6,418 matches
-
state din lagărul comunist. Când acestea apar, sunt expresia unor personalități izolate, precum Doina Cornea sau Paul Goma, sau sunt reacții violente, spontane, precum greva minerilor din Valea Jiului (1977) sau revolta muncitorilor de la Brașov (15 noiembrie 1987). Intelectuali care se revendicau din mișcarea de stânga și care în perioada interbelică apăraseră această mișcare n-au schițat nici un gest. Aici putem pomeni numele lui Eugen Jebeleanu sau pe cel al lui Geo Bogza. În vreme ce infernul social era în plină expansiune, scribii rușinii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
IV erau de serviciu la bucătărie: s-au adus portocale (puține), s-a decis ca fiecărui student să i se ofere, la prânz, câte... un sfert de portocală. Mai rămăseseră vreo 7 portocale, pe care studenții de serviciu le-au revendicat pentru ei, dar administratorul și le-a oprit pentru sine. Scandal, studenții refuză să mai lucreze, părăsesc bucătăria, pleacă în oraș. Telefoane alarmate la decanat, să fie aduși imediat înapoi, căci se apropie ora mesei și n-avea cine să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cap cu evlavie. Există precursori (unii dintre ei sunt încă în viață) ale căror nume fac săi umple de respect pe jurnaliști. Sunt profesioniștii cu majusculă, înainte-mergătorii și întâi stătătorii breslei, de la care orice jurnalist onest e bine să se revendice. Gândițivă, de exemplu, la felul cum cei din TVR îl invocă pe Tudor Vornicu. Tudor Vornicu a făcut televiziune adevărată, de calitate, el nea învățat meserie, suntem cu toții formați la școala lui Tudor Vornicu... Nu punem la socoteală ce mare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca biela cu manivela. Merg ca unși. Este adevărat, însă, că meritul acestei lubrifieri îi aparține patronului Felix, ale cărui interese Gâdea & Cristoiu se pricep să le servească de minune. (În paranteză fie spus, mulți dintre jurnaliștii de astăzi se revendică de la „școala Cristoiu“ - ceea ce spune foarte multe despre calitatea presei noastre.) Un alt cacealmist - care de data aceasta nu mai e din zona talkshowului, dar care dovedește că specia se poate reproduce oriunde - este Dan Chișu. A făcut de toate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
marile și micile ecrane - singura motivație serioasă pentru ca un tânăr regizor să se apuce de film. Filmul este, prin definiție, Realitate (adică Adevăr), 24 de fotograme pe secundă. Iar ceea ce făcea, iarăși prin definiție, documentarul ca specie cinematografică a fost revendicat, mai nou, de filmele de ficțiune. Lungmetrajele românești din ultima perioadă (aceea la care mă refeream la început) înseamnă (și) o luare în posesie cu mijloace specifice a acestui teritoriu vast și accidentat care se numește Realitatea. întâmplător sau nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și educație elevii marelui gînditor se numeau λύκειοι περιπαηηηικοί [lýkeioi peripatetikoí] / „[tineri] care se înflăcărau [în timpul conversației din mers cu maestrul] ca niște lupi“ convine de minune elevilor români. în măsura în care și ei se pot socoti urmașii unui popor ce se revendică de la lup atît prin nume (în lat.: Dăcus, iar în gr.: Δάκος [Dakos], cu sensul de „bestie nociva, a cărei mușcătură este extrem de periculoasă“ ), cît și prin formă stindardului ! 3. Pe cît de onoranta este ascendentă greco română a instituției
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au putut antrena massa evreească la această manifestație”. Cu toate că exprimarea este foarte ambiguă, dezinteresul evreilor pentru aceste titluri de proprietate a terenurilor agricole poate fi explicat destul de simplu: ei nu avuseseră și nici nu aveau proprietăți funciare ca să le revendice sau să le primească la reforma agrară pentru producție cerealieră. Iată și o activitate care poate fi notată cu f.b.: „La 2 noiembrie am avut o Întrunire a secției femenine cu o participație de circa 150 de femei evreice
