55,270 matches
-
a condus-o din punct de vedere muzical, munca cu soliștii, cu ansamblurile, cu orchestră. A condus inclusiv concretizarea detalierilor regizorale căci, așa cum se știe, Strehler nu a ajuns să vadă seară premierei. Succesul a fost enorm. Personal am urmărit spectacolul în mai multe rânduri, în transmisii ale principalelor canale de televiziune. Fantezia debordanta privind vehicularea datelor limbajului mozartian, dinamica muzicală și scenica cuceritoare, sunt semne ale unei evidente libertăți de acțiune ce anima în limitele stilului, un profesionalism imbatabil. Muzicienii
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
nici un sindicat, fiind prea tineri, acceptau să lucreze fără limită de timp, chiar și opt, chiar și zece ore pe zi! Mai multe luni în șir. A meritat. Verva muzicală, cea scenica, se împlinesc într-o caligrafiere impecabila a întregului spectacol, până la detaliile aparent insignifianțe. Cu o luminozitate, cu o simplitate, cu o forță a comunicării ce aparțin capodoperei absolute în genul teatrului muzical în acest sfârșit de secol. Dinamică însăși a vietii de concert, în Elveția, se realizează în limitele
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
interpretări de maestru în stagiunea din București. La Filarmonica "George Enescu", două seri exaltante pentru fidelii Ateneului: cântată "Carmina Burana" de Karl Orff se mulează perfect energiei lui vitale jucate în ritmuri alerte, după cum îl prind bine realismul ei magic, spectacolul liric imaginat între fast și candoare. La Radiodifuziune, împreună cu Orchestră Națională, Simfonia în Re de César Franck, o viziune non-conventională a acestei ascensiuni savante a Ideii muzicale convertite expresiv în aventură a unei întrebări grave care își află răspunsul în
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
în parametrii normalității: nici mare și nici mic. Din șaptezeci, douăzeci plutesc deasupra barierei de slab, mediocru, neinteresant sau amatorist, putîndu-ne incită la discuții. Dacă ne-am gîndi să restrîngem aria și să facem trei nominalizări pentru cel mai bun spectacol, de exemplu, ar fi foarte greu să numim trei montări sensibil egale că performanța, în care cele mai multe componente spectacologice să fie împlinite, rotunde. Fără doar și poate, vîrful stagiunii și unul dintre cele mai bune spectacole ale ultimilor ani este
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
pentru cel mai bun spectacol, de exemplu, ar fi foarte greu să numim trei montări sensibil egale că performanța, în care cele mai multe componente spectacologice să fie împlinite, rotunde. Fără doar și poate, vîrful stagiunii și unul dintre cele mai bune spectacole ale ultimilor ani este Iluzia comică de Corneille, în regia lui Alexandru Darie, cu o scenografie semnată Maria Miu și pe muzica originală a lui Adrian Enescu, un prilej de bucurie și satisfacție pentru trupa Teatrului de Comedie, locul în
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
Încărcat de această șansă, Alexandru Darie și-a motivat echipa de apropiați și constanți colaboratori, precum și trupa Teatrului de Comedie, care l-a invitat să lucreze, fiind protejat și înnobilat de aripă lui Strehler. Accentul marcant vizual și plastic al spectacolului i se datorează Mariei Miu, un scenograf cu un simț special pentru spațiu. Într-un interviu din revista Scenă, Maria Miu spunea: "Scenă are o emoție concentrată pe care o poți focaliză printr-un obiect bine ales, printr-un detaliu
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
an se fac bilanțuri, statistici, comentarii. Într-un fel, dacă vreți, acest picaj era previzibil, producțiile ultimilor două stagiuni fiind, majoritatea, mediocre. Dar există un pluton compact în jurul căruia se învîrteau ideile. Din șaptezeci de premiere, putem vorbi despre un spectacol sau altul că despre excepții și doar zece merită o aplecare specială. Și la acestea ne oprim fie asupra regiei, fie a scenografiei, fie asupra performanței unui actor sau a relevantei unei compoziții muzicale originale pentru scenă. Mai greu întîlnirea
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
a regizorului Alexandru Dabija, extrem de interesantă și deschizătoare de perspective surprinzătoare: amplificarea personajului feminin principal Agnès pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții Marcel Iureș și Mihai Măniutiu. O noapte furtunoasa înseamnă a doua colaborare
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
