5,099 matches
-
gradul doi, comentariile, în cel mai bun caz. Iar aceste referințe de gradul doi sunt obținute, în general, pe calea cea mai ușoară a informației vizuale. Ecranul televizorului și cel al calculatorului au devenit principalele canale referențiale. Civilizația vizualului, năravurile "sintactice" ale mediului informatic (copy și paste, open, save, meniuri, help, ferestre, multitasking, print, zoom), viteza și frenezia "surfing"-ului pe Internet, sistemul top-urilor și al star-urilor, mitologia extraterestră și multe altele, toate acestea sunt deja categoriile pe baza
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
s-a produs atunci când structuralitatea însăși a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a declanșat aventura de-constructivismului, ofensiva periferiei asupra centrului "Este momentul în care limbajul invadează câmpul
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
joc nu mai sînt arhaice, ci doar populare. Și acestea apar în știrile actuale: "La patru luni după ce a batjocorit o fetiță de cinci ani/ Violatorul din cimitirul "Pomenirea" a fost înhățat" ("Evenimentul zilei" = EZ 1966, 1998, 4). O variantă sintactica și retorica a formulelor citate are ca obiect nu persoană, ci "trupul": "necinstind trupul unei copile", care "a fost batjocorit cu bestialitate" (EZ 2149, 1999, 5). De altfel, a-și bate joc apare, ca expresie populară, într-o anumită măsură
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola cîlțoasă sintactic și stridentă ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel de morală finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul/ și
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
Pleonasmul este prezentat în genere, în lucrările normative, ca o greșeală de logică; de fapt, e de multe ori (ca și cacofonia) o abatere stilistică. Există pleonasme intolerabile, cât se poate de supărătoare: în această categorie intră mai ales construcțiile sintactice defectuoase (de exemplu: „dintre aceștia, majoritatea dintre ei...". Alte pleonasme sunt acceptabile, pentru că repetarea unei componente semantice apare fie cu scop de insistență, expresiv (am văzut cu ochii mei), fie pentru a preciza sensul unui cuvânt polisemantic, pentru a dezambiguiza
Averse by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6342_a_7667]
-
eficient e rafinarea ochiului celui care citește: nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz scriitorul, nu te mai atrage deznodămîntul, ci acele răsuciri sintactice sau expresii fericite peste care autorul nimerește cel mai adesea fără voia lui. Dar de toate aceste nuanțe nu-ți dai seama decît după ce începi să te gîndești la ele. Altfel spus, lectura începe cu adevărat să fie lectură abia
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
nu contează. Cine ia seama la sensul cuvintelor poate considera cartea terminată după 50 de pagini, căci ce urmează după aceea e aceeași litanie cîntată pe același ton și cu același ritm. Tenorul Bernhard are întîetate față de vorbitor, gesturile lui sintactice încîntînd prin ele însele. Îl urmărești cu interes, așa cum urmărești un bufon macabru ale cărui pozne plac în sine, fără nici o legătură cu semnificația lor. Extincție atrage prin melodie, aidoma unei ceremonii de cadențe. Sub unghiul semnificației, romanul e o
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
îmbogățirile de limbaj ale unui romantism târziu (Brahms, Liszt, Reger, Franck) sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Sostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
familiar și non-standard al unei formulări de tipul "a avea o atitudine populistă", "a avea manifestări de populism"; utilizarea expresiei cu verbul a face este un semn al vulgarizării limbajului politic actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
Apoi pentru că talentul propriu-zis literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând o intuiție, Radu Cosașu publică, în 1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
XV-lea (autoarea observă atent exagerarea manieristă ori regula de aur a phan tastikonului) fără a ocoli argumentele din care logica trebuie să servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt de natură speculativă, iar adevărul lor este unul tendențios înșelător cu atât mai mult cu cât, paradigmatic, urmează tiparul raționamentelor de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să fie prejudiciată cumva în menirea ei. Așa de pildă omonimia implică echivocul (fallacia) pe care, formal, lingvistica îl elucidează cel mai adesea cu mijloacele proprii, apoi amfibolia de la originea numeroaselor metafore, compoziția și diviziunea produse prin neglijarea unor norme sintactice ori de punctuație, dar și așa-zisele figura dictionis, în cele din urmă echivocații tot de natură sintactică și ele, așa încât cititorul trebuie să decidă dacă a urcat cu sofismul în me talimbaj sau a coborât în subtextualitate fiindcă semantica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îl elucidează cel mai adesea cu mijloacele proprii, apoi amfibolia de la originea numeroaselor metafore, compoziția și