4,832 matches
-
care în 1965 a devenit parte a comunei Palilula. În anul 1932, Ofcea avea 1.452 locuitori, dintre care: 1.400 români (98%), 23 sârbi, 20 germani, 7 slovaci și 2 maghiari. Conform recensământului din 2002, populația era împărțită astfel: sârbi (1.642 locuitori-63.96%), români (27.46%), romi (1.36%), etc. la recensământul iugoslav din 1921, românii erau încă majoritari. Autoritățile sârbe intenționează să colonizeze aici țigani de la periferia Belgradului. Școala cu patru clase. Biserică ortodoxă cu hramul "Sfinții Împărați
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
Napoleon, țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene - Valahia și Moldova - în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812. Un armistițiu a fost semnat cu sârbii revoltați și s-a acordat autonomie Serbiei. Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de către Alexandru I al Rusiei cu doar o zi înainte de invazia lui Napoleon în Rusia. Având asemenea asigurări diplomatice, rușii au înaintat propuneri
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
(n. 10 martie 1953, com. Belobreșca, județul Caraș-Severin) este un politician român de etnie sârbă, reprezentant al acestei minorități în Parlamentul României în cadrul grupării Uniunea Sârbilor din România. A debutat în 1967 în ziarul timișorean Pravda/ Dreptatea (unde a lucrat până în 1983 când, din cauza bolii și a necazurilor politice de atunci, s-a pensionat), cu o recenzie despre poezia confraților săi Ivo Munteanu/ Ivo Muncan și
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
pe care le-a primit acest autor: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1975), Premiul din fondul literar "Vladimir Ciocov" (1989), Premiul literar sârbesc (1991,1995, 2000), Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992, 1998) și Premiul Uniunii Sârbilor din Dortmund - Fundația "Petar Kocic (1998, 2003). Milenovici trăiește ca scriitor liber profesionist la Timișoara. "La Timișoara nu știm cât suntem în realitate și cât în literatura; același sentiment îl avem și când citim versurile lui , scriitor care nu a
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
cât suntem în realitate și cât în literatura; același sentiment îl avem și când citim versurile lui , scriitor care nu a devenit ocazional cel mai vizibil nume dintre poeții sârbi și muncitorii naționali în România, ci în întreaga risipire a sârbilor în lume", a rostit în 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanți poeți sârbi în viață, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, județul Caraș-Severin), un glas unic în graiul sârbilor din țară lui Eminescu. Roadele
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
ci în întreaga risipire a sârbilor în lume", a rostit în 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanți poeți sârbi în viață, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, județul Caraș-Severin), un glas unic în graiul sârbilor din țară lui Eminescu. Roadele evidente ale efortului sau artistic sunt numeroase: 18 volume de poezii (3 traduse în românește de Lucian Alexiu, cu care autorul a realizat multe traduceri din literatura țării lui Njegos și Branko), un volum cu
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
volum cu însemnări de călătorie (Chicago, America și Ziua lui Vid, apărută în America, în 2003), 8 antologii din creația confraților săi publicate, cele mai multe, în țara de origine și una în românește, realizată împreună cu Lucian Alexiu: Porumbel de argilă. Poeții sârbi din România, București, 1998), precum și 6 traduceri în românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
Premiul USR, 2000, 2003), cât și peste hotare - la Festivalurile internaționale de poezie de la Bor (1988), Crvenka (1997), Ni? (1989), la care se adaugă Premiul Uniunii Scriitorilor din Republică Srpska, în 1995, Medalia pentru merite deosebite a Uniunii Mondiale a Sârbilor (Geneva-Beograd, 1998) și multe altele. Aceasta personalitate a culturii și literaturii sârbe, pe lângă misiunea să de poet, îndeplinește alte servicii importante: conduce o revistă literară a sârbilor din România, Knjijevni jivot/ Viața literară (din 1985), din 1992 este deputat în
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