Umberto Eco în regia lui Grigore Gonta, revine, de data asta cu drepturile de autor obținute, pe scena naționalului și prezintă un tur de forță semnat Radu Beligan. Orfanul Zhao la Nottara și Jucăria de vorbe la Odeon sînt două spectacole de referință pe care Alexandru Dabija le-a montat înainte și după ^89 la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț. În această stagiune le-a repus în scenă cu trupe diferite și, poate, cu același timp de emoție. Gin-rummy de la Teatrul
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
de emoție. Gin-rummy de la Teatrul Bulandra - vă amintiți montarea lui Liviu Ciulei cu Petre Gheorghiu și Clody Bertola - este, în fond, tot o reluare pe care a îndrăznit-o Petre Gheorghiu invitînd-o alături de el pe scena pe Tatiana Iekel. Un spectacol cu parfum. Îngeri în America și Dadadans sînt două proiecte ale Companiei teatrale 777 în colaborare cu Teatrul Nottara, două montări diferite, în limbaje diferite: cel dintîi pune în discuție problemă homosexualității, cel de-al doilea impune formulă de teatru-dans
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
în limbaje diferite: cel dintîi pune în discuție problemă homosexualității, cel de-al doilea impune formulă de teatru-dans, lansîndu-l de data asta ca protagonist, estetic să spunem, pe balerinul și coregraful Florin Fieroiu. Costumele, tot de la Teatrul Nottara este un spectacol care impune stilul Dan Puric - improvizații, pantomima - însoțit de data asta de limbajul costumului de scenă. Costumele incluse în această altfel de parada poartă semnătură scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar și însumează partea cea mai importantă a lucrului lor
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
Marină Constantinescu După Iluzia comică de Corneille în regia lui Alexandru Darie la Teatrul de Comedie, sfîrșitul de stagiune ne-a mai adus o bucurie artistică: DaDaDans, un spectacol de Theodor-Cristian Popescu și Florin Fieroiu. Este, dacă vreți, un altfel de spectacol pe care Teatrul Nottara îl include în repertoriul sau, cultivînd a doua oară în această stagiune colaborarea cu Compania Teatrală 777, primul proiect fiind Îngeri în America
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
Constantinescu După Iluzia comică de Corneille în regia lui Alexandru Darie la Teatrul de Comedie, sfîrșitul de stagiune ne-a mai adus o bucurie artistică: DaDaDans, un spectacol de Theodor-Cristian Popescu și Florin Fieroiu. Este, dacă vreți, un altfel de spectacol pe care Teatrul Nottara îl include în repertoriul sau, cultivînd a doua oară în această stagiune colaborarea cu Compania Teatrală 777, primul proiect fiind Îngeri în America, Companie condusă de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Fără valuri de imagine foarte înalte, încet
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
America, Companie condusă de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Fără valuri de imagine foarte înalte, încet dar sigur, cum se spune, Compania 777 este deja o prezență în viața noastră teatrală. Copiii unui Dumnezeu mai mic a fost prima realizare concretă, un spectacol tot altfel, în limbajul surdo-mutilor, pentru prima oară pe o scenă românească, găzduit de Teatrul Odeon, o montare care a avut succes la public. Îngeri în America de Tony Cushner este un text care a făcut vîlvă în America anilor
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
al Teatrului Nottara, si cu siguranță cel mai izbutit. Nouă formă artistică a dansului contemporan, plecînd de la Pînă Bausch și ajungînd la Karin Saporta și mai ales la Joseph Wadj a descătușat energii și tipologii mentale, creînd o formă de spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un alt tip de spectacol: teatru-dans, poate cea mai adecvată acestui final de secol, o formă de expresie multidimensionala, extrem de solicitanta pentru artiștii care o îmbrățișează. Tipul de interpretare actoriceasca
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
plecînd de la Pînă Bausch și ajungînd la Karin Saporta și mai ales la Joseph Wadj a descătușat energii și tipologii mentale, creînd o formă de spectacol de o dinamică specială. În ultima vreme s-a născut un alt tip de spectacol: teatru-dans, poate cea mai adecvată acestui final de secol, o formă de expresie multidimensionala, extrem de solicitanta pentru artiștii care o îmbrățișează. Tipul de interpretare actoriceasca pune în prim plan, corpul și vocea lui. Să privim mișcarea cu același interes cu
