4,056 matches
-
paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Românesc", dar și un azil condus de scriitorul Constanța Marino-Moscu. În același an a publicat încă 25 de lucrări, printre care volumul introductiv în limba germană ("Geschichte des Osmanischen Reiches", „Istoria Imperiului Otoman”), "Istoria bisericii românești", și o antologie despre romantismul român. În 1909 a urmat un volum de discursuri parlamentare, "În era reformelor", o carte despre Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859 ("Unirea principatelor"), și o carte de critică în legătură cu poeziile lui Eminescu. În timpul unei vizite la Iași pentru
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în Țara Românească, în 1707 la Iași în Moldova, și în 1795 la Alba Iulia în Transilvania. În aceste instituții, conștiința de a face parte din același popor se răspândește din rândul cărturarilor în cercuri din ce în ce mai largi din populația românească. Romantismul a adus în prim plan problema națională în Imperiile Europene și totodată a propagat ideea Statului Național. Imperii, precum cel Habsburgic, cuprindeau numeroase nationalități : germanii, ungurii, cehii, slovacii, polonezii, rutenii, slovenii, italienii, românii, croații și sârbii. Ca în majoritatea țărilor
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
București, dar el a petrecut tot acest timp într-un mod boem cu numeroase petreceri și escapade romantice. Publică prima poezie "Dorința poetului" în "Telegraful român" din Sibiu. În acest an a început perfecționarea propriului stil poetic, influențat profund de romantism și de către predecesorii săi Dimitrie Bolintineanu și Ion Heliade Rădulescu. Anul următor vizitează Pisa, Florența, Veneția, unde, după spusele poetului, ar fi urmat anumite cursuri, în special la Universitatea din Pisa, dar acest fapt nu a fost confirmat de istoria
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
munte al muzelor / poeților“ în sudul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ian- și apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. ul a apărut ca o reacție (neoclasica) la romantism și cultiva expresia impersonala, descriptiva, ornamentala și cizelata, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacră poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, glosa ș.a.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natură obiectivata - în viziuni întemeiate pe receptarea strict
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
de Lisle, Théodore de Banville , Sully Prudhomme, Paul Verlaine, François Coppée și José María de Heredia. Parnasienii erau de asemenea influențați de Théophile Gautier și de doctrina acestuia a „artei pentru artă”. Din dorința de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obținută cu ajutorul meșteșugului, tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei și cu o maximă detașare a emoției. Elementele acestei detașări proveneau în foarte mare măsură din „Estetică
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
mai idiosincratic dintre autorii parnasieni, Olavo Bilac, e un autor brazilian care a prelucrat versurile și metrul poetic fără să elimine complet emoția poetica. În primul rând, parnasianismul a însemnat o întoarcere spre valorile clasice, obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate. Frumosul preferat de parnasieni era cel din picturile și sculpturile antichității, din miturile și istoriile civilizațiilor arhetipale din toate ariile planetei, îndeosebi (după cum arată și numele mișcării, de la pelasgo-thracul „munte al
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
(n. 7 aprilie 1770, Cockermouth, Cumberland, Lake District - d. 23 aprilie 1850, Rydal Mount) a fost un poet englez din prima perioadă a romantismului. Împreună cu Coleridge și Southey aparține de așa zisă ""Școală a lacurilor"", Wordsworth fiind cel mai vârstnic dintre poeții acestui grup. era fiul unui avocat. Rămas orfan de timpuriu, a fost crescut de niște rude și, după absolvirea școlii în localitatea
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care constituie manifestul romantismului din cadrul literaturii engleze. Wordsworth vedea salvarea de relele civilizației în întoarcerea la orânduirea patriarhală a țărănimii engleze și în autodesăvârșirea morală cu ajutorul religiei. După părerea lui, principiul divin i se revela omului prin apropierea acestuia de natură. O trăsătură importantă
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
cuprinzător preludiu (""The Prelude""), scris în 1799-1805, dar publicat postum în 1850. "Preludiul" reprezintă un poem autobiografic în care autorul își expune etapele dezvoltării sale artistice, începând cu perioada când îl pasionau idealurile iluministe și terminând cu trecerea pe pozițiile romantismului. În timpil vieții și-a publicat poemul ""The Excursion"" ("Plimbarea", 1814), descriind peregrinarea prin unele sate ale Angliei.