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lege, dar secretara comisiei din Bârlad îmi spune ostentativ: „Domnule, nu vă dau nimic! Nu aveți dreptul!” Asta după părerea dumisale. Liniștit îi răspund că n-am venit să-i cer ceva din venitul personal, că am venit să-mi revendic un drept căpătat prin sângele vărsat pe câmpul de luptă! Doamna secretară mai răsfoiește un pic dosarul ce avea pregătit pentru comisie și repetă acel „Nu vă dau nimic!”, de parcă mi-ar fi dat din propriul buzunar. Îi răspund la fel de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
singur cap, dar două corpuri și cei dezvoltați în paralel, unde corpurile sunt legate printr-un țesut. Putem discuta în termenii terato- logiei despre personajele lui Caragiale ? Un astfel de discurs apare paradoxal într-o primă instanță pentru că nimic nu revendică mai mult decât acest personaje trăsăturile bana- lului, ale încadrării în normă, ale convenției burgheze cu cazuistica ei benignă. Ceea ce expune aceste personaje unor deformări nu este în niciun caz detaliul anatomic. Suceala lui Cănuță nu este una anatomică, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ficțiunea cu o riglă a locului comun. Există în acest moment două perspective pe care onomastica le înregistrează ca sisteme de măsură. Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică suflul epopeii acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb, avem ordinul de mărime al convențiilor realiste într-un cadru mic-burghez unde personajele sunt selectate din registrul stării civile, și unde, cel mult, avem acces
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avantajos în circumstanțele favorabile ale imundei lupte politice. Lipsa sa de pragmatism este remarcată și fie onorată ipocrit, fie amendată ca naivitate sau chiar prostie. Acest „nimeni” refuză să-și decline numele, anonimatul său însă este relativ, pentru că acesta se revendică nu nominal, ci simbolic și politic în același timp de la actul patriotic din „11 fevruarie”, anul „plebicistului”. Iată o formă de anoni- mat interesant, cetățeanul turmentat se identifică cu o acțiune politică, cu primul referendum în care cetățeanul a devenit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cetățeni” nu trebuie judecat numaidecât prin prisma unui efect comic. Lipsa de măsură sau stabilirea unei măsuri care se prezintă ca o noutate absolută focalizează atenția asupra evenimen- tului proiectându-l la o scară mult mai mare. Cetățeanul turmentat se revendică de la un astfel de eveniment sim- bolic, în măsură să sublinieze forța unității, a individului în economia achizițiilor democratice. Pe de altă parte, cetățeanul turmentat se prezintă drept un fost funcționar la poștă înainte de a deveni „negustor și apropitar”, demn
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
categoriile negative, ceea ce o bună parte din literatura cea mai bună o face fără a fi trasă la răs- pundere, și prin această formă de exces care basculează plinul în gol, care validează absența prin juisanță. Și discursul lui Brânzovenescu revendică paradoxul care se substituie nonsensului. „Din două una, dați-mi voie : ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica ; ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
extrem de guraliv și ofensiv, Lache, celălalt prevenitor și defensiv, Mache ? Ce are de spus Lache ? Răspunsul e relativ simplu : nimic. Personajele lui Caragiale nu intră niciodată în jocul ideilor, cel mult vehiculează vulgate, și ne referim acum la cele care revendică zone specifice de competență. Aceste personaje fără conținut sunt însă eficienți dispensatori discursivi, animați de o stare de neliniște. Intervențiile belicoase ale lui Lache nu aduc niciun supliment de com- prehensiune temei dezbătute de ziar, ele sunt doar expresia unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mecanism inflaționist al limbajului. Avem și aici un efect de multiplicare, de data aceasta la nivelul discursului, prin reluarea incipitului care postulează intervenția inaugurală. Al doilea eveniment ținând tot de logica contrastului care-l opune pe Lache lui Mache este revendicat de comentariul naratorului care se dorește