112,413 matches
-
cu opera lui Homer, din ordinul lui Pisistrate, au determinat o intensificare a schimbului de idei, a vietii spirituale, în general, constituind cele dinții forme de societate civilă din istorie. Dacă democrația ateniana a trecut cu bine prin războaiele din secolul V, care este al construcțiilor lui Pericle, dar și al celor mai grave devastări din toată istoria Atenei, acest fapt se datoreaza conștiinței de sine, conștiinței valorilor și identității sale spirituale pe care orașul grecesc a dobîndit-o prin cărți. Este
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
său inimitabil, care pune în valoare că pe niște bijuterii cuvintele limbii române. I.L. Caragiale rescris VOLUMUL Caragialeta (Tim., Ed. Brumar, 1998) poate fi considerat un remake al operei lui Cragiale. Șerban Foartă "colorizează" poetic proza și teatrul scriitorului din secolul trecut, și face aceasta cu un desăvârșit bun-gust. În calitate de cititori, ni se pare și încântător, si nostim să degustam texte caragialiene traduse din limba română în limba română. Operația traducerii presupune o adevarată virtuozitate, fiind vorba de un scriitor care
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
specialist în rescrierea textului urmuzian, ar merita să-l achiziționeze pentru propria să colecție. Caragiale în versiunea lui Șerban Foartă seamănă foarte mult cu Caragiale. Există însă și o deosebire, de neignorat. Funcția satirica a limbajului folosit de scriitorul din secolul trecut se diminuează cu prilejul rescrierii, prin artistizare. Caraghioslâcurile devin pitorești, mahalagismele se transformă în răsfățuri lingvistice. Până și formulările agramate capătă o distincție a lor, asemenea timbrelor cu greșeli de tipar care, scoase din circulație, ajung "rarități filatelice".
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
în același timp mai puțin decît o împlinire a acestei făgăduieli. Dolezel izbutește o istorie a pasului mic magistrală, în care ruta pe care o propune nu e deloc una previzibilă sau clasică, nici măcar atunci cînd respectă reperele convenționale (Aristotel, secolul al XVII-lea, romantismul, poetica formalista). Pe masura ce se apropie însă de Saussure, si apoi de formalismul rus și de Școală de la Praga, studiul său devine din ce in ce mai dezamăgitor, pentru că își trădează prejudecățile și devine uneori militant dincolo de orice subtilitate retorica. Două
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
ani. Poți face cu această filosofie a inconștientului o lucrare care să intereseze Europa, înglobând în ea pe Freud, Adler și Jung, receptați inegal în diferitele țări europene. Ideea de inconștient este una din puținele cu care se poate mândri secolul XX". Interlocutorul lui Noica este Vasile Dem. Zamfirescu, cel care a și consemnat această discuție în opul mai sus-amintit (apărut la Cartea Românească în 1994). Aflăm pe parcursul unui "jurnal cu Noica", continuat cu "jurnalul unei psihanalize", cum discipolul pasionat într-
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
Z. Ornea Românul este o specie literară tîrzie în orice cultură și cum literatura noastră a aparut tocmai spre mijlocul secolului trecut, românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
o specie literară tîrzie în orice cultură și cum literatura noastră a aparut tocmai spre mijlocul secolului trecut, românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de un secol și jumătate, ajungem, în 1863, la Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, la lăcrimosul Dan (1894) al lui Vlahută, la ciclul
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de un secol și jumătate, ajungem, în 1863, la Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, la lăcrimosul Dan (1894) al lui Vlahută, la ciclul Comănestenilor, al lui Duiliu Zamfirescu, din care Viața la țară (1898) și Tănase Scatiu (1907) sînt, cu adevarat
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
mai importanți) scriau, cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie un roman, cînd, încă de la debutul celui pe care un prieten (criticul și prozatorul Paul Georgescu) nu-l scotea din
