelei. A, da. Umblă vorba că un babalâc caută pe piață ceva deosebit. Ceva ce nu vând prea mulți. — Droguri? Reporterul clătină din cap. — Nuu. Viețuitoare. Ei bine, asta suna al naibii de nebunesc. — Ce? Porci și găini și vaci și din astea? — Nu genul ăsta de viețuitoare. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe reporterul cel taciturn. Fața lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu vând prea mulți. — Droguri? Reporterul clătină din cap. — Nuu. Viețuitoare. Ei bine, asta suna al naibii de nebunesc. — Ce? Porci și găini și vaci și din astea? — Nu genul ăsta de viețuitoare. Logan se lăsă pe spate și-l examină pe reporterul cel taciturn. Fața lui, de obicei ca o carte deschisă, era Închisă și brăzdată de cute adânci. — Și ce fel de viețuitoare caută cumpărătorul? Miller strânse din umeri. — Greu de zis. Nimeni nu zice nimic. În orice caz, nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la fereastră, privind afară pentru a zări o mașină cunoscută Înghesuită peste drum. Colin Miller. Reporterul stătea la ușă cu o expresie contrariată și două sacoșe mari. — Ce vrei? Întrebă Logan. — Păi, uite, știu că ești nervos, OK? Dar n-am făcut-o intenționat. Dacă știam, Îmi țineam gura. Îmi pare tare tare rău... Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ieșit de la duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde Înainte să se declanșeze robotul. Un alt telefon de la Miller, care voia ca Logan să-i spună ce știe. Logan nu se deranjă să ridice receptorul, ci-l lăsă pe reporter să sporovăiască pentru sine, În timp ce el merse la bucătărie să-și facă niște ceai și pâine prăjită. La ieșirea din apartament, se opri exact cât să șteargă mesajul lui Miller fără să-l fi ascultat. Se Îndoia că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la bucătărie să-și facă niște ceai și pâine prăjită. La ieșirea din apartament, se opri exact cât să șteargă mesajul lui Miller fără să-l fi ascultat. Se Îndoia că va fi ultimul telefon pe care-l primește de la reporter În ziua aceea. Ședința de dimineață era o chestie obligatorie, unde inspectorul Insch căscând din plin pe când Îi punea pe toți la curent cu evenimentele nopții trecute, atât cele de la spital, cât și din camera de interogatoriu numărul trei. Tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Zicea că imediat o să te folosești de șansa să scapi de ea. Zâmbetul lui Logan era la fel de forțat ca și cuvintele sale. — Mda, păi s-a-nșelat. Sper să fiți fericiți. Nu putu să-l privească În ochi pe Miller. După plecarea reporterului, Logan o porni spre zona de recepție, privind afară, prin ușile mari de sticlă, cum cade zăpada. Recunoscător pentru momentul de respiro, se lăsă pe unul din scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format mic, cu acel tip de foi ce se pot rupe ușor. N-am mai luat interviuri, nu știu ce e acela un interviu și-mi este teamă să nu mă fac de râs. Trebuie să nu par stângaci, să nu las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
etichetele au fost înlăturate, interveni Cooper după o scurtă examinare. - Pe de altă parte însă, am găsit niște chestii prin buzunare. Primul lucru pe care îl putură vedea fu un permis de acces, eliberat de una din marile televiziuni. Numele reporterului era Stanley Saferstein, iar fotografia oferea vederii un individ slab, brunet și purtând barbă. Sellitto își luă sarcina de a suna la acea televiziune și află că Saferstein era unul din cei mai experimentați reporteri și lucrase acolo de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
una din marile televiziuni. Numele reporterului era Stanley Saferstein, iar fotografia oferea vederii un individ slab, brunet și purtând barbă. Sellitto își luă sarcina de a suna la acea televiziune și află că Saferstein era unul din cei mai experimentați reporteri și lucrase acolo de câțiva ani. Permisul îi fusese furat în cursul săptămânii trecute, în timpul unei conferințe de presă. Reporterul povestise că nu a simțit nimic, deși probabil hoțul tăiase întâi șnurul, pentru ca abia apoi să ia propriu-zis cartela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto își luă sarcina de a suna la acea televiziune și află că Saferstein era unul din cei mai experimentați reporteri și lucrase acolo de câțiva ani. Permisul îi fusese furat în cursul săptămânii trecute, în timpul unei conferințe de presă. Reporterul povestise că nu a simțit nimic, deși probabil hoțul tăiase întâi șnurul, pentru ca abia apoi să ia propriu-zis cartela de plastic. Magicianul era cel care furase permisul de la Saferstein, presupuse Rhyme, mai ales că existau câteva asemănări fizice între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dar de ce? - Așa, pentru orice eventualitate, răspunse Rhyme. Nimeni nu fu surprins când primiră rezultatele interogării celor două baze de date, iar acestea erau negative. De altfel, nici Rhyme nu credea cu adevărat ca ar putea exista vreo legătură între reporter și Magician, dar pur și simplu nu era dispus să își asume vreun risc în privința acestui caz. Găsiră tot în geacă și un card de acces de la un hotel, lucru care îl entuziasmă destul de tare pe Rhyme, chiar dacă numele hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții de primăvară pentru copiii de toate vârstele”. Sunați la ziar - vedeți dacă este despre circ. Thom, sună-l pe Peter! Urgent! Asistentul era bun prieten cu un reporter de la „Times”, un tânăr care le mai dădea o mână de ajutor din când în când. Luă în grabă telefonul și formă numărul cu pricina. Peter Hoddins lucra la Știri Internaționale, dar îi luă mai puțin de un minut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în urmă cu o săptămână pentru a pune la punct toate detaliile despre asigurarea protecției familiei lui Grady. Roland mi-a spus că hotelul este chiar lângă clădirea unde locuiește Grady. Apoi permisul de acces? Am stat de vorbă cu reporterul de la care l-ai furat. Lucrează la cazul lui Andrew Constable și l-a intervievat de câteva ori pe procurorul adjunct... Am găsit pe urmă niște pilitură de metal și am presupus ce era mai rău - că provenea de la cronometrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
către Grady: - Niciun indiciu despre el. Sigur, în afara faptului că - asta era de fapt cea mai mare problemă dintre toate - poate, din contră, găsiseră foarte multe indicii despre Weir, poate chiar îl văzuseră în persoană, deghizat în polițist, tehnician, medic, reporter, detectiv în haine civile, trecător sau vagabond, dar nu și-au dat seama că e el. Prin geamul vechi al sălii de interogatoriu, Andrew Constable putea vedea chipul întunecat al unui gardian care îl privea cu atenție. Chipul dispăru apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]