5,386 matches
-
consortul său. Mulți clienți români, ce cumpără mai ales produse cu potențial nostalgic: slănină, varză acră, Cotnari galben la 5 euro sticla. România "căpșunarilor", România pe care o purtăm departe cu noi. Magazinele de fructe și legume. Vânzătorii ce se rotesc tot timpul în jurul etalajelor, strigând gutural allez, allez! Marfa este expusă la vedere, poate fi atinsă de client, pipăită, mirosită, aleasă. Numeroase eșantioane gratuite sunt disponibile, imposibil să reziști tentației de a gusta. Multe soiuri de fructe și legume care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pitoresc, stereotipul pe care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A fi la cârma țării înseamnă a avea gravate pe chip nopțile ei de nesomn în așa fel încât în funcție de rotația vieții noastre să fie văzute și din trecut, și din viitor, a fi la cârma țării înseamnă a te roti odată cu țara.“ („Pâine împletită“, Luceafărul, 30 decembrie 1982) LUPU Ion, prof. univ. dr. „Programul Partidului Comunist Român de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare spre comunism orientează întregul potențial al țării, eforturile tuturor oamenilor muncii - români, maghiari, germani
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
puncte de muncă de pe harta țării, și mai ales să cunoască conștiința acelora care le realizează: adică oamenii de azi.“ (Teatrul, decembrie 1972) ȘTIRBU Constantin „Țară spun și-n tâmplă îmi zvâcnește Albă nesfârșirea cât exist Și înalt deasupra mea rotește Dinspre zori drapelul comunist.“ („Țării“, Familia, decembrie 1972) TĂNASE Al. „Ctitorii României moderne, cu sabia sau plugul, cu mistria sau condeiul, cu întreaga putere a gândului și a simțirii, au visat o țară puternică și demnă, alături de cele mai de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
E însăși existența României“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 448) „Suind în focul luptei, călit în focul vieții, S-au adunat victorii pe vârsta de cetate, De șase ori deceniul pe frunte-i s-a rotit, Conducător de vise și de luciditate, Spre viitor poporul îndeamnă aripi noi Și-nalții fii ai țări cu timpul se vor bate Având în fruntea luptei pe cel mai vrajnic-fiu, Conducător de vise și de luciditate.“ („Suind în focul luptei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din popor, Purtând în sine o rază din puterea pământului, Din neclintirea stâncii, Născut în 1918, El se numește: Nicolae Ceaușescu. Trebuie să fi fost O lumină atunci, Un curcubeu în culori - trei: A sângelui, a grâului, a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
alta, cu gulerul acela cusut de mînuța ei, un guler fin, de un alb scrobit, cum rareori se întîlnea chiar și la școala Normală, care era renumită prin uniformele elevelor ei. Era o zi însorită, gîzele fremătau, în aer se roteau pitulici. Pe un picior, ciorapul alb căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lemn. Tot un proces de prelucrare prin așchiere, dar diferit, un alt material, alte scule, iar ca precizie am sărit de la micron la cm, o diferență destul de mare. Un atelier destul de mic, dotat cu doar cinci strunguri de lemn, care roteau de zor bucățile de lemn, ce prindeau diferite forme la cea mai mică atingeri a dălții. Norocul meu a fost că unul dintre colegii din atelierul de strungărie, ce era mult mai în vârstă, nea Mitică pe numele său Dumitru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să ia naștere pe strungul de lemn. În același timp începusem să deosebesc și diferitele specii ale lemnului. Fiind atras zilnic de fibra lemnului, după un an de lucru, timp în care am redat sute de forme lemnului ce se rotea, am dorit să lucrez și invers, să mă rotesc eu în jurul său. Astfel în august 1994, confecționându-mi singur o daltă dreaptă dintr-o pânză de ferăstrău mecanic ce o aveam de la vechiul loc de muncă, alegându- mi o bucată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
timp începusem să deosebesc și diferitele specii ale lemnului. Fiind atras zilnic de fibra lemnului, după un an de lucru, timp în care am redat sute de forme lemnului ce se rotea, am dorit să lucrez și invers, să mă rotesc eu în jurul său. Astfel în august 1994, confecționându-mi singur o daltă dreaptă dintr-o pânză de ferăstrău mecanic ce o aveam de la vechiul loc de muncă, alegându- mi o bucată de scândură de tei, am început pentru prima dată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi muri, tu să nu-ți strici bunătatea de căpușor cu plânsul că vei avea nevoie de el atât cât vei trăi. Așa e lăsată viața, unii pleacă alții vin. Dintotdeauna lumea se rotește și trăiește între cele două elemente opuse: viața și moartea.” Sfârșind de spus acestea, așternutul îi păru rece și începu să tremure cuprins ca de friguri. Era îngrozitor de dureros să-i vezi puterea pierdută, iar chipul cu ochii aceia verzi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cinema că împărtășesc viziunea lui asupra lumii. Cred că mai degrabă ei sunt atrași de rigoarea extraordinară a poveștilor sale, ei simt că lumea lui Nae este un mecanism ca un ceas elvețian, în care fiecare piesă ticăie și se rotește după rostul ei, servind un întreg evident și spectatulos. Ei simt că lumea lui Nae vibrează la fel cu lumea din jurul lor. în acest sens se stabilește o compatibilitate adâncă, dar nenumită între Nae și publicul său. Publicul știe doar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai degrabă decorativ în economia filmului se despoaie brusc și uneori repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate. Sau de ce alteori, într-o scenă destul de