4,921 matches
-
ca să nu se deoache. (Gh.F.C.) Dacă scoți din casă sărătura sau acritura după apusul soarelui, îți mor vitele. (Gh.F.C.) Sălbăticiune Cînd sălbătăciunele intră în sat ziua nu-i a bine. Sănătate Se crede că dacă în ziua Anului Nou este senin și ger oa menii în anul viitor vor fi sănătoși; dacă însă în acea zi va fi afară moale și pîclă, apoi că vor urma boale. Se zice că cel ce se scaldă în Vinerea Mare sau Paști este sănătos peste
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
plouă în Vinerea Mare. Cînd luna se arată roșie împrejur. Cînd sînt mulți gîndaci. Semne de vreme bună Dacă cîntă grierușii noaptea. Cînd ies mulți lilieci. Dacă după ploaie norii se lasă în jos, de parcă ating dealurile. Cînd asfințește soarele în senin. Dacă își spală mîța fața și se uită prin fereastră. Cînd se uită mîța la ușă. Cînd soarele n-a asfințit încă peste tot și a căzut rouă groasă. Dacă umblă găinile pe cînd plouă, se zice că [vremea] se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe cînd plouă, se zice că [vremea] se va răzbuna. Cînd apele curgătoare huiesc plăcut și lin. Cînd răsare soarele frumos. Se crede că dacă se trec toate bucatele puse pe masă va urma un timp frumos. Cînd cerul e senin spre miazăzi. Cînd cîntă cucoșul la culcare. Cînd se suie mîța pe fereastră și șede acolo mult. Cînd cînele se culcă pe omăt, are să fie cald. Cînd cocostîrcii stau pe șes, are să fie cald. Cînd visezi foc, a doua zi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mici pe lîngă drumuri. Cînd purecii mănîncă tare pe cineva. Cînd arde zgura de pe fundul ceaunului. Cînd se văd scîntei pe fundul ceaunului. Cînd arde ceaunul vara. Cînd oalele dau în foc. Cînd ard pirostiile pe foc. Cînd scapără din senin. Cînd mîța toarce. Cînd se linge mîța. Cînd mîța își ascute unghiile. Cînd fumul din hogeag se împrăștie pe pămînt. Cînd luna e cu coarnele în jos. Cînd fulgeră spre apus. Cînd mascurii* iau paie în bot. Cînd fulgeră împrăștiet
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e pusă în pericol. Apoi, după un an, s-a decis nici să nu se mai repete deloc acolo, fiindcă e în pericol și viața actorilor. Clădirea, pustie, urma să fie demolată. Însă de curînd a apărut un proprietar, din senin, care cere bani ca să permită demolarea ei; și bani nu-s. Deci, clădirea a rămas oarecum în picioare, pînă cînd avea să se ia o altă decizie. "Unde-i melodrama?" veți întreba, intrigați. Păi nu vă grăbiți, bre!... Fiindcă clădirea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
duce la baie: cada era plină cu apă, deoarece în acea perioadă se mai oprea furnizarea apei și oamenii-și umpleau cada, să aibă la nevoie. Scenograful "țuști!" în cadă, făcînd o lăcăraie incredibilă. A plecat din casă ud, dar senin, prezentîndu-și scuze a doua zi și explicînd: Cînd mi se-arată, nu mai sînt responsabil de ceea ce fac!". E și el un personaj, nu? Buna Moarte nechemată 1977. Nici azi n-o pot uita. Fiindcă nici azi nu știu ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Panteră. Atît de dominator, încît "Panteră ajunsese nesuferit. Îngîmfat și trufit, el făcea o glorie din boala lui și disprețuia pe toți ceilalți camarazi, ca pe niște inferiori cu care nu sta de vorbă." Vestea venirii unuia care orbise "din senin, la un chef", zguduie umila lume a ororilor, cu așteptarea uneia mai mari. Începutul romanului tratează într-o sinecdocă glorioasă ("Spitalul se trezea în zori zguduit de vestea că peste noapte sosise 'un caz' grozav") tema apariției unui candidat în privința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cruce și cotoiul scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag căprița pe care o pusese în desagă; hangița îl așteapta pentru alte secvențe erotice; vraja se rupe la intervenția socrului, care-l duce la schit ca să scape
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care își abuzează sexual fiica, și pentru o mamă care își abu zează fiul. Acești părinți reușesc în scurt timp să facă din copiii lor nu numai egali, ci și străini: capabili de un început de viață erotică. Ca din senin Atât mintea, cât și corpul tău se pârguiesc treptat. Fiindcă nu te uiți la tine tot timpul, pierzi șirul schimbărilor tale și vine ziua în care ai o surpriză. Așa se întâmplă și cu iasomia; ea înflorește peste noapte și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
că această frază este ireversibilă și că ea e convinsă că și eu aș putea simți repulsia pe care o simte ea față de propriul corp. A trebuit să mai petrec vreo jumătate de oră discutând despre gâdilat. Apoi, ca din senin, îi cer Laurei să ducă o mână la subraț și să vadă dacă miroase a transpirație. Își pipăie scurt cu mâna stângă axila dreaptă, o duce la nas și-mi spune cu năduf: — Nu miroase a nimic, domnu’ doctor, eventual
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
la urban, de la obiectiv la subiectiv. Cu toate acestea, romancierul a rămas pe terenul tradițional, atât ca formulă literară, cât și ca problematică, realizând o sinteză genială între trecut și prezent, asimilând creator datele cunoscute, pentru a se detașă apoi senin de ele. Într-o perioadă în care românul românesc se orienta spre noua structură proustiană, Rebreanu rămâne credincios vechii afinități scriitoricești, de tip balzacian sau tolstoian. Apropierea de misterul eternității, de latura tainica a lucrurilor, de momentele fundamentale ale vietii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face profeții catastrofice creștinismului, pe care îl vede că pe o religie epuizata, nefuncționala, care nu mai convinge. Creștinismul, cu adevărurile sale senin enunțate, nu ia în calcul îndoială, atitudine firească naturii umane. Scepticul Cioran pune la încercare înseși bazele pe care s-a clădit creștinismul. Moartea unei religii survine atunci când ea este prea bine asimilată, când nu mai are mistere, când nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
