4,209 matches
-
nisip sau apă, odihnindu-se pe plaja Dunării ori pescuind, practicând sporturile specifice (volei, tenis, sau fotbal), ori plimbându-se pe cărările liniștite ale pădurii de plopi. 3. Un motel primitor, situat la intrarea în comună, la hotarul cu comuna Salcia, de unde începe județul Mehedinți. 4. Conacul boierului Constantin Druga, fost mare proprietar de pământ în zonă, conac pe care sătenii îl numesc și azi “castelul lui Druga”, datorita stilului arhitectonic al construcției, bogat ornamentată, edificată într-o combinație plăcută, realizată
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
iepuri,prepelițe,fazani,dihori,gușteri,nevăstuici,lilieci,insecte,șerpi de casă,șoareci,vrăbii,rândunici,ciocârlii,căprioare,broaște țestoase și de lac, etc.; Plante și flori:Urzici,cucute,trestie,papura,păpădii,susai,mure,costrei,troscot,etc.;Arbori și arbuști:Corcoduși,pruni,salcii,plopi,salcâmi,tei,porumbac,șoc,măceș,etc.). De câmpie,jos.Clima este temperat-continentală cu 4 anotimpuri,verile sunt fierbinți,adesea cu temperaturi depășind 30 de grade Celsius,iar iernile sunt aspre cu temperaturi foarte scăzute și viscole. Aceasta vale se
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Stradă Băcanu, Strada Tufan, Strada Argeșului, Strada Șabărului, Strada Pădurii, Strada Liliacului, Strada Bortea, Strada Brebina, Strada lui Tache, Strada Stufului, Strada Sălcioara, Strada Agricultorilor (Cărusașilor), Strada Constructorilor, Strada Puțul cu salcie.
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
4 șanțuri ce au rolul de drenare a apei acumulate din precipitații abundente. Floră este alcătuită din vegetație caracteristică câmpiei, compusă din vegetație lemnoasa în proporție mai mică și vegetație ierboasa în proporție mai mare.Vegetația lemnoasa se compune din: salcie în zona de lunca, anin și foarte putin salcâm, se găsește pe suprafețe foarte mici neîngrijite și predispuse distrugerii în permanență. În zona de deal se întâlnesc salcâmul sub aceleași aspecte că și la lunca.<br> Vegetația ierboasa este alcătuită
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
Ortodoxiei (preotul satului era pe atunci Ion Bercea, iar cântăreț - iscusitul Mitiță Negreț). Această matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
un inel de argint cu bronz, fragmente dintr-o brățară de bronz, perle de sticlă, un colier cu piatră gravată. (cf. Gherghe Marin, op.cit., 21). D. Berciu ("Arheologia preistorică a Olteniei", 1939, 66-67, 80-85) menționează descoperiri similare la Hinova, Cloșani, Salcia, Vela, Cornu, Maglavit, Terpezița, Coțofeni, Corabia, Frăsinetul de Pădure, Orlea, Celei, Severin (,castrul Drobeta” din vestul orașului), Cârna, Moțăței, Craiova, Orodel. De asemenea: topoare de cupru cu brațe dispuse ˝în cruce˝, - tipologie și origine, Apulum, I, 1939-1942, 24-25. Toporul de la
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cultivă grâu, porumb, fasole, cartofi, legume) și cu creșterea animalelor (bovine, ovine, porcine) și păsărilor. Clima este temperat-continentală specifică zonei de deal. Pădurile sunt formate în cea mai mare parte din stejar, fag și salcâm. De-alungul pârâului Amărăzuia se găsesc sălcii și arini și plopi. Printre animalele sălbatice din zonă se găsesc iepuri, porci mistreți, vulpi, căprioare, iar printre păsările sălbatice se găsesc cucul, rândunele, turtureaua, vrăbiuțe, ciori. Așa cum se arată în articolul 520 de ani de la prima atestare documentară a
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
de un kilometru. Locuitorii părții de nord se numesc deleni,iar cei din sud - văleni.Pe buza malului, la ieșirea spre sud, dincolo de apă, se afla o moară, distrusă în anii socialismului.Tot atunci a dispărut și dublul șir de sălcii bătrâne ce însoțeau tot parcursul Balasanului. Ca arhitectură, casele sunt modeste, cele de cărămidă arsă apărând de abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Cea mai veche casă de cărămidă este casa Vlădulescu, făcută într-un stil eclectic, prin 1881
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de bine de parcă ar fi fost aici de când lumea. Prin sat se mai întâlnește oțetarul fals sau puturos, denumit, tot impropriu castan, un arbore cu creștere rapidă și lemn bun mai ales pentru foc, cu un frunziș ce amintește palmierii.Sălciile, ca și stejarii, au cam dispărut. Au mai rămas ceva plopi, ulmi și arțari, crescuți prin curți drept lemn de foc sau pentru eventuale construcții. Pomii fructiferi obișnuiți, corcodușul, mărul, părul, vișinul, gutuiul, prunul, cireșul și caisul sau zarzărul, cât
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Valea Salciei este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Modreni, Valea Salciei (reședința) și Valea Salciei-Cătun. Comuna se află în nordul județului, la izvoarele Câlnăului. Comuna Valea Salciei este situată în partea de nord a județul Buzău la
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
Valea Salciei este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Modreni, Valea Salciei (reședința) și Valea Salciei-Cătun. Comuna se află în nordul județului, la izvoarele Câlnăului. Comuna Valea Salciei este situată în partea de nord a județul Buzău la limita cu județul Vrancea, în Subcarpații de Curbură, la izvoarele Câlnăului. Se învecinează cu
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
