3,910 matches
-
catedra sa de limba română de la Liceul Internat. Profesor de română și franceză în Piatra Neamț și Iași, susține la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte serii de prelegeri: în istoria literaturii universale (Pesimismul în literaturile europene, Literatura latină în legătură cu literaturile romanice, Manzoni și opera sa) și în istoria civilizațiilor. Avea darul unei vorbiri captivante, unind discursul savant cu limpezimea și căldura sufletească a celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910 până în 1913 pregătește un doctorat la Berlin. Studiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
comparatistă, folosită cu suplețe, le înscrie într-un orizont enciclopedic. Notele, întinse, dense, oferind sugestii, rectificări, alcătuiesc ele însele un studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai bună pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
1986; Vicente Blasco Ibáñez, Călătoria unui romancier în jurul lumii, I-III, pref. trad., București, 1983-1984; Adalbert Stifter, Toamna, pref. trad., București, 1984; Jorge Isaacs, Maria, București, 1985; Jos Vandeloo, Casa cu străini, postfața trad., București, 1986; Karl Vossler, Din lumea romanică, pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo Claus, Mâhnirea Belgiei, București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
deliberată, această categorie de formule situându-se ca importanță imediat după cele inițiale) și mediane (externe și interne), în cadrul acestora fiind prezentate și subcategoriile. Construit pe baza unei bibliografii de referințe clasice și contemporane, românești și străine (din aria slavă, romanică, orientală, africană), studiul încearcă și o conturare a profilului basmului contemporan, a mutațiilor ce au avut loc și la nivelul stereotipiei, constatând, printre altele, „tendința spre simplificare a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
, Libuša (10.V.1947, Komárno, Slovacia), românistă slovacă. După absolvirea Universității „Comenius” din Bratislava (1967-1971), unde se specializează în limbi și literaturi romanice, urmează studii postuniversitare la aceeași universitate (1971-1972) și ulterior face un stagiu la Institutul de Literaturi și Limbi Străine de pe lângă Academia Slovacă de Științe, devenind cercetătoare la acest institut. Obține titlul de doctor în 1977 cu teza Dinamica poeziei românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
, Adrian (26.X.1920, Cernăuți - 5.X.1985, București), folclorist. Este fiul Olimpiei și al lui Silvestru Fochi, funcționar public. Urmează cursurile Liceului „Dr. C. Angelescu” și ale Seminarului Pedagogic Universitar din Cernăuți (1930-1938). Face studii de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (1938-1940) și ulterior de filologie modernă la Universitatea din București (1940-1946), aici audiind, timp de două semestre, un curs al lui D. Caracostea. Funcționează ca asistent la Catedra de limba italiană a Facultății de Litere din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
A. Urechia. De la Madrid V. trimite la „Buletinul Instrucțiunei Publice”, care apărea la București, corespondențe promițătoare atât prin stil, cât și prin sfera de probleme îmbrățișate, privitoare la viața intelectuală din capitala Spaniei. În una, recenzând o antologie de literatură romanică, amintește și Peregrinul transilvan al lui Ion Codru-Drăgușanu, aceasta fiind prima referință critică despre cartea călătorului român. Scrie pentru revista „La Enseñanza” (1867) câteva articole în care dezbate, cu argumentația sumară avută la îndemână, chestiunea originii latine a românilor. Ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
n. Ioannidis) și al lui Nicolae Ivanovici, jurist. Școala primară și gimnaziul le face în orașul natal (1954-1961), apoi urmează cursurile Liceului nr. 14 (de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este student al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și spaniolă. Este reținut ca asistent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Universitatea din Cluj. După 1945, stabilit la Budapesta, a condus Secția de lexicografie și lexicologie a Academiei de Stiinte, al cărei membru corespondent era din 1942, si a predat la Universitatea „Eötvös Loránd”, ca profesor onorific, atât cursuri de filologie romanica, cât și de limbă și literatura română. Publicând încă de foarte tânăr (primele lucrări științifice îi apar în 1932, sub numele Göbl), G. a lăsat în urma lui o operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o impresionantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
