3,952 matches
-
că Shakespeare devenise o persoană importantă în anii petrecuți la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în cartierul londonez Blackfriars și deținea cea de a doua casă, ca mărime, în Stratford. În 1609 își publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), și restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună ("the dark lady"). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situațiilor ambigue și
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
sale, și vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci și patru de ani după moartea lui Shakespeare îi publica poemele în așa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. O admirabilă traducere în limba română a sonetelor aparține poetului Gheorghe Tomozei. Shakespeare s-a retras prin 1611 și a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiției de a plasa data nașterii în aceeași zi. A fost căsătorit cu Anne, până la moarte. Cele două
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
știință n-au izbutit să găsească dovezi atât pentru, cât și împotrivă catolicismului lui Shakespeare în scenele lui, dar adevărul este imposibil de dovedit, oricum. Despre William Shakespeare se afirmă că ar fi fost homosexual sau bisexual, în baza unor sonete pe care le-ar fi dedicat unui tânăr. (sunt incriminate de fapt doar câteva versuri) Obiceiul de a dedica sonete unor persoane, bărbați sau femei, de multe ori protectori sau mecena ai artiștilor, era totuși răspândit în epocă. Se presupune
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
este imposibil de dovedit, oricum. Despre William Shakespeare se afirmă că ar fi fost homosexual sau bisexual, în baza unor sonete pe care le-ar fi dedicat unui tânăr. (sunt incriminate de fapt doar câteva versuri) Obiceiul de a dedica sonete unor persoane, bărbați sau femei, de multe ori protectori sau mecena ai artiștilor, era totuși răspândit în epocă. Se presupune că persoanele cărora le-ar fi fost dedicate sonetele ar fi Henry Wriothesley, 3rd Earl of Southampton și William Herbert
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
sunt incriminate de fapt doar câteva versuri) Obiceiul de a dedica sonete unor persoane, bărbați sau femei, de multe ori protectori sau mecena ai artiștilor, era totuși răspândit în epocă. Se presupune că persoanele cărora le-ar fi fost dedicate sonetele ar fi Henry Wriothesley, 3rd Earl of Southampton și William Herbert, 3rd Earl of Pembroke, despre care se spune că ar fi arătat foarte bine în tinerețe. Nu este sigur dacă termenul "love" avea aceeași accepțiune cu cea de azi
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
declarându-l prieten drag al sufletului meu. O bună parte din piesele neterminate scrise de el poartă amprenta influenței sale. În epoca interbelică Dragoș Protopopescu, Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care descrie în Jurnalul său procesul anevoios de traducere a sonetelor lui, vor da un nou imbold receptării lui Shakespeare în România. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influența operei sale se numără și dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei "Vărul Shakespeare", și poetul Vasile Voiculescu, autorul unui volum de sonete
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
sonetelor lui, vor da un nou imbold receptării lui Shakespeare în România. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influența operei sale se numără și dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei "Vărul Shakespeare", și poetul Vasile Voiculescu, autorul unui volum de sonete intitulat, " Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare", dar și piesa lui Eugen Ionescu, "Macbett". Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru români, din perioada 1870 până în zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
da un nou imbold receptării lui Shakespeare în România. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influența operei sale se numără și dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei "Vărul Shakespeare", și poetul Vasile Voiculescu, autorul unui volum de sonete intitulat, " Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare", dar și piesa lui Eugen Ionescu, "Macbett". Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru români, din perioada 1870 până în zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Bleonț. Opera sa include 37 de piese de teatru terminate, una neterminată, între care 17 comedii, piese istorice, tragedii, sonete.
