6,537 matches
-
un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile lunguiețe pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de iarbă spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-a fost mai liniștită, datorită bănuielii pe care o avea, blestemând noaptea în care a fost prins în cursa Angelei, printrun vicleșug deosebit, pe care numai ea îl puse la cale. Dimineața, o căută la serviciu să-i ceară socoteală pentru cuvintele spuse, dar nu o găsi. întâlnirea cu Andrei, căruia îi povesti cuvintele tăioase ale Angelei, îi fu benefică. -Femeia aceea e drac! Ar fi bine să te debarasezi de ea!, afirmă Andrei, zâmbind. -Nu am eu nimic cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la greu de cocaină, de fapt am la mine. Mai ales după ce veste mi-a dat Toal, că Drummond conduce echipa. Puțoiu ăla n-o să fie fericit decât atunci când m-o transforma Într-un junky de rahat. Io să dau socoteală unei fufe? Mda, bine. Eu c00000000000000 mâncând, mereu și În ceea ce-l privește pe Toal, el nu reușește să-și dea seamereu.00000000000000 mâncândtal goală și nu poate vedea toate posibilități Poate că mai sunt și alții ca mine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
susure n juru meu cânâncerc să mănânc. Mă miră că Inglis n-a vrut asta, reține bine. — Însă e o singură problemă Bruce, spune Ray. — Da? — Păi, Ralphy Considine a făcut parte din echipă și presupun că se pune la socoteală ca fiind unul dintre noi. Mai trebuie să decidem dacă e sau nu cazul să-l invităm și la un curry. În nici un caz un bulangiu În uniformă nu poate fi acceptat printre noi, dar pe de altă parte, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noastră și e posibil să apară chiar cazul auto-amăgirii, în legătură cu întregul proces". Eu aș adăuga: de asemenea cazul autoiluzionării. Pe de altă parte, "cînd este implicat un public exterior, există mai puține posibilități de autoamăgire. Într-adevăr, protagonistul își face socoteala ce scuze ar avea succes... și astfel trebuie oarecum să țină cont, în permanență de aceste justificări, cît și de reacția celorlalți la scuzele sale". Pentru persoanele implicate în viața publică este de două ori mai important pentru respectul față de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sincretic ironia și gravitatea sînt una. Topite În spirit. Gravitatea este ironică și ironia e gravă. Haiku-ul este ironic prin structura lui. Este o pildă rostită printr-o enigmă. Ceea ce ai putea să crezi că-ți spune rămîne pe socoteala lucrurilor, imaginilor, scenelor pe care le evocă. Ele trebuie să-ți vorbească dacă te-ai inițiat destul În a le asculta-n tăcere și În reculegere. Ele Îți provoacă stări, dispoziții, trăiri. Ca un bun maestru, poemul nu explicitează ci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
arbitral. În mod curent, orice corespondență are un caracter privat, inviolabil. Ea aparține în exclusivitate participanților la corespondență. Prin urmare, scrisoarea deschisă (atributul însuși trimite la intenția polemică a autorului) reprezintă formula directă prin care expeditorul provoacă, atacă frontal, cere socoteală sau pur și simplu se justifică în fața unui destinatar pe care dorește să-l expună judecății publice (Terțul martor). Vom relua, de altfel, problematica statutului și structurii scrisorii deschise ca formă reprezentativă a polemicii explicite. Aspectul care interesează, în acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
toată lumea să știe a citi, fără să mai găsim un analfabet în toată țara analfabetismului cultural. N-avem o Carte de citire, o adevărată Carte de citire pentru copil, tânăr și adult și pentru cărturar! N-avem o carte de Socoteli, bună pentru toate vârstele și pentru toate gradele de inteligență. N-avem o carte unică și definitivă carte de limbă românească: n-o avem! Sentimentul național cu care paradăm începe cu o bună gramatică națională. Dar n-avem nici atât: o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formează un public, sumă de întâlniri unice, în timp ce telespectatorii, agregat statistic instantaneu, formează o parte de piață. E drept că, astăzi, cinematograful se adresează prioritar celor sub douăzeci de ani, iar televiziunea celor de peste șaizeci și cinci (fără a-i pune la socoteală pe bolnavi și infirmi). Rămâne literatura arta vârstei a doua? Astfel, prima vârstă își primește imaginile din America, iar cea de-a treia, cel puțin până de curând, de la studiourile Buttes-Chaumont (astăzi demolate). Fiecare cu studiourile și calculele ei. Puștanii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