română”, „Convorbiri literare”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Limba și literatura”, „Philologiai Közlöny”, „Vasárnap”, „Apolló”, „Valóság”, „Láthatár”, „Orbiș Litterarum”, „România liberă” (Paris), „Helicon”, „Lingua Nostră”, „Cahiers de l’Association Internaționale des Études Françaises” și la actele congreselor internaționale de lingvistică și filologie romanica. În lucrările sale, G. pledează, dintr-o perspectivă interdisciplinara, pentru apropierea dintre cercetările de limbă, literatura și muzica, sub semnul culturii. Pentru el studiul limbii nu poate fi separat de literatură, de artă în general. De aici au rezultat contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
sens, este inițiatorul unei metode comparative în cercetarea versificației, metoda evidențiata într-o serie de lucrări, că Le origini italo-greche della versificazione rumena (1939) și Esquisse d’une histoire de la versification roumaine (1964). A manifestat interes atât pentru prozodia limbilor romanice, cât și pentru metrica limbilor fino-ugrice sau pentru versificația rusă. Dar cea mai mare parte a energiei sale a pus-o în slujba culturii române, contribuind la cunoașterea unor etape importante din istoria limbii române și a limbii literare române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
toamna lui 1888, la vîrsta de 17 ani și jumătate, Iorga a intrat ca bursier la Facultatea de Litere a Universității din Iași, la secția Istorie și Literatură 44. A intrat în relații strînse cu Ștefan Vârgolici, profesor de literatură romanică. Educat la Madrid, Vârgolici a fost primul traducător al lui Don Quijote în limba română. Dar și mai important era profesorul de istorie a României: A. D. Xenopol. Cele cinci volume de istorie a românilor ale lui constituiau pînă atunci unica lucrare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atunci unica lucrare definitivă. Xenopol avea să devină protectorul lui și, în ciuda suișurilor și coborîșurilor relației dintre ei, un prieten sincer. Iorga s-a concentrat asupra limbilor străine, intensificînd studierea limbilor germană, franceză, greacă, latină, italiană și a altor limbi romanice. Și-a continuat lecturile. În această privință, cum își amintea Iorga, "bunul Emanuil Hayman", un evreu, l-a ajutat, împrumutîndu-i studentului lipsit de mijloace materiale multe cărți din librăria lui pentru cîțiva bănuți. I-a permis și să împrumute gratuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca toți cronicarii acelor vremuri. Dar există în toate aceste cazuri un miez de adevăr. În Ungaria există monumente înălțate în memoria lui Anonymus. Poate că cea mai importantă dovadă a continuității latine este limba română, care este o limbă romanică atît în ceea ce privește structura gramaticală cît și vocabularul. Faptul că ea are cuvinte nelatine trebuie explicat prin cele aproape două mii de ani de izolare a ei față de izvorul principal latin; este foarte surprinzător faptul că există relativ puține cuvinte (slave sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în Poésie, traduction, retraduction, actes des journées d'étude organisées en 2003, textes réunis par Christine Lombez ; cahier coordonné par Roger Sauter, Praxiling, Université Montpellier III, Montpellier, 2004. ALDEA, Maria, " Subiectivitatea traducerii. Un punct de vedere ", în IANUA, Revista Philologica Romanica, Madrid, 2006, no. 6, p. 141-152, consulté le 2 octobre 2011, URL : www.romaniaminor.net/ianua/Ianua 06/14.pdf. BALACESCU, Ioana, STEFANIK, Bernd, " Défense et illustration de l'approche herméneutique en traduction ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ruse dans la traduction de poésie : interrogation philosophique et réalité artistique, H. Champion, Paris, 2008. GHIȚĂ, Elenă, " Le statut actuel de la traductologie ", în Études de traductologie, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, Catedră de Limbi Romanice, Editura Mirton, Timișoara, 1999. GUILLEMIN-FLESCHER, Jacqueline, " Le