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
o "încercare laborioasa și oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith", preocupările lui (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știință cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasiva, în care "pledează" pentru idealul sau scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris. ""Domnul Sully
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
se întoarce ca profesor în satul său natal; predă apoi româna la Hălmagiu și, în continuare, la Gurahonț, cheltuind în total cu profesoratul șapte ani (în această perioadă scrie o piesă de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat Sonetele mâniei etc.). În 1955 renunță la învățământ și se stabilește la București, unde îi reîntâlnește pe unii dintre "cerchiști". Împreună cu ei își face iluzia că, după moartea lui Stalin și venirea la putere în URSS a lui Hrușciov
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
ca profesor în satul său natal; predă apoi româna la Hălmagiu și, în continuare, la Gurahonț, cheltuind în total cu profesoratul șapte ani (în această perioadă scrie o piesă de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat Sonetele mâniei etc.). În 1955 renunță la învățământ și se stabilește la București, unde îi reîntâlnește pe unii dintre "cerchiști". Împreună cu ei își face iluzia că, după moartea lui Stalin și venirea la putere în URSS a lui Hrușciov, se va
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”. Creațiile au fost elaborate între 1954 - 1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu. În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
de ani, și luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ...”. Creațiile au fost elaborate între 1954 - 1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu. În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București (strada
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
26 aprilie 1963, în locuința sa din București (strada Dr. Staicovici nr. 34). În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. [[Categorie:Nașteri în 1884]] [[Categorie:Decese în 1963]] [[Categorie:Academicieni români aleși post-mortem]] [[Categorie:Autori de sonete]] [[Categorie:Autori români]] [[Categorie:Decese cauzate de cancer]] [[Categorie:Dramaturgi români]] [[Categorie:Medici români]] [[Categorie:Membri ai Academiei de Științe din România]] [[Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea]] [[Categorie:Prozatori români]] [[Categorie:Revista Gândirea]] [[Categorie:Oameni din România
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
manifeste literare produse în Europa în Evul Mediu. În Italia de astăzi au trăit numeroase personalități ale literaturii universale: Giovanni Boccaccio, Giacomo Leopardi, Alessandro Manzoni, Torquato Tasso, Ludovico Ariosto și Francesco Petrarca, al căror vehicul de exprimare cel mai binecunoscut, sonetul, a fost creat în Italia. Între filosofii de marcă se numără Giordano Bruno, Marsilio Ficino, Niccolò Machiavelli și Giambattista Vico. Romanul lui Carlo Collodi din 1883, "Aventurile lui Pinocchio", este cea mai cunoscută operă literară clasică pentru copii scrisă de
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
la curtea din Bayreuth iar din 1725 până în 1730 a lucrat ca și agent corespondent la curtea din Eisenach, furnizând știrile din nordul Europei. În Hamburg Telemann a început să își publice și lucrările literare: poezii, texte pentru muzică vocală, sonete și poezii la moartea prietenilor și colegilor. Începând cu 1725 și-a publicat constant și propria muzică, promovând el însuși colecțiile. Totuși, toate aceste activități de publicare aveau loc din nevoia de bani. Soția lui Telemann, Maria Catherina, a acumulat
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
Limba română”, “Viața satului”, “Patria tânără” (Chișinău), “Glasul națiunii” (București-Chișinău), “Arcașul” (Cernăuți), “Contemporanul - Ideea europeană”, “Revista română”, “Pro Saeculum”, “Paradox”, “Dacia literară”, “Oglinda literară” etc. Poezii ale autorului au fost introduce în antologiile: “Eterna iubire” (1999), “Iubirea de metaforă” (2000), “Sonetul românesc” (în curs de apariție) etc. Despre poezia autorului au scris : Mihai Cimpoi, Gheorghe Vodă, Anatol Ciocanu, Ion Ciocanu, Leo Bordeianu, Ion Iachim, Veronica Bâtcă, Tudor Opriș, Aureliu Goci, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Gavrilă, Ioan Mazilu-Crângași ș.a.
