4,267 matches
-
Bisericii, în general). Nu toți creștinii folosesc termenul "părinți apostolici". Autoritatea rezonantă în această exprimare sugerează că acești scriitori furnizează legăturile istorice autentice cu generația apostolică. Pentru acei creștini pentru care tradiția Bisericii este de greutate comparabilă cu cea a Scripturii, aceasta este o exprimare folositoare din punct de vedere apologetic și, astfel, o posibilă motivare pentru a o folosi. Creștinii care consideră că o mare apostazie a avut loc în istoria Bisericii primare, nu folosesc, de obicei, acest termen. În
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
este "Despre legile guvernământului ecleziastic", ale cărei prime patru cărți au fost publicate în 1594. Acestea propuneau o cale de mijloc (o "via media") între pozițiile romano-catolicilor și puritanilor. Hooker susținea că rațiunea și tradiția erau ambele importante în interpretarea Scripturilor și că e crucială recunoașterea faptului că Biblia a fost scrisă într-un anume context istoric, ca răspuns la situații specifice: "vorbele trebuie înțelese după pricina pentru care au fost rostite." Este o lucrare masivă, al cărei subiect principal e
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
decât pe ceea ce îi desparte. Regele Iacob I e citat de biograful său, Izaak Walton, ca declarând: "Observ că la dl Hooker nu există limbaj afectat - ci o manifestare gravă, pricepută și limpede a rațiunii, și aceasta fundamentată cu autoritatea Scripturii, a Părinților și a învățaților, și cu toate legile, sfinte ca și civile." Accentul pus de Hooker pe rațiune, toleranță și inclusivism a influențat considerabil dezvoltarea anglicanismului, precum și gândirea lui John Locke. Locke îl citează deseori pe Hooker în "Al
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
profeție a evenimentelor care vor urma, pentru care evenimentele contemporane constituie o prefigurare. Ea respinge încercările de a determina dacă evenimentele descrise de Apocalipsă ar avea loc în prezent prin a le corela cu evenimente contemporane, luând în serios avertismentul Scripturii împotriva celor care proclamă prematur că „El e aici!”. În loc de asta, cartea este văzută drept un avertisment pentru a fi gata din punct de vedere moral și spiritual pentru sfârșitul vremurilor, oricând ar veni el („ca un hoț noaptea”), el
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
să fie la fel de diferite ca disperarea, disperarea relativă și starea de siguranță. 17. Pentru sufletele din purgatoriu pare necesar ca groaza lor să se micșoreze, iar iubirea lor să crească. 18. Pare a fi nedovedit, nici prin rațiune, nici prin Scriptură, că sufletele sunt lipsite de starea meritorie, adică, de o iubire tot mai mare. 19. Din nou, pare a fi nedovedit că sufletele, sau cel puțin că toate sufletele sunt sigure, ori asigurate de propria binecuvântare, deși noi putem fi
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
era diplomat la Bruxelles, Claudel a redactat oratoriul „Jeanne au bûcher”, a cărei muzică o datorăm lui Arthur Honegger. La Bragues, Paul Claudel a redactat un mare număr de lucrări: amintiri și eseuri critice, interpretări ale unor cărți ale Sfintei Scripturi („Introduction au livre de Ruth”) și altele. În timpul ocupației germane (1940 - 1944), Paul Claudel se închide în proprietatea sa de la Bragues, unde primește puțini prieteni, între care pe Romain Rolland. După eliberarea Franței de sub ocupația germană, pentru Claudel a fost
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
vastă dragoste față de Dumnezeu și de cultură. Eusebius Sophronius Hieronymus, este cel mai bine cunoscut ca traducător al Bibliei din limba greacă, ebraică și aramaică în limba latină la cererea Papei Damasus I de revizuire a traducerilor vechi a Sfintei Scripturi. Traducerea Sfântulului Ieronim, Biblia Vulgata, este încă textul oficial al Bibliei în Biserica Romană. Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano - Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat și de Biserica Ortodoxă, fiind numit
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
le (în sanskrită वेद) sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
denumite „ortodoxe” (ăstika). Alte două filozofii indiene, budismul și jainismul, nu au acceptat autoritatea Vedelor și s-au transformat în religii distincte. În filozofia indiană ele sunt numite școli „heterodoxe” (năstika). Este posibil ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă folosite. Majoritatea indologilor consideră că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul al doilea î.e.n.. Textele vedice au fost compuse și apoi transmise oral
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