face divinității pentru "creația să de mântuiala", condamnată, deci, la nefericire, Cioran merge pe aceeași linie a discipolului lui Socrate, Antistene, care declara că preferă să-și piardă mințile decât să simtă o plăcere. Chipul lui Cioran nu are nimic senin, poate doar o nostalgie după frumusețea sfinților. Dacă lumea se face suportabila uneori pentru Cioran, le-o datorează efuziunilor mistice, care îl pot apropia de "o amăgire de absolut", însă, "când ai devenit incapabil să simți, nu zic o tranșă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poartă după ei într-o cutie de chibrituri, și pe care le hrănesc cu zahăr pudră sau cu firimituri de pâine. Însă animalul de companie cel mai des întâlnit în închisori e păianjenul. Într-o noapte, un păianjen, apărut din senin, intră într-o celulă și se stabilește acolo. Dimineața, deținutul vede noul-venit și, în loc să-l omoare, să-i distrugă pânza (afară, ucidem de fiecare dată animalele care ne sperie: șoarecii, șerpii și păianjenii sunt pe lista neagră), îl lasă să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de moravuri" sau studii psihologice, adică "o impresie integrală asupra mediului"). Creangă apare aici în paradigma "realiștilor patriarhali", care s-a impus ca "un suflu de pace socială și morală", o literatură "fără conflicte dramatice", dominată de "pace, calm și senin", "absolut sănătoasă" și de aceea "superioară". Dar autorul lui Dănilă Prepeleac se remarcă prin câteva trăsături originale: stilul complicat, "foarte interesant pentru filologi... prin turnurile frazelor și expresiile populare", la care se adaugă "o inteligență a ironiei profunde", "înălțând până la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să evolueze în epoca mitică spre divinizarea simbolică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eului emotivist, greșeală la fel de mare ca și proslăvirea materiei, numită de gnostici hytleticism. Așa cum și Iisus și Budha au respins ispitele la care au fost supuși, gnosticii rup orice legătură cu inconștientul, cu dorințele și constrîngerile mayei, trăind și mu-rind senin, ca niște ființe suverane, pline de lumină și de putere. Ei se consideră nemuritori, copii ai vieții și biruitori ai morții, "stăpînii creațiunii și ai nimicirii" (Valentinus). Vestitorii renașterii gnosticismului în secolul al XX-lea au fost scriitorii germani și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost un copil sârguincios, cu foarte bune rezultate la toate probele scrise... Asemenea balbismului, logonevroza se poate declanșa, după o bâlbâială netratată, în prima copilărie, dar și în timpul adolescenței sau la oricare altă vârstă. După un șoc psihic sau "din senin", adică dintr-o cauză pe care nici subiectul și nici terapeutul n-o pot depista. Din deficiența inițială se naște un handicap care poate depăși cu mult sfera deficiențelor și a handicapurilor de vorbire. Tulburări de voce • Cele mai frecvente
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
obținut ceea ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit și pentru realizarea construcției întregului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră, realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat”32. Alexandru Lapedatu se desparte senin de postul său, spunând: Mi-am făcut datoria cât am putut mai mult și mai bine. Este timpul să vină și alții să ia această sarcină mai departe”33. Referitor la activitatea lui Alexandru Lapedatu ca președinte al Comisiunii Centrale
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
protagonistului, după cel de prieten de nădejde al viitorului Sfânt Francisc din Assisi, este anchetat sub tortură de însuși marele inchizitor Torquemada și condamnat la ardere pe rug. Scapă teafăr, evident (rugul fiind stins de rafale de ploaie pornite din senin), căci era condamnat la viață veșnică. Înfrățit cu nesfârșirea timpului și a spațiului, Ahasverus cel neiubit de moarte, nu cunoaște ce înseamnă speranța sau renașterea; ca și Dumnezeu, el nu are istorie și tot ceea ce îi stă în putere este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obținut ceea ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit și pentru realizarea construcției întregului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră, realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat”32. Alexandru Lapedatu se desparte senin de postul său, spunând: Mi-am făcut datoria cât am putut mai mult și mai bine. Este timpul să vină și alții să ia această sarcină mai departe”33. Referitor la activitatea lui Alexandru Lapedatu ca președinte al Comisiunii Centrale
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru descrie seninul edenic. El liniștește, dar nu este vorba despre cronoterapie: albastrul face sintagmă antonimică păienjenișului, eventual concentrat într-un punct roș. De fapt, termenii antitezei sunt dezordine-ordine (reinstaurată). Din momentul căderii din Rai a lui Adam și a Evei, entropia a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
microcosmică a evoluției înregistrate la scară macrocosmică ("pădurea într-un sâmbure de ghindă"), pentru a da numai două exemple, intuirea, spuneam, nu a fost rezultatul unei revelații sau o întâmplare. În fond, nici teoria relativității nu s-a scris din senin. Și în fizică există intertextualitate. Bazele pregătirii lui A. Einstein în fizică au venit dintr-o bibliografie cu care s-a intersectat și Eminescu în studenție. Nu susținem că au avut pe masa de lucru aceeași carte, este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără mustrări, fără căinți/ și fără-ndemnuri, numai trup/ și numai lut./ Ea cântă/ și eu ascult./ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul" (În lan). 122
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]