4,368 matches
-
în picioare neîntrebat și spune că la fel s-a întâmplat și cu balta din cartierul Măgura... Pentru Dumnezeu, Chițule! îl întrerupe iritat profesorul. Ce legătură are balta din cartierul Măgura cu ce vorbim noi aici?... A secat pe vremea secetei, explică Chițu Marin. Așa mi-a povestit tata. El le ține minte pe toate. S-a tot micșorat, s-a tot micșorat mă refer la baltă -, exact așa cum ați făcut dumneavoastră pe tablă, până când n-a mai rămas apă decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi nori, crăpați și vârstați asemeni pietrelor rămase de la începutul timpului. Deasupra Lumii de Dedesubt zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți, întrucât mureau de foame și se tot întrebau cine îi pedepsise și, în ideea că dacă ceva este să fie, este, de ce era așa cum era. Lumea lor apărea uriașă și ciudată, frumoasă, păstrătoarea câmpiilor perene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de mine și de capul meu. Ce zi căcăcioasă. Ce scandal, ce tărăboi! Viața e un clovn și un măscărici. Viața este viața petrecerii. Scânteiază. Am mai auzit gluma asta, desigur. E răsuflată. Am avut și eu partea mea de secetă la ciocăneli, luat plase și blegeală, încornorări și ejaculări precoce, inhibiție și cloșcări. Dar niciodată gluma nu mi-a fost servită în varianta ei lungă, de serial. Mi-am putut pune baioneta în poziție de atac pentru Butch Beausoleil, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu ți cu ți cu - la purcei pîs, pisică pîs - la mâțe a cuțăi un cățel (a-l chema) a se huțăi (a se da de-a huța) - scrânciob a se fâțâi a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu troienele în drumul până la școală. Îmi plăcea ca, împreună cu ceilalți copii, să mă zbengui prin zăpadă și să mă trag pe derdeluș. Prin anii 1938-1939 erau vremuri grele pentru locuitorii satelor: multă sărăcie, biruri mari, veri bântuite, uneori, de secetă și ierni tiranice. Mi-a rămas în memorie și se păstrează nealterat un aspect dureros, pe care nu-l pot uita. Era mijloc de iarnă grea și școala nu mai avea lemne de foc, iar dascălii încercau să iasă din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi fost bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul ăsta de adormit e o binecuvântare. Doar de ce crezi c-a fost creat? O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții lui? O să-i omoare și pe ei? Și pe copilașii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
albaștri. Treaba mea e să observ detaliile. Să fiu un martor imparțial. Documentarea este totul. Treaba mea este să nu simt nimic. Se numește descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți, celor foarte bătrâni, celor pe moarte. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. O să fie bine, zic. O țin pe Helen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai fi bolnavă și tot am să te adun așa cum Dumnezeu toarce turla unei biserici probabil ai să plutești ca un nor deasupra unei secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici nu mi-ai spus că nopțile sunt lungi și sunt legate de sforile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna fără zăpadă era un semn rău, nicidecum un motiv de bucurie; după asta puteau să vină cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori, dimpotrivă, doamne-ferește, viscole și zăpezi cumplite sau revărsări de ape, în primăvară... Știi că s-ar putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pus vreodată întrebările: „Oare această planetă mai are energie pentru a rezista?”, „Oare mai avem ce exploata?” și „Oare nu cumva acest pământ locuit de noi, cândva, va porunci naturii să ne comunice ea suferința lui prin ploi continue, prin secetă sau prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată nu v-ați gândit și la ceilalți, ci doar la binele propriu. Și care sunt acele activități negative pentru planetă? Tăierea milioanelor de arbori, construirea unei multitudini de fabrici
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timpuriu. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul începe să fie pârjolit că după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă ca de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemeni unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul arborilor nu mai este la fel de stufos ca la începutul primăverii iar culoarea de un verde
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a cerut în acest sens planificarea procesului într-o zi ploioasă. (Se înclină și pleacă. Își reia poziția în banca acuzării.) Judecătorul: Grefier! Verifică te rog de ce procesul nu a fost planificat într-o zi cu ploaie. Grefierul: Se anunță secetă toată luna, domnule. (Face o plecăciune și iese.) Judecătorul (către avocatul acuzării): Nu era necesar. Toată lumea a înțeles că era vorba de o activitate civică de majoră importanță. Judecătorul: Domnii Philip sunt poftiți în față pentru interogatoriu! (Pauză...) Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei? În scurt timp, negura s-a împrăștiat pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-se proiectului galilean, ele pretind a face abstracție. Să luăm de pildă istoria. Aceasta se derulează în natură, însă în Natura originară, într-o natură esențialmente sensibilă, corpropriată și determinată axiologic natura zilelor și a nopților, a umidității și a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
avea cu ce să reziste și unui asediu, căci camera îi era ticsită cu saci de grâu, pe care primăria îi lăsase în grija lui, spre a-i împărți acelora dintre elevii săi ale căror familii avuseseră de suferit de pe urma secetei. De fapt, nenorocirea îi lovise pe toți, căci toți erau săraci. Zilnic Daru împărțea copiilor câte o rație, care, nu încăpea îndoială, le lipsise în acele zile de viforniță. Poate că vreun tată sau vreun frate mai mare vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a fost Se revarsă în unde Spre mine Inundând căni de lut Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a coborât mai întâi la răsărit, pe pământurile dinspre Râul Verde, dar femeile de acolo nu și-au lăsat tobele și fluierele ca s-o asculte pe zeiță. Uttu s-a dus apoi înspre sud, dar a nimerit într-o secetă cumplită, iar soarele le luase mințile femeilor. „Nu avem nevoie decât de ploaie”, au spus ele, uitând cum copiii le mureau de frig. „Dă-ne ploaie sau du-te”, au zis ele. Uttu s-a dus apoi spre nord, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise el, explicându-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. „Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sunt țepii atât de mari”. „Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva”. „Dar ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se încrede în Iehova, și a cărui nădejde este Iehova! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]