linguiste devant la traduction ", în Fabula 7. Traduire, Presses universitaires de Lille, Lille, 1986, p. 59-69. GUȚU, Ana, " Quelques considérations sur la traduction littéraire en tânt que processus exégétique spécifique et variété de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2011, URL : http://www.revues-plurielles.org/ uploads/pdf/6/113/ei 113 lavault.pdf. LUNGU-BADEA, Georgiana, " Le contenu extralinguistique, un handicap à la traduction ? ", în Études de traductologie, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, Catedră de Limbi Romanice, Editura Mirton, Timișoara, 1999. LUNGU-BADEA, Georgiana, " La problématique du transfert culturel ", în Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, Litterae Perennis, Universitatea " 1 Decembrie " din Alba-Iulia, 2004, p. 177-180, consulté le 12 avril 2011, URL: www.uab.ro/reviste recunoscute/philologica//27.doc
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
état d'acquérir une méthode de travail avec cette langue étrangère ". V. Georgiana Lungu-Badea, " Le contenu extralinguistique, un handicap à la traduction ? ", în Études de traductologie, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, Catedră de Limbi Romanice, Editura Mirton, Timișoara, 1999, p. 63. Leș termes soulignés șont de l'auteur. 61 Dans la conception d'Antoine Berman, le " littéraire " " englobe aussi bien la littérature au sens strict que la philosophie, leș sciences humaines et leș textes religieux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui soulignons. 158 Idem, p. 16. 159 Idem, p. 22. 160 Idem, p. 22. C'est nous qui soulignons. En ce qui concerne la subjectivité de la traduction, v. Maria Aldea, " Subiectivitatea traducerii. Un punct de vedere ", în IANUA, Revista Philologica Romanica, Madrid, 2006, no. 6, p. 111-121, consulté le 2 octobre 2011, URL : www.romaniaminor.net/ianua/Ianua 06/14.pdf. 161 Jean Peeters, La médiation de l'étranger. Une sociologie de la traduction, op. cît., p. 261. C'est nous qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vuitorul studiilor de istorie literară. În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
, Mihai (14.II.1945, București), poet și traducător. Este fiul Mariei (n. Zamfirescu) și al lui Ion Cantuniari, inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
umane. Deși preocupările pentru explicarea conduitei umane se găsesc Încă În scrierile primilor filosofi greci, conceptul de motivație evoluând de la cuvântul latin motum (motivus) se impune de-abia În secolul XIX. Evoluția acestui termen este de la adjectiv, În diferite limbi romanice semnificând „care are proprietatea de a se mișca" Ia substantiv, obținând sensul de „cauză a mișcării" (motif sec. XIV, motiver sec. XVIII, motivation sec. XX, cf. R. Martin, 1977, p. 39). Investigațiile asupra motivației se intensifică În urma studiilor asupra comportamentului
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Este imperativă sublinierea faptului că aceste "națiuni" universitare indicau oarecum proveniența, însă nu corespundeau nicidecum cu Franța, Picardia, Normandia și Germania geografice. "Națiunea" universitară franceză, spre exemplu, era circumscrisă cu ajutorul unui decupator lingvistic, cuprinzându-i pe toți vorbitorii de limbi romanice francezi, desigur, alături de italieni și spanioli. "Națiunea picardă" făcea referire la olandezi, în timp ce sub cupola "națiunii normande" erau asimilați studenții veniți din nord-estul Europei. Semantica națiunii bazată pe acești referențiali lingvistico-geografici imprecis făcea posibil ca "națiunea germană" să îi pună
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căsătorii exogene, în afara grupului de apartenență). În viziunea istorică a lui Maior, românii și-au prezervat intactă romanitatea prin instituirea prohibiției cu privire la connubium. Ne-amestecându-se cu alte neamuri prin căsătorii, românii au evitat orice sursă de "poluare genetică" a fondului lor romanic. Aceeași teză a purității absolut romanice a românilor este apărată și de către Budai-Deleanu, care chiar dacă le acordă dacilor șansa supraviețuirii etnice ulterior războiului cu Traian, nu au nici cea mai neînsemnată contribuție la alterarea fondului roman. De altfel, polemizând cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]