4,332 matches
-
1878. Caracterul temporar al autorității lor însemna un regres în multe privințe. Principalul obstacol rămas nu era atît opoziția marilor puteri cît puternicele obiecții ale liderilor unguri, cărora li se alăturaseră mulți dintre germani, față de includerea a și mai multor slavi în monarhie. Ungaria a fost de acord în 1908 cu anexarea doar după ce i se promisese că regiunea nu se va uni cu Croația. Actul final decis în acest an a dus la declanșarea unei crize cu Serbia, care va
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unei părți a sîrbilor și croaților a fost făcut în Dalmația. Cu toate că antagonismul sîrb și croat apăruse într-o oarecare măsură aici, acesta nu a atins niciodată nivelurile la care s-a ajuns în Croația. În 1905, liderii politici sud slavi din Dalmația au decis să încerce să profite de criza declanșată la Budapesta asupra chestiunii armatei, astfel că s-au oferit să sprijine Partidul Maghiar al Independenței în acțiunea lui de sfidare a guvernului imperial. În schimb, ei voiau ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot parcursul acelui an au fost mai multe tentative de asasinare a banului. Tentative avînd același scop au existat și împotriva altor oficiali, fiind organizate de mici grupuri de tineri care susțineau aplicarea unor soluții mai radicale pentru rezolvarea problemei slavilor de sud și dezaprobau compromisurile făcute de politicieni. Se poate observa deci că, în ajunul izbucnirii Primului Război Mondial, cel mai puternic grup politic, Coaliția croato-sîrbă, acționa între limitele stabilite prin Nagodba și nu încerca efectiv să rupă legăturile cu Budapesta. Marea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
limitele stabilite prin Nagodba și nu încerca efectiv să rupă legăturile cu Budapesta. Marea contribuție a acestui grup a fost încercarea de a pune capăt neînțelegerilor dintre sîrbi și croați, evidente în perioadele anterioare. El a sprijinit energic cooperarea tuturor slavilor de sud din cadrul imperiului. În ciuda faptului că unele elemente din Coaliție aveau legături strînse cu Serbia și visau la un viitor stat iugoslav independent, majoritatea erau moderați și urmăreau obiective limitate. În opoziție cu această atitudine, o altă parte a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din capii Bisericii. Ausgleich-ul îi dezamăgise pe cea mai mare parte a celor care nutriseră speranțe în privința progresului național prin cooperarea cu Viena, dar mai trebuiau încă făcute multe în direcția aceasta. Se părea că nu exista altă alternativă. Spre deosebire de slavi, românii nu puteau avea vreo iluzie romantică relativ la ajutorul din afară al unei mari puteri. Mai mult, puține lucruri erau de așteptat din partea României, dat fiind că statul acesta era din 1883 aliat cu Viena. Și mai important era faptul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu a fost scutită de presiunea partidului victorios, Comitetul pentru Unire și Progres a obținut toate locurile cu excepția unuia singur. În ceea ce privește distribuirea națională, adunarea urma să fie alcătuită din 147 turci, 60 arabi, 27 albanezi, 26 greci, 14 armeni, 10 slavi și 4 evrei. Abdul Hamid al II-lea nu era totuși lipsit de sprijin, așa că în 1909 a avut loc la Constantinopol o contrarevoluție. Baza acesteia era populația musulmană a capitalei, inclusiv o serie de negustori, meșteșugari, țărani și alți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
albanez format din patru vilaiete: Janina, Kosovo, Bitola și Shkodër. Limba administrației și a educației urma să fie albaneza. Un asemenea plan era foarte greu de pus în practică. Evident, zonele în chestiune nu erau nicidecum pur albaneze; grecii și slavii aveau serioase pretenții istorice și etnice asupra a cel puțin unei părți a acestor teritorii. Mai mult, se spera ca atît Poarta cît și Patriarhia să se împotrivească acestor măsuri care le diminuau influența și autoritatea. Chestiunea limbii avea să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puțin opt populații diferite locuiau în Macedonia: turci, bulgari, greci, sîrbi, albanezi, vlahi, evrei și țigani. Pe lîngă acestea, fără îndoială că unii dintre locuitori se considerau în primul rînd macedoneni. Elementul musulman, din care făceau parte turcii, albanezii și slavii sudici din Bosnia și din Herțegovina, era numeros, formînd probabil jumătate din populația totală. Musulmanii alungați din Rusia sau din statele balcanice se mutaseră aici, iar cea mai mare parte a populației albaneze era predominant islamică. Marea importanță a zonei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