văzut îngreunată, timp de mai bine de un secol, de elemente controversate precum Teoria invaziei ariene, teoria Afară din India și istoricitatea Mahabharatei, între altele. Cuvântul "veda" înseamnă „înțelepciune” sau „cunoaștere”. În termeni mai generali înseamnă „"Cunoaștere sacră, învățătură sfântă, scripturile hindușilor"”. Monier-Williams o definește mai exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este derivat de la „vid-”, „a ști” în sanscrită. Ar putea fi însă derivat din cuvântul proto-indo-european "*weid-", care înseamnă „a
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
nu de preoți. Existenta acestor descrieri contradictorii ale morții lui Iuda a produs probleme pentru cercetătorii care aveau încredere în Scriptură ca izvor istoric. Această problemă l-a determinat pe C. S. Lewis să respingă ideea că „orice afirmație din Scriptură trebuie să fie adevăr istoric.” Mai multe încercări de a armoniza Biblia au fost făcute, cum ar fi cea a lui Augustin de Hipona conform căruia Iuda s-ar fi spânzurat pe un câmp, frânghia s-a rupt mai târziu
Iuda Iscarioteanul () [Corola-website/Science/307531_a_308860]
-
moartea apostolilor din vechime, a avut loc o apostazie a Bisericii din vechime. Anumite învățături și practici au fost denaturate și, de asemenea, autoritatea preoției a fost retrasă de pe pământ. Învățăturile și doctrinele denaturate nu puteau fi restaurate prin studiul scripturilor sau prin munca teologilor, ci era nevoie de revelații de la Dumnezeu ca acest lucru să fie posibil. De asemenea, pentru ca această restaurare să fie completă, autoritatea preoției trebuia să fie conferită de către cei care o deținuseră în vechime. Joseph Smith
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
Lankeză”. Unele surse pretind că numai Theravada a evoluat ca o continuare a Vibhajjavadinilor. Numele Tamraparniya a fost dat liniei Sri Lankeze în India, dar nu există nici o indicație că aceasta s-ar fi referit la o oarecare schimbare a scripturii Vibhajjavadinilor, deoarece numele indică doar o poziție geografică. Documentele propriilor Theravadini în legătură cu această origine, menționează că învățăturile ei sunt cele stabilite de Al Treilea Consiliu budist, și că ele erau cunoscute sub numele de Vibhajjavada. În secolul VII, pelerinii chinezi
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
lor. Canonul era încă disputat în acea vreme, iar scrisoarea sa nu a rezolvat disputele. Consensul în privința acestui canon s-a format începând cu secolul a V-lea. Spre deosebire de Atanasie, canonul 60 nu consideră Apocalipsa lui Ioan drept parte a Scripturii. În orice caz, canonul Bibliei a fost stabilit în mod oficial abia în secolul a XVI-lea pentru Biserica Catolică și abia în secolul al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe. Într-o scrisoare din 367, Atanasie descrie importanța pe care
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Creaționismul științific este compus din dogme religioase neavând dovezi științifice care ar susține o teorie științifică. În timp ce tot mai mulți biologi au fost de acord că evoluționismul este principiul definitoriu al biologiei, numărul enoriașilor americani ce acceptau interpretările literale ale Scripturii a crescut, Convenția Baptistă din Sud și Sinodul din Missouri al Bisericii Luterane depășind la număr toate celelalte biserici. Odată cu mărirea lor, bisericile au devenit mai bine echipate în vederea promulgării unui mesaj creaționist, cu propriile lor licee, școli, edituri și
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
lui Arjuna ce datorii are ca prinț și războinic, explicație ce face referire la marile doctrine spirituale hinduse: Yoga, Samkhya, Reincarnare, Eliberare (moksha), Karma yoga, JnanaYoga și altele. Bhagavad-Gita este împărțită în 18 capitole și este probabil cea mai comentată scriptură orientala, fiind considerată ca făcând parte din categoria Upanishadelor (Smriti- text ce este considerat a fi o scriptură) și totodată un mesaj direct de la Dumnezeu (Śruti- text sacru revelat). Mari sfinți sau filozofi hinduși clasici, precum Shankara, Ramanuja, Madhva dar
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
Yoga, Samkhya, Reincarnare, Eliberare (moksha), Karma yoga, JnanaYoga și altele. Bhagavad-Gita este împărțită în 18 capitole și este probabil cea mai comentată scriptură orientala, fiind considerată ca făcând parte din categoria Upanishadelor (Smriti- text ce este considerat a fi o scriptură) și totodată un mesaj direct de la Dumnezeu (Śruti- text sacru revelat). Mari sfinți sau filozofi hinduși clasici, precum Shankara, Ramanuja, Madhva dar și contemporani, precum Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Paramahansa Yogananda sau Mahatma Gandhi, au lăsat comentarii prețioase ale textului
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
