6,757 matches
-
Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o cursă. Directorul îi făcu semn monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu atunci că ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați de electricitate. Îi era ciudă că se arătase atât de speriat. Avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fi scăpat și că s-ar fi strecurat prin peretele din față! exclamă Smith, lingându-și buzele. Nimeni nu-i răspunse. Toți erau cu ochii pe cuvă. Ouăle, care se topeau încet în flăcări, sfârșiră prin a arde cu o strălucire aurie. Doctorul Eggert, care stătea aplecat peste trupul lui von Grossen, exclamă deodată: - A, mușchii încep să i se relaxeze, iar ochii se deschid! Presupun că-și dă seama ce se întâmplă. Paralizia i-a fost provocată de prezența oului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe unul din rafturile bibliotecii, pe câteva titluri cărora le dădu o strălucire neașteptată. Fără să mai întrebe, Zaharia îi aduse stăpânului micul dejun, destul de modest, și-l puse pe una din măsuțele gigogne, se ocupă de foc și ieși. Conu Costache nu-l băgă în seamă. Deschise cu nerăbdare cărțoiul, mai spre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei" era la fel de intensă ca întotdeauna. Trebuia să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de făcut, întrebându-se cum să-și omoare timpul. Conflictul interior îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câte treizeci de metri înălțime. Mașina parcă domina cerul. Superbul proiect al celor o sută cincizeci de metri se sfârșea cu un con de lumină, o adevărată turlă de biserică prelungită în sus cu vreo șaizeci de metri, rivalizând în strălucire cu soarele. Și era chiar o mașină, nu o clădire, căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al BĂNCII A CINCEA. S-ar putea să vă ajutăm să ieșiți din situația aceasta neobișnuită. Era lipicios ca o broască râioasă, cu fața suptă, parcă ieșit dintr-o galerie înaltă. Ochii, ca niște sâmburi negri, priveau lacom, dar fără strălucire. Cayle se întoarse, involuntar, cu gândul înapoi. La "casa iluziilor" venise o femeie, o femeie încărcată de bijuterii și blănuri, cu o față ca aceasta și cu ochi foarte asemănători. Toate loviturile de bici care îi fuseseră administrate pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
moarte nu putea da greș. Soarele străpungea din ce în ce mai puternic bezna, aruncând raze în spirală. Marte părea că se retrage, devenind apoi doar un punct, un punct roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bine că o spui, îl ironiza Innelda. Cu un aer maiestuos, trecu pe lângă el fără a mai întoarce capul. CAPITOLUL XXIII CÂND ÎMPĂRĂTEASA INTRĂ în sală, îi auzi pe cei adunați deja acolo oftând ușurați. Le zâmbi fără prea multă strălucire. Oamenii care voiau să mănânce în salonul imperial trebuiau să aștepte până ce frângea ea pâinea ori, dimpotrivă, până le trimitea vorbă că nu vine. În general, cei care aveau acces la acest salon căutau să profite de privilegiu. Innelda le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sânge fin de trandafiri Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - 380Curge noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se poate stinge pin plânsorile pustie. Cine e nerod să ardă în cărbune-o piatră rară Și eterna-i strălucire s-o strivească într-o pară? Tu-ți arzi ochii și frumsețea - infinitul lor se stinge - 385Și nu știi ce răpești lumii? Ah, nu plânge, ah, nu plînge! Astfel el se socotește. - I-a căzut atât de dragă Cât ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; S-aș vedea cum trec cu toate Rânduri - rânduri arătate * În marginea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rîndurelelor, Tremurarea stelelor - Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lui Isus și Mariei celor dragi Prefața autorului Istoria este o disciplină elegantă, de sinteză, capabilă să dea strălucire gândirii individuale și percepere evenimentelor, altfel ignorate. Elemente ale prezenței paleocreștine în necropolele din Sciția Minor (secolele IV-VI), invită cititorul să pătrundă, printre explicații și comentarii, hărți, schițe și imagini (56), în contextul istoric al primelor comunități creștine dobrogene