diviziunea produse prin neglijarea unor norme sintactice ori de punctuație, dar și așa-zisele figura dictionis, în cele din urmă echivocații tot de natură sintactică și ele, așa încât cititorul trebuie să decidă dacă a urcat cu sofismul în me talimbaj sau a coborât în subtextualitate fiindcă semantica singură se dovedește neputincioasă în acest scop, mai ales că descoperă simultan sau consecutiv nevoia de a decripta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Xenakis, Panait Istrati, Nikos Karvounis, dar și cu prietenul lui de suflet, cel de-a pururi neuitat și admirat de noi, Fănuș Neagu, care au fost alături de mine lămurindu-mi unele pasaje cam obscure, iluminându-mi unele sensuri ambigui, dificultăți sintactice, cu o rară dragoste și dedicare la poezia generației noastre și la truda mea de traducător. Selecția, atât a poeților, cât și a poemelor, precum și compunerea prologului au fost făcute inclusiv de mine. încă două cuvinte privind traducerea sau, mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Gheorghe Grigurcu Lectură A citi a trișa încurcînd cuvintele amețindu-le cu grija doar a liniilor sintactice cum un vehicul ce se deplasează pe șine cu-o viteză în creștere pînă se confundă cu ele pînă devine un nucleu ce se contractă și se dilată spasmodic în pupila vitrinelor un fruct ce nu se mai teme nici măcar
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
componentele acesteia fiind compromise prin statutul lor de metanarațiuni muzicale. Sunetul muzical (definit strictamente prin unitatea celor patru parametri - înălțime, durata, intensitate și timbru) conviețuiește cu zgomotul (natural, convențional și artificial), sistemele de organizare sonoră (organizare tonala și, respectiv, organizare sintactica), formele și genurile muzicale tradiționale sunt supuse unor procese de hibridizare, definiția stilului muzical nu mai reflectă la modul coerent natură și extremă diversitate a concepțiilor componistice postmoderne, iar canonul însuși este „împrăștiat” într-o multitudine incalculabila de structuri micro-canonice
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cea mai dificilă sarcina pentru o lucrare postmodernă, în ideea unei imposibilități de mediere internă între referințele la un material extern și forma autonomă. Cea mai inteligentă soluție este a se folosi o formă preexistenta în totalitatea ei (până la nivelul sintactic). Această (atitudine - n.n.) de asemenea creează o certă asemănare cu clasicismul., 4. Aici întrebarea este cât de mult material ne trimite înafara lucrării. Un singur citat, ca în lucrarea Senfkorn de Klaus Huber, nu este suficient că lucrarea să fie
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmoderne, ar trebui s-o împărtășească și substructurile canonice precum stilul (ieșirea din tiparele stilistice), genul (implozia și hibridizarea tipologiilor de gen), formele (metisajul tipologiilor de forma), sistemele de organizare sonoră (invalidarea modelelor tradiționale de sisteme de organizare tonala și sintactica) și suspendarea accepțiunii tradiționale a sunetului muzical (prin diversificarea tehnicilor de sinteză sonoră). În realitate, însă, lucrurile nu se prezintă într-un mod atât de grav, deoarece în postmodernitate nu mai este aplicat tabularasismul eliminatoriu caracteristic mai degrabă atitudinii de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1857 și Doamna Chiajna - 1860), autorul întoarce spatele prozei de ficțiune pentru a cultiva noua sa formă de literatură. Din acea clipă, artificiul se instalează ca principiu de bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise să instaureze în cultura română. Fără să fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist, plecînd de la propria sa intuiție culturală și lingvistică. De fapt el a cultivat un
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
Confesiunile unui câine Bazat pe formula fabulei animaliere, romanul de față consemnează lucrurile și evenimentele din perspectiva inedită a unei corcituri urât mirositoare, care poartă numele de „domn Osache“, un personaj pe jumătate uman, pe jumătate canin, care înțelege nuanțele sintactice ale limbii engleze, fiind extrem de perceptiv la emoții. Paul Auster: Tombuctu. Editura Polirom, Iași-București, 2003. Preț: 99 000 lei. Regele sporturilor Autorii prezentului volum au adăugat ediției din 2002 a prestigiosului „Larousse du Football“ un capitol românesc ce cuprinde, pe lângă
Agenda2003-7-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280700_a_282029]
-
mișcări. scormonind./ cu multă răceală trecând prin nesfârșitele încăperi ale capului"... În ,bunele dimineți", personajul se contemplă în luciul unei cești, la ora cafelei sau a ceaiului burghez, surprinzându-se în plină și ireversibilă metamorfoză. Înlăuntrul e prepoziția predilectă, legând sintactic și semantic trupul de o prezență străină, kafkiană, o monstruozitate fără nume și chip, tocmai pentru că poate lua orice chip și nume. Un alien despovărat de efectele speciale ale cinematografiei și făcut să rămână, pentru totdeauna, în acest adăpost de
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]