Introducere). Lucrarea, redactată în ritmul și stilul metrului sanskrit (chandas) cu numeroase metafore și comparații, este foarte poetica; de aici și titlul, care se traduce prin "Cântecul Celui Divin". Bhagavad Gita este socotita sacra de majoritatea tradițiilor hinduse. Autorul acestei scripturi atât de renumite nu este cunoscut, cronologia textului rămânând în continuare un subiect de dezbatere. Radhakrishnan, reprezentant al punctului de vedere tradițional indian, îi acordă chiar cinci secole înaintea creștinismului, recunoscând totuși posibilitatea unor remanieri ulterioare; R.G. Bhandarkar nu o
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
marele David, când a numit pe Domnul "făclie", zicând: "Legea ta este făclie picioarelor mele și lumină cărărilor mele".546 Căci Mântuitorul și Dumnezeul meu mă izbăvește de întunericul neștiinței și al răutății. De acea a și fost numit de Scriptură "făclie". Căci cuvântul (grecesc) λύχνος (făclie), vine de la a dezlega întunericul = λύειν το νύχος (căci νύχος, înseamnă întuneric, cum zic cei ce studiază înțelesul cuvintelor). Pentru că împrăștiind, asemenea unei făclii, negura neștiinței și întunericul răutății, s-a făcut El însuși
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
în loc să-l iubească pe Dumnezeu (12). De aceea cel ce ascultă înțelepțește de rațiune,548 alege de bunăvoie moartea trupului înainte de moartea silnică și fără voie, despărțindu-și total voința de simțire.549 Dar cel ce rămâne numai la litera Scripturii, are ca singură stăpânitoare peste fire simțirea (percepția), prin care se manifestă afecțiunea sufletului față de trup. Căci litera, dacă nu e înțeleasă duhovnicește, e mărginită în conținutul ei de simțire, care nu îngăduie să străbată înțelesul celor scrise până la minte
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
căutare și cercetare evlavioasă, ca în untdelemn, substanța înțelesurilor, care alimentează lumina darurilor dumnezeiești. Prin această substanță deprinderea fiecăruia păzește nestinsă lumina harului ce s-a dat pe măsura lui, lumina ce se întreține, ca printr-un untdelemn, prin înțelesurile Scripturilor (20). Căci precum fără măslin nu se poate afla untdelemn adevărat și natural și precum fără vas nu se poate ține uleiul primit, iar nefiind hrănită de untdelemn lumina candelei se stinge cu siguranță, la fel fără Sfintele Scripturi nu
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
înțelesurile Scripturilor (20). Căci precum fără măslin nu se poate afla untdelemn adevărat și natural și precum fără vas nu se poate ține uleiul primit, iar nefiind hrănită de untdelemn lumina candelei se stinge cu siguranță, la fel fără Sfintele Scripturi nu se poate dobândi cu adevărat substanța dumnezeiească a înțelesurilor și fără deprinderea capabilă să primească ca un vas, aceste înțelesuri, nu poate lua naștere o cugetare demnă de Dumnezeu, iar lumina cunoștinței din daruri, nealimentată de înțelesurile dumnezeiești, nu
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
lampa cu Dumnezeu cel întrupat, care s-a îmbrăcat cu firea noastră în chip neschimbat, după ipostas; cele șapte candele cu darurile, sau lucrările duhului, cum a arătat limpede marele Isaia; pâlniile candelelor cu deprinderile capabile de înțelesurile dumnezeiești ale Scripturii, care primesc darurile dumnezeiești; în sfârșit cei doi măslini, cu cele două Testamente, din care se primește prin înțeleaptă strădanie substanța înțelesurilor dumnezeiești prin care se întreține nestinsă lumina tainelor dumnezeiești(21). "Unul de-a dreapta lampei, iar altul de-a
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
două Testamente, din care se primește prin înțeleaptă strădanie substanța înțelesurilor dumnezeiești prin care se întreține nestinsă lumina tainelor dumnezeiești(21). "Unul de-a dreapta lampei, iar altul de-a stânga". Prin dreapta socotesc că înțelege Proorocul partea mai duhovnicească a Scripturii, iar prin stânga pe cea mai trupească (22). Iar dacă stânga indică partea mai trupească a Scripturii, iar dreapta pe cea mai duhovniceasă, socotesc că măslinul de-a stânga înseamnă Vechiul Testament, care se ocupă mai mult de filosofia activă, iar
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
lumina tainelor dumnezeiești(21). "Unul de-a dreapta lampei, iar altul de-a stânga". Prin dreapta socotesc că înțelege Proorocul partea mai duhovnicească a Scripturii, iar prin stânga pe cea mai trupească (22). Iar dacă stânga indică partea mai trupească a Scripturii, iar dreapta pe cea mai duhovniceasă, socotesc că măslinul de-a stânga înseamnă Vechiul Testament, care se ocupă mai mult de filosofia activă, iar măslinul din dreapta, Noul Testament, care ne învață taina cea nouă și naște în fiecare dintre credincioși deprinderea contemplativă
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]