5,379 matches
-
eveniment, pentru că i-ar pune pe cei de aici într-o lumină proastă. Ce gene le-au lăsat lor acei infirmi, boșorogi, știindu-se că pe atunci rar se cununau doi tineri din sate diferite? Și ce zestre genetică au sătenii, în consecință? E o enigmă la mijloc. Singura explicație ar fi că au migrat câțiva renegați din satele vecine. Renegați pentru că pe atunci patriotismul avea alt sens. Sătenii probabil credeau că ei deja formează o națiune de sine stătătoare. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se cununau doi tineri din sate diferite? Și ce zestre genetică au sătenii, în consecință? E o enigmă la mijloc. Singura explicație ar fi că au migrat câțiva renegați din satele vecine. Renegați pentru că pe atunci patriotismul avea alt sens. Sătenii probabil credeau că ei deja formează o națiune de sine stătătoare. Ceilalți trebuiau să aibă ceva diferit de ei. Ei erau singurii oameni. De fapt, cu „o“mare (pag. 86). Textul era bășcălios, însă parodia nu era îndreptată neapărat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele de vedere. Și ce vroiam să fiu și eu în locul lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos parfumate și drăgălașe ca surâsul sincer al unui copil. De
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu am fost născut: aceea de marinar (Venus În bun aspect cu Neptun). Într-o vreme (1904-1905), am fost Învățător la țară la șotrile, sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o localitate pe care diriguitorii comuniști o doriseră „modernă și reprezentativă“. Locuitorii din Satul Vechi opuneau însă o formidabilă rezistență, refuzau să se mute, să-și părăsească gospodăriile, rânduielile strămoșești. Au fost aduse forțe de Securitate, cei mai recalcitranți dintre săteni au fost bătuți și arestați. În cele din urmă, ca toate acțiunile comuniștilor de la venirea lor la putere, cum-necum, și strămutarea aceasta forțată a reușit, în sensul că a avut loc. Tata fusese detașat pe șantierul localității model, numită Satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și, împreună cu meșterii cei mai pricepuți din zonă, a desfăcut biserica bucată cu bucată, de la cruce și clopot și până la odoare și la stâlpii de lemn cioplit ai pridvorului, căutând să păstreze intact tot ce se putea păstra. Fiecare dintre săteni a primit în grijă câte o părticică din biserică, pe care s-o aducă atunci când va fi momentul. Tot tata, mai apoi, s-a zbătut să obțină aprobările necesare ca să înalțe biserica în localitatea model: autoritățile, ca să-i potolească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a primit în grijă câte o părticică din biserică, pe care s-o aducă atunci când va fi momentul. Tot tata, mai apoi, s-a zbătut să obțină aprobările necesare ca să înalțe biserica în localitatea model: autoritățile, ca să-i potolească pe sătenii și așa pe punctul de a se revolta încă o dată, au acceptat. Tata a ales locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la balcon. „Cutare sau cutare a murit, Însă amintirea faptelor lui bune și a integrității sale fără de cusur...“ etc. Și așa mai departe, bietul cutare sau cutare a fost dus pe ultimul său drum În acest fel, urmărit de nemulțumirea sătenilor care la fiecare colț de stradă Își descărcau sufletul, Într-un potop de cuvinte, de povara pe care a reprezentat-o acesta pentru fiecare din ei. Încă o zi din călătoria noastră care a descurs cam În aceeași manieră ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și dascălul satului, Anton Cancel. Aici se vede ura mare față de popor. De asemenea, incidentul dirijat pentru panică, înfricoșare... Un tânăr comunist bătut Între păreri diverse, discuții mai aprinse s-a ajuns la bătaia unui tânăr, care era cunoscut de săteni ca fără biserică, fără credință, „turnător” comunist. Eu având a scrie unui coleg preot Carol Susan, paroh de Fundu Răcăciuni, am relatat cazul cu tânărul amintit mai sus folosind „un comunist coadă de topor”. Când soldații au ajuns la Fundu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă n-aș fi avut-o neîncetat, n-aș fi ajuns să probez diverse nume pentru „armurar“ spre a i-l găsi plantei pe cel adevărat. Fără o astfel de dorință, n-aș fi provocat în jurul meu acea stinghereală a sătenilor în fața „străinului“, care era consecința unei proximități eșuate. Dintotdeauna obiectele au fost importante pentru mine. Aspectul lor ținea tot atât de mult de imaginea oamenilor ce le posedau ca și oamenii înșiși. Obiectele sunt totdeauna indisolubil legate de ce și cum este un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
coborau până-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv, pe legea tribală care îi pedepsea pe toți membrii familiei pentru crima săvârșită de unul dintre ei. După apariția primei mele cărți, sătenii mă scuipau în obraz când mă întâlneau pe străzile orașului (în sat nici nu mai îndrăzneam să m-arăt). În sat, frizerul l-a înștiințat pe bunicul meu - un om la aproape nouăzeci de ani și care fusese decenii la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am dat peste insula copiilor de la sat printre copiii de la oraș. Era un gimnaziu german, însă elevii bine îmbrăcați, cu replică promptă, cu știința de a se evidenția proveneau din familii de ștabi români. Se uitau de sus la micii săteni, niște bieți prostovani ce vor și ei s-ajungă ceva mai de soi. Așa cum mă luau peste picior pe mine, la fel ar fi făcut-o cu toți ceilalți din satul meu. Tot ce-mi spuseseră superiorii satului erau curate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mortul îl provocase până-ntr-atât pe bunul Dumnezeu, încât, până la urmă, acestatrebuise să