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
care l-a absolvit în 1962.Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elenă a jucat roluri principale la București ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evantia): în 1962 Olguța în „Sonet pentru o Păpușe”,regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara"; 1964 rolul principal în "Băiat bun dar cu lipsuri" Teatrul Giulești, apoi "Insula" de M. Sebastian la Tetrul de Comedie,etc. La repartiția la "Teatrul din Ploiești"in 1963 a început
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]
-
că Asociația Toma Caragiu să hotărască să schimbe numele acestei Case Memoriale în "Centrul de Comedie Toma Caragiu." Acest centru va găzdui în fiecare an (August 21-28)festivalul “Soparlitza” cu premii pentru cei mai buni actori de comedie ai anului. Sonet pentru o păpușă, Teatrul Nottara București Băiat bun dar cu lipsuri, Teatrul Giulești București Vrajtorul din OZ, Baum, TTPN Duelul,TTPN 33 de Scrisori Anonime, Teatrul tineretului Piatră Neamț(TTPN) Valentin și Valentina, Teatrul Bulandra Strigoii, Ibsen, Teatrul Bulandra București
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]
-
G. Puccini; Cavalleria rusticana de P. Mascagni; Norma de V.Bellini; Vivat, maestro! și Elixirul dragostei de G. Donizetti; Adrianna Lecouvreur de F. Cilea). În sfera baletului, această perioadă este legată de numele coregrafului lui Marat Gaziev, care a montat Sonetele pe muzica lui B. Britten si Arabesques pe muzica lui E. Lazarev. Lui, de asemenea, ii aparține realizarea spectacolelor clasice La Silphide și Baiadera. Anume cu concursul lui Marat Gaziev a fost renovat spectacolul Antoniu și Cleopatra. În acești ani
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
un buget mai mic decât le este necesar altor regizori. Următorul film al lui Emmerich, "Anonymous", lansat pe 28 octombrie 2011, pornește de la premisa că Edward de Vere, al 17-lea conte de Oxford, este adevăratul autor al pieselor și sonetelor lui William Shakespeare. După spusele lui Emmerich: „Este un thriller istoric deoarece vorbește despre cine îi va urma la tron Reginei Elisabeta și despre lupta oamenilor care vor să aibă un rol în asra. Pe de o parte avem Tudorii
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
ne va dărui frumoase și numeroase poeme. Mai târziu, tot la Talcy, Diane fiica cea mica a lui Salviati, va juca același rol inspirator față de Théodore-Agrippa d’Aubigné, vecinul lui Salviati, care în 1571 v-a compune o colecție de sonete, balade și idile intitulate „Le Printemps”, iar la sfârșitul vieții, ultimul său poem intitulându-se „Les Tragiques”. Măritată cu Guillaume de Musset, fiica Cassandrei se numără printre descendenții direcți ai poetului Alfred de Musset. În 1704, Talcy va fi achiziționat
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
cel mai pur stil mirceahoriasimionesc, un text complex, aparent calat doar pe o idee generoasă.". A editat o antologie din poezia lui Valeriu Ciobanu: "Haina de brumă", Ed. Minerva, 1984. “Poezia pădurii” , 1999; “Spectre Lyrique”,1999; Biblioteca Argeș, 2007; Antologia sonetului românesc, 2009; Antologie de poezie română contemporană, 2014. - "Lamentațiile Uitucului", jurnal 1990-1995 - "Omul bun are timp pentru toate", Jurnal 1996-2000; "Gândirea înceată", Jurnal 2001-2006, "Ecografia fantasmei," jurnal 2007-2009 - "Câștigul și Pierderea", Jurnal 2010; "Îngânarea vieții", Jurnal 2011; - "Înainte, calm și
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
1990-1995 - "Omul bun are timp pentru toate", Jurnal 1996-2000; "Gândirea înceată", Jurnal 2001-2006, "Ecografia fantasmei," jurnal 2007-2009 - "Câștigul și Pierderea", Jurnal 2010; "Îngânarea vieții", Jurnal 2011; - "Înainte, calm și drept", roman (de Francois Nourrissier), traducere de Lidia și Ion Lazu - "Sonetele de la Neptun", în colaborare cu Gh. Istrate și I. Murgeanu, 78 pagini - "Ofranda Mării", album de artă fotografică, 60 pagini - "Oameni pe care i-am întâlnit", album de artă fotografică, 60 pagini. - "Vestea" (Premiul I, 1970) - "Câinele galben" - "Casa de sub
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]