confirmat de opinia publică, adică de o formă de multiplicare a unei opinii unice, ceea ce înseamnă o formă de acord global cu privire la identitatea lui Lache. „Lache, «pentru prima oară în viața lui», constată cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este asigurată permanent de lirica lui Eminescu, după cum un anume pitoresc al graiului nostru cotidian va rămâne mereu îndatorat mecanismelor verbale ale lui Caragiale.” Pentru Augustin- Doinaș, cea de-a doua virtute rezidă în generația spontanee de epigoni în măsura în care aceștia revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Epocii de Aur făcea superpozabile cele două momente, 1981 și 1990, acoladele unei experiment de inginerie socială fără precedent și cu consecințe pe termen lung pe care primii ani de după Revoluția din decembrie 1989, în special 1990-1992 aveau să le revendice cu prisosință. Motto-ul filmului „Simț enorm și văz monstruos” postulează asemeni afirmației cu același rol din filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) al lui Pier Paolo Pasolini o optică care aparține nu doar dramaturgului comunicat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
răspunde unor reglaje ale mecanismelor identitare. Unde îl plasăm însă pe Caragiale ? Realismul pare să fie categoria estetică potrivită, schița de moravuri, atenția acordată cadrului social și evenimentului căruia îi este contemporan, exploatarea informației de ziar, gradul zero al cotidianității, revendică acest plasament estetic. Însă realismul lui Caragiale nu este unul genuin, inocent, el devine prin deformare o reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii. Să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tulburător că aceste deformări de limbaj ale unei epoci care a apus demult vehiculează o serie de mărci identitare cu care fiecare generație ope- rează propriile identificări plasând în contemporaneitate opera și autorul ei. Pe lângă aceste decupaje absurdist- hilare sunt revendicate și situațiile care configurează contextul lor, adesea situații politice, dar nu numai. Ceea ce produce însă identificarea nu este atât situația, cât expresia lingvis- tică care o consacră, deformarea. Unul dintre cei care a adus în discuție acest fapt încercând să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
recunoștință pe profesorii C. Stere, M. Manicatide și C. Bacaloglu pentru încurajarea sa în momentele grele pentru Basarabia. În mod deosebit, este relevant sprijinul Prof.dr. C.I. Parhon, îndrumătorul lucrării de licență privind mișcarea religioasă din Basarabia a sectei inochentiste care revendica folosirea limbii române în biserică. Autoritățile rusești reprimau folosirea limbii române prin măsuri sângeroase și au definit mișcarea drept o psihoză antistatală și anticreștină. Lucrarea studentei Alistar Elena aduce dovezi concludente din mai multe județe ale Basarabiei că protestele populare
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
folosirea limbii române în biserică. Autoritățile rusești reprimau folosirea limbii române prin măsuri sângeroase și au definit mișcarea drept o psihoză antistatală și anticreștină. Lucrarea studentei Alistar Elena aduce dovezi concludente din mai multe județe ale Basarabiei că protestele populare revendicau, în principal, ca serviciile religioase din Basarabia și Transnistria să fie îndeplinite în moldovenește, fapt de care țarismul se temea că va compromite opera de rusificare a populației din Basarabia. Este arestată la Chișinău, supusă unui sever regim de penitenciar
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un ton sever, cu accent de Oxbridge, c) noi, evreii americani, nu suntem deloc evrei. Este o experient) stranie s) aud o asemenea opinie pe un astfel de ton. — Veți spune, adaug) el, c) putem fi anihilați de arabi dac) revendic)m p)mântul promis de Dumnezeu. Uneori, istoria nu ne d) Ins) de ales. Nu are rost s) te cerți cu soarta. Dac) aceasta este soarta noastr) ca popor, trebuie s) ne preg)tim s-o accept)m. Faimosul Institut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]