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA EL FĂRĂ SĂ ÎNȚELEAGĂ, ÎN TIMP CE, NEMAIAȘTEPTÎND RĂSPUNSUL LOR, SE REPEZI DREPT LA PANOUL ORNAMENTAL DE LA DREAPTA LUI, PE PERETELE CU O STRĂLUCIRE ÎNTUNECATĂ. ERA MAI SIMPLU CHIAR DECÎT SE AȘTEPTASE ÎN NĂDEJDIILE LUI CELE MAI IRAȚIONALE. NIMENI NU-L OPRI, NIMENI NU SCOASE MĂCAR UN PISTOL. AJUNGÎND LA PANOU, ÎȘI ÎNDREPTĂ DEGETELE, POTRIVINDU-LE EXACT ÎN LOCURILE SPECIALE DIN PANOU, LE RĂSUCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Își îndreptă spinarea în scaunul de comandă și se uită la plăcile teleecranului. Privea direct în spațiul interstelar. Oriunde se uita erau numai stele. Nici un pic de soare, nimic altceva decît vîrfurile ascuțite ale unor raze de lumină, variind ca strălucire. Și nici un fel de presiune a accelerației, nici o forță gravitațională. Nu era o experiență neobișnuită pentru el. Dar de data asta era diferită. Se uită la manșa propulsiei infinite și văzu că e și acum cuplată. Asta era partea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DIN EXISTENȚA LOR GLACIAL INTELECTUALĂ. FĂCÎND O STRÎMBĂTURĂ CÎND GÎNDURILE ÎI AJUNSERĂ ÎN ACEST PUNCT, HEDROCK VĂZU CĂ SE AFLA DEJA LA DESTINAȚIE, ÎMPREUNĂ CU ALTER EGO-UL LUI. SCUTUL SE ÎNTREZĂREA ÎN ASCUNZIȘURILE PALATULUI ÎNTUNECAT, O FORMĂ DREPTUNGHIULARĂ CU O STRĂLUCIRE BLÎNDĂ. CEI DOI HEDROCK NU ÎNCERCARĂ NICI UN FEL DE TRUC, NU RECURSERĂ LA PARADOXURI. EUL SĂU "ANTERIOR" PĂȘISE PRIN SCUT ȘI DEVENISE ÎNCĂ O FORMĂ CEȚOASĂ DIN SALA PALATULUI. HEDROCK STROPI SCUTUL COMBUSTIBIL CU UN PRAF EXPLOZIV LIPICIOS ȘI-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu avea umiditatea și zăpușeala unei zile închise. Simțea adieri de vînt. Se înălță și al treilea soare, dar era atît de slab încît nu păru să adauge prea multă lumină. Se iviră cîteva stele palide. Întunericul acesta amestecat cu străluciri izolate începu să-l scoată din sărite pe Hedrock. Făcu cîțiva pași pe malul pîrîului și într-un tîrziu se gîndi: " Cum avea să... continue această investigație sensorială? Și de ce doreau să-l ucidă?" NU AVUSESE DE GÎND SĂ PUNĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prietenului meu, care mi-a arătat ferestrele luminate, susținând că, la plecare, personal stinsese lumina în toată casa și că nu avea pe nimmeni care să fi venit în vizită pe neanunțate Cum nu părea a fi o glumă, iar strălucirea ferestrelor era de necontestat, am lăsat doamnele în urmă, și ne-am apropiat cu precauție de ușa de la intrare, dincolo de care începuse să se audă un sforăit de toată frumusețea. Intrăm și, spre mirarea noastră, facem prima “constatare”: pe canapeaua
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ce luminează magnetic ecranul, coproducțiile germano-iugoslave recreează, în deco ruri modeste și cu o figurație adesea grotescă, mitul originar al Vestului. Acesta este un western a cărui ambiție urmărește să inverseze polaritățile rasiale și să exporte, către o audiență hipnotizată, strălucirea unui univers ce propune o mitologie și o etică, în egală măsură. Și dacă Brice și Barker sunt echivalenții low-cost ai starurilor de la Hollywood, westernurile spaghetti, având în Sergio Leone și Sergio Corbucci figurile lor iconice, desăvârșesc acest proces de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
constituind un continent de culori și de cuvinte în care Jules Verne se întâlnește cu timbrul lui Robert Louis Stevenson. Ca orice zămislitor de mituri, Hergé știe că, în cele din urmă, miracolul imaginației nu poate fi epuizat și că strălucirea comorilor este farul ce strălucește din adâncul unui ocean tulburat de furtună. Dipticul închinat căutărilor lui Haddock și Tintin (Le secret de la licorne și Le trésor de Rackham le Rouge) înscrie poveștile lui Hergé într-o descendență mitologică ilustră. Banda
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
romanului popular francez, este L’affaire du collier. Odată cu subtilizarea de către Olrik a unei bijuterii fără de preț, Mortimer și Blake sunt absorbiți în vârtejul universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Vechimea civilizațiilor ascunde, invariabil, o taină ce se cere descifrată. O taină în marginea căreia se află ubicuul Orlik. În L’énigme de l’Atlantide, timbrul prozei grafice este profetic și pedagogic. Miezul Pământului ascunde o civilizație atlantă ce are strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și dilemele faustice ale tehnologiei sunt doar două dintre bornele pe care le putem întrevedea în parcursul celor doi eroi. Fabulosul arheologic se află în vecinătatea miracolului ambiguu al științei. Universul lui Blake și Mortimer descinde din submarinul căpitanului Nemo. Strălucirile sale hipnotice eliberează puterea imaginației. Dincolo de orizont (Luc Orient) Chiar și când nu posedă profunzimea vizionară a tex telor din ciclul lui Blake et Mortimer, proza grafică rămâne atrasă de potențialul de expresie al anticipației. Științaficțiune este capabilă de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]