două religii; bulgarii puteau fi considerați drept greci ortodocși dacă locuiau într-o zonă situată în afara jurisdicției Exarhiei. Problema esențială a trasării frontierelor naționale nu era separarea albanezilor, grecilor și turcilor, care puteau fi diferențiați prin limbă, ci distincția dintre slavi. Macedonia era o zonă de tranziție între Bulgaria propriu-zisă și regatul sîrb. Cea mai mare parte a creștinilor Macedoniei erau într-adevăr slavi sudici, dar ei vorbeau mai multe dialecte și aveau obiceiuri și tradiții împrumutate de la sau comune cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționale nu era separarea albanezilor, grecilor și turcilor, care puteau fi diferențiați prin limbă, ci distincția dintre slavi. Macedonia era o zonă de tranziție între Bulgaria propriu-zisă și regatul sîrb. Cea mai mare parte a creștinilor Macedoniei erau într-adevăr slavi sudici, dar ei vorbeau mai multe dialecte și aveau obiceiuri și tradiții împrumutate de la sau comune cu fiecare dintre vecinii lor. Populația era în mare parte analfabetă, astfel încît nu exista o limbă scrisă care să ajute la stabilirea naționalității
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și aveau obiceiuri și tradiții împrumutate de la sau comune cu fiecare dintre vecinii lor. Populația era în mare parte analfabetă, astfel încît nu exista o limbă scrisă care să ajute la stabilirea naționalității. Deoarece nu existase în trecut nici un stat slav macedonean, nu se putea apela la documente istorice pentru găsirea unui răspuns corect. Așa cum am văzut, regiunea aceasta fusese parte integrantă a imperiilor medievale sîrb, bulgar și grec. Pretențiile de odinioară și-au făcut așadar din nou apariția pe scena
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Așa cum am văzut, regiunea aceasta fusese parte integrantă a imperiilor medievale sîrb, bulgar și grec. Pretențiile de odinioară și-au făcut așadar din nou apariția pe scena modernă. Din cauza acestei situații confuze, era totodată posibil să fie invocat argumentul că slavii din Macedonia nu erau nici sîrbi, nici bulgari, formînd o naționalitate aparte. Problema aceasta avea să aibă o mare importanță după cel de-al doilea război mondial. Totuși, termenul de macedonean era folosit în secolul al XIX-lea aproape exclusiv
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atunci de bisericile grecești. Chiar și după ce a devenit evident că majoritatea populațiilor creștine erau slave, liderii greci au continuat să revendice zona din motive naționale; ei susțineau că mulți dintre locuitori erau ceea ce ei numeau greci slavofoni, adică indivizi slavi ca limbă, dar greci în privința sentimentelor naționale. Temerile grecilor cu privire la Exarhie aveau să fie curînd pe deplin justificate. Oriunde două treimi din populația unui district vota pentru ea, ortodocșii puteau deveni membri ai acestei organizații. Desigur, posibilitatea aceasta a găsit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
doar în sud. În acordul cu Viena din 1881, Milan primise asigurări de sprijinire a unei asemenea acțiuni, astfel încît Serbia a intrat cu entuziasm în lupta pentru dobîndirea ținuturilor macedonene și a depus mari eforturi pentru a demonstra că slavii macedoneni erau sîrbi. Au fost efectuate studii asupra limbilor și obiceiurilor locale și întocmite statistici. Serbia a deschis consulate la Salonic și la Skopje și peste puțin timp și la Bitola și Priština. A fost lansată o masivă campanie de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au făcut eforturi pentru păstrarea a ceea ce mai rămăsese din trecutul otoman. Să nu uităm că, în ciuda înlăturării dominației otomane, rămînea o numeroasă populație musulmană, inclusiv circa un milion de albanezi și un număr tot atît de mare de slavi. În regiuni ca Bosnia, unde musulmanii aveau o poziție politică puternică, tradițiile otomane erau considerate drept parte a moștenirii naționale. În afară de aceste aspecte pozitive ale vieții, locuitorii din Balcani dobîndiseră anumite trăsături care constituiau un mare obstacol în calea adoptării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
față de oricare dintre aceste două mari vecine ale sale. În Transilvania, Bucovina și Basarabia trăiau foarte mulți români. România era însă aliată cu Austro-Ungaria, și nu putea interveni în mod activ în vreuna din aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