acționeze, prăvălindu-l pe cel în cauză din viață în moarte. Dumnezeul catolic transforma orice păcat într-o boală. El era deopotrivă martor principal și un sătean oarecare - aidoma tuturor celor ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai feroce exemplare de "dușmani ai poporului". Aceștia patru erau indivizii pe care partidul comunist era decis să-i reeduce, să-i recicleze, să-i eutanasieze, să-i lichideze prin toate mijloacele: deportări, ghetouri, lagăre, închisori, bătăi, foamete, torturi etc. Sătenii stăteau cu privirea interzisă, cu gândirea blocată, într-o totală și halucinantă prostrație, ca și cum s-ar fi aflat în fața unei ecuații cu mai multe necunoscute a cărei rezolvare era imposibilă pentru mintea lor. Nu. Nu se putea așa ceva. Țăranii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ta-tu, mă? A fost polițist. Rumoare. Cum adică pentru c-a fost polițist?? Doar atât? Măi, al dracului...! Da... Da' mamă aveți? Unde lucrează? Mama este femeie de serviciu și spălătoreasă la spitalul de aici, din Jianu. Pe fețele sătenilor se citea o îndârjire vădită și o revoltă greu disimulată. Și ăștia sunteți toți? Câți frați sunteți? Suntem șase frați: cinci băieți și o fată. Dialogul a luat sfârșit. Gata. S-a terminat. Participanții la discuție erau lămuriți. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vaca săracului". Nu-i nimic. Important era că îndeplinea cerința imperioasă și fundamentală: dădea cel puțin un litru de lapte la mulsoare. Nu? Iarbă era cât lumea, prin urmare tatei nu i-a rămas decât să se intereseze care dintre săteni ține acest tip de cornute caprine. Sursa informativă exactă și de cea mai bună calitate era nimeni altcineva decât prietenul familiei noastre, bătrânul, bunul și cumsecadele sârb moș Danilov. Așa că spre seară tata mi-a comunicat în cel mai laconic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era în neregulă și spre deosebire de alții, tata a ales o existență modestă bazată pe propria muncă. De altfel și în timpul în care a fost cu serviciul la sat, a avut la un moment dat o activitate de propagandă în rândul sătenilor. N-a avut chemare pentru așa ceva, s-a retras, și nici carnetul PMR (Partidul Muncitoresc Român - transformat ulterior în Partidul Comunist Român) nu l-a interesat. Dar ca să închid paranteza, spre deosebire de alții care venind de la sat la oraș au devenit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
vârstă mai mult decât venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord al sfântului locaș, urmărind smerită slujba religioasă și așteptând cu răbdare sfârșitul acesteia, trecând apoi să se miruiască la rând cu sătenii, stârnind atenția și curiozitatea enoriașilor ce participau în ziua aceea la oficierea serviciului divin. Era curios pentru creștinii satului faptul că o atât de stimată doamnă, la o asemenea vârstă, după cum era echipată, după cum și-a pus rucsacul greu chiar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din Tirol, din Wienerwald sau din Bavaria. Era o frumusețe a secolelor trecute dela curtea vreunui rege Francisk, Ludwig sau Leopold. După încheierea ritualului ungerii frunților dreptcredincioșilor cu Sfântul Mir, doamna noastră fără să se simtă deloc stingherită de prezența sătenilor ce n-ar mai fi părăsit sfântul locaș, s-a adresat părintelui Ilarie cu rugămintea de a oficia pentru ea o rugăciune de mulțumită către Dumnezeu pentre că a încheiat cu bine încă o călătorie de una singură, pe crestele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
comisiei unele lămuriri, chipurile în numele țăranilor, care-l contrazic (vezi unele susțineri ale celor din Arpașul de Jos, de Sus etc.) cu scopul de a influența și a «îndruma mărturisirile», - consemnează comisia - acesta punând numai în socoteala funcționarilor toate nemulțumirile sătenilor făgărășeni. Această declarație conținea cam următoarele: «Dacă ne întreabă pe noi dece se pustiește țara, ce alta putem spune decât că pe pielea noastră se experimentează purtarea poverilor grele și ale dărilor.... Că aceste dări merg în visteria împărartului sau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lucru în câmp, se întâmplă deseori că solgăbirăul nu aduce însuși porunca ci o trimite prin altcineva care o aduce în ziua în care ar trebui să fim de față, și dacă nu sosim îndată, ne mână imediat vitele.... Noi sătenii nu știm precis să spunem din ce cauză se pustiește țara, dar noi avem domni, să-i întrebați pe ei și vor ști să spună». După cum se poate observa, în așa zisa declarație a iobagilor, nu se face nici o referire
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cele două mori cu trei roți, precum și crâșma și pescuitul și alte venituri sunt ale marelui grof Teleki. În acest moment (la data încheierii conscripției) cele două sate erau datoare contelui Teleki suma de 244 florini și 80 de creițari. Sătenii plătesc dijma în natură după numărul capetelor de persoane, a vitelor și a câblelor din fiecare jugăr de pământ arător. Legea îl obliga pe conscriptor să ia în evidență poartă cu poartă de casă, să specifice apoi de a câta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
altfel în perioada pe care o analizăm satele nu se constituiau decât în jurul unei biserici, nu se concepea existența unui sat decât dacă avea biserică proprie și preot. Găsim aci, însă ceea ce nu am găsit la Oprea Cârțișoara, anume un sătean cu titlul de boier, cu o situație economică relativ mult mai slabă de cât a multora dintre iobagii satului, ba chiar mai modestă de cât și a a celor trei văduve de iobagi. Acest boier, care deținea desigur poziția de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]