din Republică Srpska, în 1995, Medalia pentru merite deosebite a Uniunii Mondiale a Sârbilor (Geneva-Beograd, 1998) și multe altele. Aceasta personalitate a culturii și literaturii sârbe, pe lângă misiunea să de poet, îndeplinește alte servicii importante: conduce o revistă literară a sârbilor din România, Knjijevni jivot/ Viața literară (din 1985), din 1992 este deputat în Parlamentul României, din 1996 preda la Catedră de limba sârbă a Universității de Vest din Timișoara. Perfecționarea să ca om de știință a fost confirmată și prin
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
și XIX. Fondul de pictură pe panou de lemn, este completat prin pictură pe pânză cu tematică religioasă, realizată de pictori bănățeni din secolele al XIX-lea și XX. Colecția oferă posibilitatea de a se identifica preferințele ctitorilor localnici (români, sârbi și macedo- români) și facilitează lărgirea informațiilor relativ la creatori de referință în peisajul creației artistice din Banatul epocii premoderne din secolul al XVIII-lea ca și Nedelcu Popovici, Andrei Andreevici, Ștefan Tenețchi, Gheorghe Diaconovici sau evidențiază nume puțin cunoscute în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
altele, în ideea completării colecției bănățene, au fost cumpărate din anticariatele specializate ale vremii, de la deținătorii particulari, direct de la artiști sau din expoziții. În colecția de pictură bănățeană (sec. XIX) sunt reprezentați autori de diferite etnii: germani, români, maghiari și sârbi. Ei au fost formați la renumitele academii de artă ale marilor centre culturale europene: Viena, Budapesta, Düsseldorf sau Paris. Dintre aceștia amintim câteva personalități din lumea artei cunoscute pe atunci atât în România cât și peste hotare: Johann Wälder, Nicolae
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Varmeghia Zala" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei și a Republicii Ungare din secolul XII și până în 1950. În anul 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Ungaria și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor. Capitala comitatului a fost orașul Zalaegerszeg (în ). Teritoriul său se află actualmente în sud-vestul Ungariei, nordul Croației și estul Sloveniei. Teritoriul comitatului istoric cuprinde județul Zala și porțiuni din județul Veszprém, regiunea croată Međimurje (din sud-vestul), măginită
Comitatul Zala () [Corola-website/Science/305382_a_306711]
-
km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Zala este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XII. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, partea de sud-vest a comitatului a devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care a fost redenumit Regatul Iugoslaviei în 1929). Restul teritoriului a rămas Ungariei. În anul 1950, comitatul Zala a fost desființat și majoritatea teritoriului său a format județul Zala din cadrul noului stat Ungaria. O mică parte a
Comitatul Zala () [Corola-website/Science/305382_a_306711]
-
în străinătate, informații referitoare la istoria poporului și a bisericii sale. În acele momente, el afirmă: "„N-am învățat nici gramatică, nu cunosc nici cuvinte înalte, politicești, zice el, ci am scris fără pretenție, ca un bulgar simplu ce sunt. Sârbii și grecii... ne batjocoresc spunând că noi n-avem istorie. De aceea m-am nevoit, zice el în alt loc, vreme de doi ani, să adun de pretutindeni pe unde am putut tot ce se știe despre neamul și limba
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
din pricina presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care le va oferi timp de 40 de ani Sf. Mir, după care până în 1945 au intervenit românii și sîrbii, schisma fiind retrasă în anul menționat, iar tot în acest an, devine autocefală. Revolta Bulgara din 1876 a pus problema bulgara în atenția comunității democratice mondiale, iar tot în acest an, în Bulgaria se comit multe măceluri. Aceasta a fost
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
diaspora. Patriarhul Șerbiei servește că primul între egali ai bisericii; Actualul patriarh este Sfințenia Să, Irinej. este membră autocefala a comuniunii ortodoxe situată în principal în Șerbia (inclusiv Kosovo), Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Republică Macedonia, precum și Croația. Deoarece mulți sârbi au emigrat în țări străine, acum exista biserici ortodoxe sârbe în întreaga lume. Biserică Ortodoxă Sârbă deține numeroase moaște creștine, precum mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul, mâna și părți din craniul Sfanțului Gheorghe, fragmente din Sfântă Cruce, degetul Sfintei