simplă, cei trei actori se apucă să vorbească în același timp, iar aparatul să se rotească, să se rotească... într-un mod care amintește de o scenă din Cătălina Buzoianu filmată de un operator de la MTV. Nu lipsesc decât corurile lui Silviu Purcărete. Intenționat ? Eu sunt Adam ! seamănă, într adevăr, cu versiunea cinematografică a uneia dintre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în economia filmului se despoaie brusc și uneori repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate. Sau de ce alteori, într-o scenă destul de simplă, cei trei actori se apucă să vorbească în același timp, iar aparatul să se rotească, să se rotească... într-un mod care amintește de o scenă din Cătălina Buzoianu filmată de un operator de la MTV. Nu lipsesc decât corurile lui Silviu Purcărete. Intenționat ? Eu sunt Adam ! seamănă, într adevăr, cu versiunea cinematografică a uneia dintre montările maestrului craiovean
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sufletul omului care poate fi considerat un „câmp” înzestrat cu inteligență, materia în Univers găsindu-se în două forme fundamentale: substanță și câmp, iar viața este înfăptuirea unui principiu cosmic. Această isprava numită „zbor” marchează granița dintre două civilizații: civilizația rotii și civilizația elicei, care a deschis porțile celei de a treia, numită civilizația cosmică sau extraterestră [7], [13], [17],[18]. DRUMUL UNEORI LABIRINTIC AL CĂRȚII prof. dr. Mirela MARIN Cultură postmodernă a marcat ruperea, fragmentarea conștiinței umane, distanțarea de valorile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
asta contează?!", dar odată ce-am cunoscut-o pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul aventurii; puțin le interesa confortul. O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne!... și cînd te gîndești că între deznădejde și fericire nu-i decît un pas... Da, un pas, murmură ea, privind adînc în pahar, un pas pe care trebuie să ai putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cît pozitivii tăi, dar nici rău cît negativii tăi. Undeva pe la mijloc. Sfînta mediocritate de aur! De mediocritate să vorbești altuia, scriitorule. Am impresia că ești pe cale să înfăptuiești opera capitală a vieții tale, surîde el, luîndu-și privirea de la mine, rotindu-și-o peste cele trei inginere. Am o rugăminte la dumneavoastră: vreau un balon de sticlă Pyrex, cu trei gîturi. Nu avem, strînge din umeri doamna Petrache. Dumneavoastră? întreabă Vlad spre inginera Mugur. Nu lucrez cu așa ceva, se scuză inginera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai fermoarul pe șoldul stîng. Ia întoarce fusta cu fermoarul la spate, ca pliurile să cadă în față și în spate. Lidia se uită la mine crucită. Hai, dragă, întoarce fusta, o îndeamnă doamna Petrache. Lidia face un gest și rotește fusta pe talie. Ei da, așa da! exclamă doamna Petrache. Parcă te-ai redus la jumătate. Lidia încearcă și ea să se privească. Pune un scaun în fața chiuvetei, urcă pe el și se uită în oglindă. Mda, zice, coborînd de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască ochii bine, mai ales că lumea te crede plin de bani... Pocnește scurt din degete, mă lovește cu degetul arătător în piept, se rotește pe călcîie și iese pe ușa laterală, spre instalația de care se ocupă. Nici măcar nu mi-a dat răgaz să-l întreb ce vrea să spună. Dar, ce-ar putea să spună mai mult Vlad?! Gesturi calculate, studiate îndelung, vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu noi că s-ar putea să fim văzuți împreună, iar dacă scrii, scrie ce vrei, dar nu te lega de contemporani. Sau mai bine, lasă-te de scris. Este sfatul nostru, al tuturor. Nu-i așa băieți? întreabă el, rotindu-și privirea peste cei trei, care strîng din umeri. Ai văzut? mă întreabă Luchian, așa-i. De ce ții dumneata să scrii despre cei în mijlocul cărora trăiești și muncești?! Știi dumneata că dihorul nu mănîncă niciodată pui din curtea în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strâng de braț, obligîndu-1 să mă privească. Îl întreb încet, prietenește: Don Șef, ce s-a-ntîmplat? Nimic. Nimic deosebit. Acum, că sînt pe pămînt, mi-a trecut. Dar acolo... acolo sus... a fost groaznic... Scoate din buzunar pachetul cu țigări, îl rotește un timp în palmă, apoi trage din el o țigară pe care începe s-o frămînte între degete. Să vă conduc la dispensar, vreți? îl întreb. Nu-nu, mulțumesc! îmi răspunde. Mi-a trecut. A fost așa... o senzație de moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă. Să știți, îmi spune economista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi amintească părerea ei cum că fizician e similar cu nimica, mă faci să stau cu mîna întinsă?! Vă rog să mă iertați! mă precipit eu. Nu eram atent... Îi pun hîrtiile pe birou, în față, și mă retrag, rotindu-mi casca de protecție în mîini. Nu e în ordine, îmi spune Brîndușa, aruncînd formularele spre colțul biroului, trebuie să semneze și Aprovizionarea, că vă poate asigura la timp materia primă. Iau dosarul cu formularele, spun "mulțumesc", apoi "sărut mîinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe clanță, intru, închid ușa la fel de sigur cum am intrat, fac doi pași, ajung pînă lîngă birou și pun dosarul în fața Brîndușei, pe mapa de lucru. Materia primă este din combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi privirea peste toată încăperea. Într-unul din cele două fotolii din fața biroului stă doamna blondă, venită după cele două tone de filamente de treizeci. Își bagă mănușile în poșetă și se așază mai bine în fotoliu, semn că abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]