4,389 matches
-
de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mă nășteam, aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie și premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă nășteam aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut din întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie si premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat, chestiunea e cum ajungem în el? Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă ei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc portocaliu, niște forme înalte, cilindrice, din beton. Nu erau altceva decât siluetele zvelte ale coșurilor din cadrul centralei termice din apropiere; semn că ei sunt abia la începutul călătoriei, în timp ce ziua își anunța sfârșitul. Probabil, la jumătatea drumului îi vor prinde întunericul. Înainte de a ajunge în capitală, vor trebui să dea un telefon
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din piatră ceva mai mari. O termocentrală și un cunoscut combinat chimic în stânga; în dreapta un mare cartier de locuințe format numai din blocuri, ce nu se deosebesc între ele precum chinezoaicele în fața europenelor; toate cu parter plus patru etaje. Numai siluetele școlilor apar ceva mai scunde. În depărtare niște maluri abrupte, de după care abia se zăresc, suspendate între cer și pământ, întinse pe mai multe zeci de hectare, centre comerciale și supermagazine de tip Mall, iar în continuare, la orizont, vile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dacă nu e os de rege sau de sultan, ci un muritor obișnuit, are nevoie de experiență îndelungată în domeniu și de foarte multe exerciții făcute de unul singur în fața oglinzii. După ce farurile s-au stins, se puteau distinge clar siluetele a două persoane. Un bărbat cam de vârsta lui împreună cu o tânără. Tocmai se îndreptau spre poarta glisantă ce s-a deschis cu o clipă în urmă. O fi tatăl cu fiica; se întorc de la o sindrofie; prea sunt eleganți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
afla într-o dispoziție excelentă când, instinctiv, își îndreptă privirea într-o anumită direcție cu o precizie și o forță imposibil de explicat. La o distanță de aproximativ zece metri, printr-un culoar de umbră ce se formase ad-hoc între siluetele mai multor trecători, observă două puncte luminoase, ca două mărgele de smarald, că se fixaseră asupra lui și îl priveau din față ca pe un artefact de preț. Erau ale unei persoane ce venea din sens contrar și care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se așeză la unu-doi pași, lângă primul. Dar, iată că apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul auriu cinci siluete, neclintite... ca ireale. Era ceva măreț... ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-a știut... A privit roată cerul de deasupra, și, deodată ochii iuți ai pădurarului alunecară asupra unei tufe, care mișca, sus pe creastă. Acolo se profila clar, pe cerul verzui, silueta unui animal. Erau cel mult șaptezeci-optzeci de pași până acolo... la prima vedere părea să fie lup. Când, deodată, i-a recunoscut urechile cu pămătufuri și barba plină acoperindu-i fălcile. I s-a tăiat răsuflarea... De când îl urmărea... Râsul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei de moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i ocupe locul și să apere femelele, îi spusese tatăl său. Când omori o femelă, îi omori și puii, și puii puilor lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul în momentul când descoperise că e prins în mijlocul unei capcane de sare ce nu oferea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n piatră, alunecând și cât pe ce să se prăbușească în gol, locotenentul ajunse jos, studie cu neîncredere crusta de sare subțire și, conștient că oamenii săi îl observă, își luă inima-n dinți și porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a călărețului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de speranță? vru să afle Abdul. Adormi, încercând să calculeze câte zile de speranță mai aveau și cât mai trebuia să rabde acea tortură; la amiază îl trezi un zumzăit îndepărtat. Deschise ochii și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ți-ar plăcea să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vă anunțați superiorii? — Radioul este stricat. — Minciună... Acum am vorbit cu transmisionistul... Dumneavoastră ați ordonat să nu se folosească stația... De aceea mi-a fost imposibil să vă comunic că sosesc... Dintr-o dată se întrerupse, căci privirea îi căzu pe silueta Lailei, complet goală, care se ghemuia speriată în cel mai îndepărtat colț al încăperii, în locul unde dormise pe o pătură veche. își plimbă privirea de mai multe ori de la fată la Malik-el-Haideri și, în cele din urmă, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să spună. — Da. Eu - veni răspunsul sec. Unde e familia mea? — Familia ta? întrebă uimit. Ce treabă am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]