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
românesc, tinde să devină dominant. Ralea se întreba încă de ce n-avem român, pornind de la un studiu al maestrului sau Ibrăileanu din 1926 pe marginea aceleiași chestiuni. Ralea socotea înainte de toate că n-avem român pentru că nu am avut în secolele trecute epopee, la noi dominînd balada care duce, fatal, la nuvelă și schița. Apoi, n-am avut burghezie pînă la sfîrșitul secolului nouăsprezece (în țările Europei de Apus aceasta se formase încă în secolul al XVI-lea), care, de obicei
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
1926 pe marginea aceleiași chestiuni. Ralea socotea înainte de toate că n-avem român pentru că nu am avut în secolele trecute epopee, la noi dominînd balada care duce, fatal, la nuvelă și schița. Apoi, n-am avut burghezie pînă la sfîrșitul secolului nouăsprezece (în țările Europei de Apus aceasta se formase încă în secolul al XVI-lea), care, de obicei, creează publicul care citește literatura. Iar lipsa publicului cititor nu îngăduia apariția scriitorului profesionist. Apoi românul nostru întîrzia pentru că individul nu e
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
român pentru că nu am avut în secolele trecute epopee, la noi dominînd balada care duce, fatal, la nuvelă și schița. Apoi, n-am avut burghezie pînă la sfîrșitul secolului nouăsprezece (în țările Europei de Apus aceasta se formase încă în secolul al XVI-lea), care, de obicei, creează publicul care citește literatura. Iar lipsa publicului cititor nu îngăduia apariția scriitorului profesionist. Apoi românul nostru întîrzia pentru că individul nu e încă detașat de mediu. Nu se pot crea caractere de vreme ce nu există
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
parte măcar de două-trei zile de bucurie, de ce să treacă dintr-un an în altul făr-a fi poluat de potlogăriile politicienilor, de elucubrațiile editorialiștilor și de diversiunile securiștilor? De ce să se bucure el în voie de acest (fals!) sfârșit de secol și de mileniu? De ce să încheie anul altfel decât a fost acesta de la un capăt la altul - adică mizerabil, dubios, murdar, dominat de mârșave aranjamente, de sordide pertractări și deșuchiate ridicări ale poalelor peste cap? Așa, să ne vadă Europa
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
Z. Ornea În 1976 profesorul Ion Petrică a publicat, la Editura Minerva, lucrarea Confluențe culturale româno-polone în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Am citit manuscrisul și mi-a părut a fi serios și solid. Nu mică mi-a fost mirarea cînd cenzura mi-a făcut aspre reproșuri. Mi se imputa că am trimis la cenzură un manuscris în care
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
de fiica sa , uitarea toată s-ar fi așezat peste figura exemplară a părintelui Iraclie Porumbescu. Și cum e vorba numai de corespondență emisă, ea oferă o imagine reprezentativă cu totul despre lumea românească bucovineană în a doua jumătate a secolului nouăsprezece, cu accente pe traiul aranjat, dacă nu îmbelșugat, al unui bătrîn preot bucovinean de țară, cu preocupările sale preoțești, dar și cu cele ale intelectualității românești din provincie la care lua parte, mereu respectat și, de aceea, invitat. Aș
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Personal, să zicem că îi înțeleg, mă tem însă că în profesiunea cu pricina lucrul e inadmisibil. O idee vagă despre identitatea scriitorului romanului din pod am avut eu, aproape imediat: mi-am dat seama că e un rus de secol 19. Traian D. Stănciulescu are un sistem hermeneutic mai sofisticat decît al meu, pentru a stabili, sherlockholmesian, un profil spiritual, măcar, dacă nu biografic, al lui Casamayor. Interpretînd stilul și natura observațiilor autorului, prefațatorul creionează acest portret: probabil un cărturar
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