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
țîșnește și prea rar este dezvoltat. De cele mai multe ori asta se întîmplă în ceea ce pe afiș apare sub titulatura de mișcare scenica. Acum patru ani, la cel mai important festival internațional de Teatru, cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol de dans, Le cri du caméleon, conceput de Joseph Wadj. Era absolut impresionantă împletirea cuvîntului cu mișcarea, cu rădăcini estetice în subtilitățile spectacologice ale lui Tadeusz Kantor. Ceva din atmosferă acestui mare spectacol, cum a fost cotat de toată lumea Le
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol de dans, Le cri du caméleon, conceput de Joseph Wadj. Era absolut impresionantă împletirea cuvîntului cu mișcarea, cu rădăcini estetice în subtilitățile spectacologice ale lui Tadeusz Kantor. Ceva din atmosferă acestui mare spectacol, cum a fost cotat de toată lumea Le cri du caméleon, am regăsit în DaDaDans. Totul este lucrat pînă la cele mai mici detalii, fără cusur. Spațiul propus de scenografa Lia Mantoc, și el în spirit dada, dar și ca un
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
solicitat pînă la performanță pe o altă valentă, cum ar fi dansul. De aceea reușită artiștilor este cu atît mai mare, măi rotundă. Ei sînt Ilinca Goia, Alexandru Jitea, Daniela Minoiu, Cristina Toma, Dragoș Bucur. Din nou un spectacol-echipă, un spectacol cultural preponderent vizual semnat Florin Fieroiu, Lia Mantoc, Theodor Cristian Popescu.
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei "spirite literatoare" sau profani care nu se pricep decît (cel mult) la calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
Și Prospero o alege. Căci nu-i mai ajunge nici "regatul strimt al bibliotecii", nici magia prin care l-a dominat, fiind totodată dominat. Și-și îngroapă cartea. Prospero revine în Milanul sau (cuvîntul e în text, iar sublinierea în spectacol), unde chiar dacă urmează să citească (lăsînd să domneasca generația tînără, cum i-a sugerat Alonso într-o scenă anterioară), Prospero își trăiește propria postmodernitate. Lumea Veche, adică modernă, a bibliotecii, s-a sfîrșit din nou. În Milanul sau, "tot al
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
făcut prin observație directă sau prin recurs la memorie, în atelier sau în aer liber, si desenele lui Perjovschi există o adevarată prăpastie; însă ea nu este una de conținut, de fond, ci una de atitudine, de participare nemijlocita la spectacolul vieții și de angajare în problemele lui reale. Perjovschi a desenat întregul paviment al pavilionului României, a dezvăluit o imenă poveste în imagini și în cuvinte, a rememorat toate speranțele, eșecurile, frustrările și traumele din ultimii zece ani pe care
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
Marină Constantinescu Facultatea de teatru a Universității de Artă teatrală și cinematografică din București a petrecut, ca în fiecare an de o vreme bună încoace, cinci zile în Gală absolvenților. Între 16 și 20 iunie am putut urmări spectacolele de la secțiile de actorie, regie, păpusi-marionete, coregrafie. Această manifestare a studioului Casandra, locul unde studenții primesc girul profesionismului, a fost gîndită și organizată de studenții anului III ai secției de teatrologie, sub direcția tînărului Octavian Saiu. Au absolvit așadar clasele
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
locul de debut al atîtor nume, începutul unui drum greu, un fel de botez spiritual. Este și locul în care oamenii de teatru iau contact cu figurile unei promoții și, de ce nu, ale unei generații. Gală a debutat cu două spectacole ale secției de actorie păpusi-marionete, Făt-Frumos din lacrima, în regia lui Cristian Pepino și Veche poveste după scenariul și în regia lui Mihai Gruia Sandu. Chiar dacă imaginația și vocația pedagogica ale lui Pepino sînt două valori de marcă ale acestui
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
îndrumarea lui Sandu, am putea spune că prea puțin se vede care este specialitatea lor. În schimb, ies prea tare în evidență confuzia, vulgaritatea, într-un cuvînt, un soi de amatorism. Destul de trist cînd te gîndești ce păpușari și ce spectacole absolut minunate am văzut, Adunarea păsărilor a lui Pepino imprimînd o nouă tendința și lansînd prima promoție de păpușari. Nu tocmai roz stau lucurile nici la colegii lor de la actorie. Deși au abordat texte și registre interesante și diferite, desi
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]