două (Figura 16). Cel ce împrumuta bani păstra bucata mai mare, numerarul. La urma urmei, el era posesorul stocurilor.5 Figura 16: Un calup-duplicat 5 Calupurile-duplicat au ridicat o serie nesfârșită de probleme. Ministrul de finanțe englez și-a ținut socotelile cu ajutorul unei variante a calupului-duplicat, până în anul 1826. Charles Dickens povestea despre consecințele acelei practici mult învechite: „În 1834, s-a descoperit că se adunaseră prea multe: și apoi a răsărit întrebarea: ce era de făcut cu asemenea bucățele de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
PERICULOASE 6 Când Newton avea trei ani, mama lui s-a recăsătorit și s-a mutat. Newton nu și-a însoțit mama și tatăl vitreg. Drept urmare, nu a mai ținut legătura cu părinții lui după aceea, dacă nu punem la socoteală momentul în care i-a amenințat că vine și le dă foc la casă când vor fi înăuntru. </formula> În această ecuație, fluenții sunt y și x; Newton a presupus că y și x se schimbă, sau fluctuează, odată cu trecerea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fapte. Pentru că nici părintelui nostru Avraam nu i s-ar fi socotit credința spre dreptate, dacă nu ar fi adus pe fiul său ca rod al ei”. (Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 20, în Filocalia..., vol. I, p. 345) „Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credință, știind că nu e cu putință să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărțită de celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credință, știind că nu e cu putință să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărțită de celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 2, în Filocalia..., vol. II, p. 25) „Dar va zice, poate, cineva: Dar am credința, și mi ajunge credința în El pentru mântuire. Îi va răspunde acestuia Iacov, zicând: Că și diavolii cred și se cutremură (Iac. 2
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în trup, trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, al Celui ce m-a iubit pe mine și s-a dat pe Sine pentru mine (Gal. 2, 20)”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 34, în Filocalia..., vol. II, p. 41) „Să nu ziceți, spune dumnezeiescul Ieremia, că sunteți biserica Domnului (Ier. 7, 4). Iar tu să nu zici că simpla credință în Domnul nostru Iisus Hristos poate să mă mântuiască. Căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Patrocles, care i-a fost mai drag, până la urmă, și decât gloria și decât orice înlesnită tihnă în Ftia, lângă Sperheu, în umbra Pelionului, lângă tatăl lui bătrân și fără putere. E bine ca toate acestea să fie luate în socoteală atunci când, mai târziu, voi vorbi despre caracterul atipic al lui Ahile ca erou homeric. venit la rând Teba, cetate așezată mai spre răsărit, în umbra împăduritului munte Placos, stăpânită de Eetion, regele cilicienilor din această parte a Asiei Mici. Pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că există un punct de la care, cu cât o apropii mai mult de ochi, scrisul ei devine din ce in ce mai neclar, până când, într-un final, dacă fac imprudenta de a atinge cartea de cornee, ajung să nu mai văd nimic, nemaipunând la socoteală durerea provocată de contactul cu fibrele de celuloza. Dar de ce ar fi nevoie de un astfel de experiment dureros și oarecum ridicol, cel puțin din perspectiva vecinului de la masa alăturată? Pentru a înțelege că, atunci când am afirmat că anumite calități
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cea central europeană (ungurească și germană), la care s-a adăugat, în epoca modernă, și tradiția culinară franceză. Informații despre ce și cum se mânca în trecut, în țările române, deținem din relatările unor călători străini, precum și din listele de „socoteli“ ale unor orașe transilvănene (Brașov, Cluj) care îi găzduiau și îi ospătau pe solii munteni și moldoveni în drum spre Buda și Viena. O altă sursă sunt și cărțile de bucate din trecut, foarte interesante din acest punct de vedere