autor supus acestui tratament abuziv ar putea să-l dea în judecată pe Cezar Paul-Bădescu. Autorul antologiei pretinde că procedează imparțial, mulțumindu-se să consemneze un fenomen publicistic, edificator pentru cine studiază (sau va studia) conștiința literară românească de la sfârșitul secolului douăzeci. în realitate, însă, el este tendențios. Mai exact, apără dreptul unora de a nega valoarea operei lui Eminescu și contestă dreptul altora de a nega valoarea unor asemenea inițiative. îi susține moral pe persiflatorii admiratorilor marelui poet și îi
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
domnului Vasile e (sau va fi) bine implantata ăntre "căsuțele" unor colonei și generali de la armată sau de la poliție! Reapariția simbolurilor comuniste, la Brașov, amenință să ne arunce nu zece sau douăzeci de ani an urma, ci o jumatate de secol. Nu sunt, nici pe departe, convins că muncitorii de la "Român" sau studenții din București sunt manipulați politic. Dar mă ăngrijorează când brașovenii strigă vehement: "Fabrică e a noastră!" - ceea ce s-ar putea să fie adevărat -, iar guvernul refuză să le-
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
nimic sfânt" etc.), si a an afară ăngrijorărilor deja sugerate asupra umorului național, asociat cu neseriozitatea "balcanică", prestigiul categoriei rămâne dominant. Valorizarea pozitivă a umorului a fost amplificata la noi de contextul politic al celei de-a doua jumătăți a secolului: ăntr-un regim dictatorial, funcțiile umorului (de critică, supapa, autoconsolare) șanț mai importante, măi "vitale" decât ăntr-o societate liberă. an plus, cum fiecare țară din estul Europei a avut tendința de a se izola iar cetățenii ei pe aceea de a
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
acei ani, și astăzi, anca, față de freudism. Regaseam an felul an care Freud privea persoană același grăunțe de necesitate ineluctabila pe care-l conține perspectiva marxista asupra societății și a literaturii. Revelația intelectuală care m-a condus, un sfert de secol mai tarziu, la scrierea (totuși!) a unei Istorii literare a fost aceea că ăntămplarea joacă un rol pe care marxismul ni-l ascunde: oamenii și cărțile se ănlăntuie și an funcție de ăntămplare, nu doar an funcție de necesitate. Și, dacă tot
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
Cronicar Pro domo Deși toată lumea s-a lămurit că secolul și mileniul încep abia peste un an, pragul subiectiv acum a fost, prin tradiție cifrele rotunde prilejuind serbări. Cu cît mai mare rotundul, cu atît serbările mai strălucitoare și bubuitoare. Am făcut-o și pe asta. Zăpada a îmbrăcat Bucureștiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
devierile posibile ale spiritului modern, ăn primul rând al lui Nietzsche ănsusi, care l-a ăucisă pe Dumnezeu. an căutarea creativității continue, modernul deviază și i se substituie lui Dumnezeu. E calea prefigurata de Ubu, care a dus la tiranii secolului douăzeci. Supraomul nu e ridicol: e grotesc. Iar stilul cărții, tot prin deviere de la modernitate, e datat. O pictorița savanta proclama, la un dineu: ăNietzsche ăncarnează logică contradictoriuluiă (481). Cioran bufnește: ăAsa ceva ați strică o seară. Are dreptate. Dar
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Corina Jiva demonstrează acest lucru an cartea ei, care este mai puțin o biografie cât o investigație psihologică, o ăncercare de a surprinde motivațiile interioare și determinările exterioare ale existenței personajului intrat an legendă. Căci atât an viața muzicală a secolului XX și organizarea sistemului, cât și an artă interpretativa Karajan a adus o viziune nouă cu deșchideri spre viitor, ăn așa fel ăncăt se poate vorbi despre "era Karajan" sau despre "ănainte și după Karajan". A fost fără ăndoială un
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
și unele mențiuni discutabile: Nicolae Milescu e citat cu titluri de lucrări care n-au fost scrise în românește, iar în ultima parte a articolului - probabil din cauza folosirii unor surse românești mai vechi -, persistă includerea între puținii autori reprezentativi ai secolului a lui Zaharia Stancu. Dincolo de aceste detalii, prezentările domeniului lingvistic românesc alcătuiesc un ghid întru totul recomandabil pentru informarea cititorului străin.
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]