Valea Salciei este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Modreni, Valea Salciei (reședința) și Valea Salciei-Cătun. Comuna se află în nordul județului, la izvoarele Câlnăului. Comuna Valea Salciei este situată în partea de nord a județul Buzău la limita cu județul Vrancea, în Subcarpații de Curbură, la izvoarele Câlnăului. Se învecinează cu comunele: Chiojdeni, Bisoca, Sărulești, Mărgăritești, Pardoși și Buda. Este străbătută de șoseaua județeană DJ220, o leagă
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
Se învecinează cu comunele: Chiojdeni, Bisoca, Sărulești, Mărgăritești, Pardoși și Buda. Este străbătută de șoseaua județeană DJ220, o leagă spre est și sud de Buda și Murgești și spre vest de Sărulești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Salciei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,2%). Pentru 1,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,26%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,93%). Pentru 1,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Valea Salciei făcea parte din plaiul Râmnic al județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Modreni și Valea Salciei, cu o populație de 728 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică, zidită între 1847 și 1851 de
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
a șaptea (1,93%). Pentru 1,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Valea Salciei făcea parte din plaiul Râmnic al județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Modreni și Valea Salciei, cu o populație de 728 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică, zidită între 1847 și 1851 de marele pitar Ion Popescu (construcția a fost abandonată în timpul revoluției din 1848, dar reluată de locuitori după 1850
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
în componență și se afla în plasa Dumitrești a aceluiași județ. Comuna a fost temporar desființată în 1931, când satele ei au fost arondate comunei Sărulești, transferată tot temporar de la județul Buzău la județul Râmnicu Sărat. În 1950, comuna Valea Salciei a trecut în subordinea raionului Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost transferată administrativ la județul Buzău, iar pe teritoriul ei a luat naștere oficial și satul Valea Salciei-Cătun. Comuna
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
trecut în subordinea raionului Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost transferată administrativ la județul Buzău, iar pe teritoriul ei a luat naștere oficial și satul Valea Salciei-Cătun. Comuna Valea Salciei a fost și este o comună preponderant agricolă. Până în anul 1998, existau la nivelul comunei posibilități de achiziționare și prelucrare a fructelor și posibilități de prelucrare locală a produselor lactate. Din anul 1992 prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
și posibilități de prelucrare locală a produselor lactate. Din anul 1992 prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere prelucrarea lemnului a cunoscut un nivel ascedent ceea ce a dus la o creștere a veniturilor populației. Din 2005 primăria comunei Valea Salciei operează un post de televiziune, denumit TV Modreni Sat (TVMS) care emitea producție proprie două zile pe săptămână câte două ore, în rest limitând-se la retransmiterea de emisiuni ale altor televiziuni. TVMS este prima televiziune sătească din România. În
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute, și accidentelor cerebrovasculare ischemice. Hipocrate, medicul grec după care s-a numit jurământul lui Hipocrate, a scris în secolul al V-lea î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă (" Salix alba "), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă (" Salix alba "), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă când este într-
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
este un strat de roci dure care includ scoici ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys, sub forma unui zid aflat spre izvoarele râului Câlnău, în comuna Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru lățime, înălțimea generală fiind cam de 6-7 m, dar cu maxime prin unele porțiuni de 20 de metri. Este în aparență un martor de eroziune diferențială, un rest calcaros dintr-
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
Râmnicului: Formațiuni similare sunt în Vrancea pe Valea Milcovului la Reghiu - Scruntaru, în amonte de unghiul drept pe care râul îl face între Reghiu și Andreiașu de Jos. Din Râmnicu Sărat spre Buda pe DJ203H apoi pe DJ220 până la Valea Salciei și ulterior pe un drum comunal. Din Buzău se trece podul de la Mărăcineni și se angajează la stânga DJ203K până în apropiere de Vintilă Vodă, după care se merge la dreapta pe DJ204C spre Bisoca și ulterior din nou la dreapta spre
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
cu care a avut un copil: pe viitorul voievod Ion Vodă cel Viteaz. Scriitorul descrie astfel acest râu: "„Erau locurile acelea din preajma curții lui Iurg Litean nu numai că o vedenie fericită. În oglindă sura a Șiretului își plecau creștetele salcii vechi, în care huruiau, vara, turturele".” Ulterior, în vara anului 1576, grupul lui Nicoară Potcoava va trece podul de șăici de la Vercicani, plătind un taler de argint celor doi brudnici de origine ucraineană (moș Stepan și Andriușa). Același scriitor descrie
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]