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
luat sfârșit odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea După eliberare, literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul. De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov. În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
secolul al XIX-lea, când autoritățile ecleziastice locale - poate într-un efort de a consolida poziția catolicismului împotriva amenințării percepute a protestantismului în primele zile ale dominației britanice în Malta - au favorizat și au promovat insistent teme religioase îmbrățișate de . Romantismul, temperat de naturalismul introdus în Malta de către , a influențat artiștii „de salon” de la începutul secolului al XX-lea, între care Edward și Robert Caruana Dingli. Parlamentul a înființat Școala Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
unei culturi foarte bogate și variate la nivel mondial. Literatura peruviană își are rădăcinile în tradițiile orale din civilizațiile precolumbiene. Spaniolii au introdus scrisul in secolul XVI; expresiile literare coloniale includ letopisețe și literatura religioasă. După declararea independenței, costumbrismul și romantismul au devenit genurile cele mai frecvente literare, așa cum este ilustrat în lucrările de Ricardo Palma. La începutul secolului al douăzecilea, mișcarea "Indigenismo" produce multe scrieri ale lui Ciro Alegria, José María Arguedas, și Cesar Vallejo. Literatura peruviană modernă este recunoscută
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
romană), publicată între anii 1854 - 1885. Marea realizare a lui Mommsen constă în acel acord unic în armonia lui, rezultat din cunoștințele acumulate de-a lungul anilor, ca urmare a unor studii de specialitate în domeniul juridic și economic. Negând romantismul lui Niebuhr, el a creat o uriașă panoramă evoluționistă a Romei, evocând-o într-un stil foarte modern, plin de culoare, până la cele mai mici amănunte, de la primele contururi ce se detașau din negura densă a tradiției până în clipa în
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
Ferdinand Victor (n. 26 aprilie 1798 - d. 13 august 1863) a fost un important pictor francez din perioada romantismului. S-a născut în localitatea Charenton Saint-Maurice, de lângă Paris. În 1805 moare tatăl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul Eugène începe studiile la Liceul Imperial. Primește o aleasă educație în spirit clasic - Homer, Dante
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
sporturi (a apărut baseballul), a filmului, a artelor și a construcțiilor arhitecturale actuale. Înainte de venirea spaniolilor, literatura în Venezuela era orală. Literatura scrisă a apărut după venirea spaniolilor, fiind dominată de influența spaniolă. După Războiul de independență s-a impus romantismul, cel mai notabil reprezentant fiind Juan Vicente González. Cu toate că literatura venezuelană este reprezentată în principal de literatura narativă, ea a avansat datorită unor poeți ca Andrés Eloy Blanco și Fermín Toro. Marii scriitori și romancieri al Venezuelei sunt: Rómulo Gallegos
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
inspirație (antichitatea și Renașterea), are ca punct de interes personalitățile istorice, care să evoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan, în opera sa, "Arta modernă", romantismul și neoclasicismul sunt, pur și simplu, două fețe ale aceleiași monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
obiectiv realizarea unor forme cât mai corespunzătoare modelelor canonice. Conform lui Giulio Carlo Argan, în opera sa, "Arta modernă", romantismul și neoclasicismul sunt, pur și simplu, două fețe ale aceleiași monede. Pe când neoclasicismul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco de Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică, precum "Saturn
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fiii," de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectator, pe care îl face să se simtă nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică reprezentată. Deși Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai târziu la Academie. Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelență. Tabloul său "Libertatea conducând poporul" reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
forme. Tema este dată de revoluționarii de la 1830 ghidați de spiritul Libertății (reprezentați aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează metaforic ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele cu o anumită rezervă (reflectând influența burgheză asupra romantismului). Aceasta este, probabil, opera romantică cea mai cunoscută. Căutarea de exotic, de neprimitor și de sălbatic va reprezenta o altă caracteristică fundamentală a romantismului. Exprimarea senzațiilor extreme, paradisurile artificiale și naturalețea în aspectul său rudimentar, lansarea în „aventuri” și îmbarcarea
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele cu o anumită rezervă (reflectând influența burgheză asupra romantismului). Aceasta este, probabil, opera romantică cea mai cunoscută. Căutarea de exotic, de neprimitor și de sălbatic va reprezenta o altă caracteristică fundamentală a romantismului. Exprimarea senzațiilor extreme, paradisurile artificiale și naturalețea în aspectul său rudimentar, lansarea în „aventuri” și îmbarcarea în nave cu destinația polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiți artiști ai romantismului. Pictorul englez William Turner, spre exemplu, a reflectat acest
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
de sălbatic va reprezenta o altă caracteristică fundamentală a romantismului. Exprimarea senzațiilor extreme, paradisurile artificiale și naturalețea în aspectul său rudimentar, lansarea în „aventuri” și îmbarcarea în nave cu destinația polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiți artiști ai romantismului. Pictorul englez William Turner, spre exemplu, a reflectat acest spirit în opere precum "Furtună pe mare", unde apariția unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor menționate mai sus. Alții, folosind figuri mai mici, au ales pictura istorică, cum ar
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
s-a perfecționat. Secolul al XIX-lea a debutat în Ucraina cu o perioadă de promovare a limbii locale, inițiată de Ivan Kotliarevski cu lucrarea sa "Eneida", prima lucrare publicată scrisă în ucraineana modernă. Până în anii 1830, a început dezvoltarea romantismului ucrainean, fiind perioada de glorie a celei mai importante figuri a culturii naționale ucrainene, pictorul și poetul romantic Taras Șevcenko. Ivan Kotliarevski este considerat părintele literaturii în limba ucraineană, iar Șevcenko este simbolul renașterii naționale. Apoi, în 1863, utilizarea limbii
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
le Lorrain", Watteau, Boucher, Chardin, Fragonard, Greuze, David, Gros și Ingres, sau sculptorii Goujon, Girardon, Coysevox, Puget și Houdon. În secolele al XIX-lea-al XX-lea, Franța a jucat un rol major în marile curente și revoluții artistice occidentale: romantismul (Delacroix) și Géricault), realismul (Courbet), impresionismul (Monet, Renoir, Manet, Degas) și neoimpresionismul (Seurat, Van Gogh, Cézanne, Gauguin), fauvismul (Matisse, Derain, Vlaminck), cubismul (Braque, Picasso, Léger) și chiar suprarealismul (Duchamp) numără printre reprezentanții lor artiști francezi sau care au creat în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]