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
sârbe în întreaga lume. Biserică Ortodoxă Sârbă deține numeroase moaște creștine, precum mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul, mâna și părți din craniul Sfanțului Gheorghe, fragmente din Sfântă Cruce, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfanțului Vasile de Ostrog, etc. Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea, în 1690, pe teritoriul Imperiului habsburgic a făcut posibilă înființarea unei noi structuri eclesiastice, cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb. Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mănăstirea Cruședol (pînă în 1701) și apoi la Szentendre ridică problema înființării unei noi organizații bisericești, cunoscută sub numele de Mitropolia de Karloviț. Împăratul Leopold I le-a oferit sîrbilor o serie de privilegii în perioada 1690-1696, privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în Imperiu a început să fie mult mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în Imperiu a început să fie mult mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia, întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-si dobândi independența
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
să fie mult mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia, întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-si dobândi independența. După Pacea de la Șiștov (1791), aproximativ 50. 000 de sîrbi au trecut râul Sava, cerând azil la habsburgi. Pentru a frâna o masivă depopulare, Poartă le-a oferit amnistie și o serie de scutiri. Un numar de egumeni, că cei de la Studenica, si cneji fugiți la Panciova au cerut să
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
frâna o masivă depopulare, Poartă le-a oferit amnistie și o serie de scutiri. Un numar de egumeni, că cei de la Studenica, si cneji fugiți la Panciova au cerut să se întoarcă în Șerbia. Descoperirea complotului pus la cale de sîrbi și decapitarea unor cneji în 1804 a constituit cauza izbucnirii unui conflict sângeros între sîrbi și otomani, având ca efect dobândirea autonomiei politice de către sîrbi. Încă din 1791, deci cu mult înainte de declanșarea răscoalei, arhimandritul sîrb Stepan Jovanovic a alcătuit
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
numar de egumeni, că cei de la Studenica, si cneji fugiți la Panciova au cerut să se întoarcă în Șerbia. Descoperirea complotului pus la cale de sîrbi și decapitarea unor cneji în 1804 a constituit cauza izbucnirii unui conflict sângeros între sîrbi și otomani, având ca efect dobândirea autonomiei politice de către sîrbi. Încă din 1791, deci cu mult înainte de declanșarea răscoalei, arhimandritul sîrb Stepan Jovanovic a alcătuit un manifest prin care cerea autonomia țării sale, dând ca exemplu statutul special de care
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
la Panciova au cerut să se întoarcă în Șerbia. Descoperirea complotului pus la cale de sîrbi și decapitarea unor cneji în 1804 a constituit cauza izbucnirii unui conflict sângeros între sîrbi și otomani, având ca efect dobândirea autonomiei politice de către sîrbi. Încă din 1791, deci cu mult înainte de declanșarea răscoalei, arhimandritul sîrb Stepan Jovanovic a alcătuit un manifest prin care cerea autonomia țării sale, dând ca exemplu statutul special de care se bucurau Muntenia și Moldova. Asemănător, în 1803, arhimandritul Arsenios
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
pus la cale de sîrbi și decapitarea unor cneji în 1804 a constituit cauza izbucnirii unui conflict sângeros între sîrbi și otomani, având ca efect dobândirea autonomiei politice de către sîrbi. Încă din 1791, deci cu mult înainte de declanșarea răscoalei, arhimandritul sîrb Stepan Jovanovic a alcătuit un manifest prin care cerea autonomia țării sale, dând ca exemplu statutul special de care se bucurau Muntenia și Moldova. Asemănător, în 1803, arhimandritul Arsenios Jankovic propunea Rusiei realizarea unui imperiu slavo-sîrb. La un proiect asemănător
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]