activ în vreuna din aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora cu statul sîrbesc și cu autoritățile centrale ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate două orientări în rîndul acestor populații. Unii puneau accent pe interesele naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tot cuprinsul țării nu poate fi estimată din cauza dreptului de vot limitat din Croația. Este foarte important să observăm că ea era în favoarea cooperării în cadrul monarhiei. Unii dintre studenți și intelectuali puteau într-adevăr să fi prevăzut un moment cînd slavii de sud habsburgici se vor uni cu Serbia, dar cu siguranță că acest obiectiv nu era susținut de majoritatea lor. Opțiunile sîrbilor din regatul Serbiei și ale celor de pe teritoriul habsburgic erau mai largi. Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ale Croației, Dalmației și Slavoniei populate de sîrbi. În al doilea rînd, proiectul unei federații balcanice constituia de multă vreme o țintă standard a programelor revoluționare și naționale. O astfel de organizație putea uni Serbia cu Bulgaria, Muntenegru și cu slavii din Austro-Ungaria, în cazul în care acest stat s-ar fi dezmembrat. O uniune mai vastă ar fi putut include Grecia și România. În al treilea rînd, liderii sîrbi aveau posibilitatea de a adopta un program iugoslav, adică unirea tuturor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un foarte mare sprijin din partea unor anumite sectoare ale societății sîrbești, mai ales a intelectualilor și a studenților. O mare atracție era reprezentă de faptul că programul era atît idealist cît și practic. Dacă Belgradul reușea să unească toate ținuturile slavilor de sud, națiunea care ar fi rezultat ar fi avut potențialul de a deveni o mare putere. Pe lîngă aceasta, ea ar fi constituit cu siguranță forța dominantă din Balcani. Această doctrină constituia totodată o armă în mîinile guvernului sîrb
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deveni o mare putere. Pe lîngă aceasta, ea ar fi constituit cu siguranță forța dominantă din Balcani. Această doctrină constituia totodată o armă în mîinile guvernului sîrb. După 1903, el a făcut tot posibilul să încurajeze și să atragă sprijinul slavilor sudici din Monarhia dualistă. Deoarece agitația politică devenise periculoasă după criza din 1909, s-a pus accentul pe activitățile culturale. Belgradul a devenit centrul expozițiilor și al întîlnirilor artiștilor, savanților și scriitorilor. S-au stabilit legături strînse cu grupurile din cadrul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe activitățile culturale. Belgradul a devenit centrul expozițiilor și al întîlnirilor artiștilor, savanților și scriitorilor. S-au stabilit legături strînse cu grupurile din cadrul monarhiei care susțineau programe iugoslave. Exista deci în Serbia un oarecare sprijin în vederea creării unui mare stat slav de sud, concept care implica bineînțeles dizolvarea monarhiei. Reprezentînd opinia a doar unui mic procentaj al populației, în mare parte minoritatea educată, partizanii unei Iugoslavii nu au rezolvat niciodată în mod adecvat problema fundamentului pe care urma să fie realizată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Imperiul Habsburgic locuite de sîrbi. Ei urmăreau și o unire cu Muntenegru un obiectiv practic, dată fiind convingerea majorității muntenegrenilor că erau într-adevăr sîrbi. O serie de grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor ținuturilor slavilor sudici, inclusiv a regiunilor croate. Mulți dintre membrii acestora aveau atitudini similare cu acelea ale omologilor lor din rîndul naționaliștilor croați: ei îi considerau pe croați drept sîrbi renegați. Obiectivul Serbiei Mari, ca și Marea Idee a grecilor, era deci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
al sîrbilor înainte de primul război mondial dusese la formarea a două societăți. Prima dintre acestea, Narodna Odbrana (Apărarea Națională), a fost fondată în decembrie 1908, în timpul crizei provocate de anexarea Bosniei-Herțegovina. Ea a organizat o rețea de agenți în ținuturile slavilor de sud. Cea de a doua, Ujedinjenje ili Smrt (Unire sau moarte), cunoscută mai mult sub numele de Mîna Neagră, a apărut în 1911. Avînd o conducere preponderent militară, ea îl avea în frunte pe colonelul Dragutin Dimitrijević, al cărui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Atunci cînd unul dintre conspiratori a fost arestat, el a declarat: "Sunt un erou sîrb."4 Ei luaseră hotărîrea de a ucide pe arhiduce pentru că îl asociau cu programul Trialismului, care ar fi însemnat unirea Bosniei cu celelalte teritorii ale slavilor sudici într-un stat autonom separat în cadrul monarhiei. Anexarea acestei provincii de către Serbia era astfel încă o dată împiedicată. Studenții fuseseră ajutați în pregătirile lor de Dimitrijević și primiseră arme din arsenalul guvernului sîrb. Deși nu toate amănuntele sunt clare, se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]