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sanscrita au fost adăugate gotica și celtica, apoi și vechea persană. Conservarea în aceste limbi, după peste trei mii de ani, a unor trăsături comune de natură lexicală și gramaticală, în condițiile în care nici una dintre ele nu poate da socoteală de structura și alcătuirea celorlalte, a dus la concluzia că aceste limbi nu au apărut spontan și izolat în locul unde ele sunt pentru prima dată atestate. Astfel s-a născut ideea unei surse comune de unde ele s-au desprins și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și lucruri. Elemente vechi germane din limba română, „căci iarăși se poate întâmpla ca unul ori altul din cuvintele date de autor să fie într-adevăr de origine veche germană”, cu deosebirea că Giuglea „le pune pe ale sale pe socoteala mai puțin a 28 goților și mai mult a longobarzilor, cu care românii ar fi venit în contact încă de prin secolele II-III în regiunea de pe cursul de mijloc al râurilor Drava și Sava”, pe când longobarzii ar fi coborât acolo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tot la origine, pe terenul special al limbisticii romanice tot la latină, și tot caută să lege de etyma latine cuvinte actuale romanice” (I, 383). Adevărata etimologie este, după el, cea populară: „Câtă vreme, deci, nu-ți vei fi dat socoteală de clasificarea prin etimologie populară a unei limbi, etimologia fonetică (= etimologia savantului) este supusă la erori nenumărate și devine aproape un lucru netrebnic. Toată munca trebuie îndreptată într-acolo ca să constatăm clasificarea pe care limba însăși și a dat-o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acea a poporului, și acea în special a limbii însăși, adică (din punct de vedere al individului considerată) a inconștientului?” (I, 384). Înfundând istoria limbii în subconștientul și inconștientul individului, Philippide afirmă că „limbistul cu logica trebuie să-și dea socoteală de operațiile de care s-a servit limba pentru a se reface și a se reînoi”, având pentru aceasta „două propoziții, a căror veracitate trebuie oarecum admisă de la capăt, fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
citat de D. Drăghicescu) pe meleagurile noastre afirmă: „țăranul român se mulțumește să ceară de la pământ numai cât trebuie ca să plătească stăpânului și să nutrească familia; apoi, neavând nici o încredere în viitor, nu mai are nici un interes să lucreze pe socoteala lui.“ Însuși D. Drăghicescu, în lucrarea mai sus menționată, ne oferă date mai exacte pentru începutul secolului XX și, în plus, explicația istorică a acestei stări de fapt: „Cu rari excepții, în unele sate de moșneni, gospodăria săteanului atinge cea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai exacte pentru începutul secolului XX și, în plus, explicația istorică a acestei stări de fapt: „Cu rari excepții, în unele sate de moșneni, gospodăria săteanului atinge cea mai deplină expresie a sărăciei, a simplității. [...] Din toată populația țării, făcând socoteală, mai bine de 31 la sută trăiește în bordeie, în pământ sau deasupra pământului. Din acestea 31 la sută, sunt 4 la sută care n-au nici un fel de locuință. [...] A cultiva sistematic ogoare întinse, a crește vite numeroase, a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în sensul său primar, acela de antreuri reci: „Zacusca ne fu prezentată de bătrânel pe o tablă enormă. [...] De la brânzeturi de paisprezece feluri până la icre negre și sardele, de la ficat de gâscă și mușchișor de porc până la nisetru marinat, ținând socoteală și de ridichile de lună și tomatele trufanda, precum și de foamea noastră, toate bunătățile lumii erau de față.“ Cuvântul vine din rusă, limbă în care termenul zakuska (cu același sens de antreuri servite înaintea mesei propriu-zise) derivă din verbul zakusit
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ar reprezenta două timpuri sau două locuri diferite, și nu ar face mai puțin cunoscută ochiului falsitatea lucrului reprezentat, decât dacă proporțiile corpurilor particulare ar fi fost prost înțelese acolo, sau dacă luminile și umbrele ar fi fost aruncate fără socoteală, dacă nu s-ar fi avut deloc în vedere lucrurile care ar fi trebuit așezate aproape de ochi și cele care se doresc a fi îndepărtate; pe scurt, dacă ar fi fost nevoie, pentru a înțelege întâmplarea imitată, de o tăbliță
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]