4,124 matches
-
la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând neglijența, indiferența sau ipocrizia. Învățase că în astfel de momente e bine să-ți aperi propriile poziții și să mergi până la capăt, fără să renegi, altfel riști să fii strivit. Tu, duhovnicul meu, îmi impui să mărturisesc falsitatea; tu, cel ce trebuie să mă răscumperi în numele lui Cristos și să-mi îndepărtezi crusta de nelegiuiri, mă pui să-l târăsc spre prăpastie pe un biet nevinovat. Rușine, rușine să-ți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ține de provocări? O face dinadins, colecționează astfel de ecouri și crede că va să devină nemuritor îi spunea Mario del Tufo lui Tommaso. Știu asta, n-ar trebui să dau atenție unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am scris pentru Marta, un biet criticastru, ci pentru cardinalii și inchizitorii care văd în Telesio flăcările iadului. Riști prea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse pe jos, se oprise cu privirea pe un zid, ce nu cu mult timp înainte fusese proaspăt dat cu var, striat de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pun în fața unor noi dificultăți, fără să le anuleze pe cele vechi. Aș vrea să pricep și eu motivul unei asemenea înverșunări, și să știu de ce, orișiunde aș merge, dau mereu peste cineva gata să mă înfunde și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată îndârjirea. Da, se contrazisese cu stareții, fugise dintr-o mânăstire și, poate acasă la familia Tufo, îi bârfise oleacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
elementele conservatoare refuză egalitatea politică și nutresc visurile restaurației boierești. Recrutânduși politicienii exclusiv din bazinul social al aristocrației, ei sunt destinați să frâneze drumul României către occiden talizare și luminile civilizației. Partid al egoismului de clasă, ei dispar, după 1918, striviți de carul triumfal al progresului istoric. Oricât de grotescă și de maniheistă în contururile ei, această lectură a evoluției ideologice și politice a României moderne rămâne astăzi la fel de respectabilă ca și în trecut. Reflecția conservatoare, iar cea junimistă nu poate
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul în care cineva trăiește duce la interpretarea exclusivistă a categoriei de patrie în opoziție cu gândirea conținută în Ad Diognetum, 5, unde creștinul este considerat cetățean al lumii. Contrariul, strivește legătura care ar trebui să păstreze întreaga omenire unită, având ca rezultat nașterea unui stat imperialist fondat pe violență. Divizarea neamului uman în atâtea lumi distincte și geloase de propria morală și patrie, duce la discordie și violență dat fiind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu formele umane de mică dimensiune, creează un contrast violent, care accentuează tragismul situației. Relația acestor forme abstracte cu formele umane duce la o înfruntare neliniștitoare, deoarece efectul lor este asemenea cu cel al asteroizilor care pătrund în atmosferă și strivesc totul în cale. Arta graficianului constă în găsirea celei mai bune proporții, atât pentru elementul agresiv, cât și pentru oamenii care alcătuiesc grupul din imagine. După dezastrul de la Hiroshima și Nagasaki, asemenea teme apocaliptice au devenit tot mai frecvente în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ Omul singuratic se prăbușește, până la urmă, strivit de propria-i mentalitate tristă despre semeni, oameni sau despre lume. Μ Norocul nu este altceva decât acel lucru, fapt sau Întâmplare de care am știut, pe moment, să profităm din plin. De aceea se și spune că numai În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al lui care va avea meritul de a-l suplini pe Cel de Sus. Μ Pe cel Însetat de libertatea gândului și a simțirii proprii cuvintele Îl Îngrădesc. Μ Cultivată În exces, introspecția ucide autenticitatea faptului psihologic trăit, care este strivit sub povara plăcerii de a fi disecat și interpretat din perspective mai mult sau mai puțin egoiste. De aceea nu trebuie să ne mirăm că celui de lângă noi Îi este mai la Îndemână să ne cunoască sub adevăratele noastre Însușiri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de cuvinte zidite-n sentiment, de simboluri dominante, de metafore tutelare, nu vor egala forța creatoare a poeților dintre cele două războaie mondiale, dar vor recupera și vor duce mai departe un spațiu al literarului care a stat vreme îndelungată strivit sub talpa interzisului. Dintre șaizeciștii atipici, care fac într-adevăr trecerea spre optzecism și spre postmodernism, aș menționa câteva nume: Daniel Turcea, Angela Marinescu, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru. Prin formulă poetică și prin faptul că stau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exact ar putea fi "întîlnirea cu trecutul", actorul dramaturg Constantin Popa își scrie propria partitură. Se petrece ea într-un spațiu al disperării cum pretinde autorul? Da, pentru că bătrînul care a ajuns să joace teatru pentru copiii din bloc este strivit între spectrul viitorului și trecutul fantomatic, prezentul fiind, la vîrsta lui, un coșmar. Mircea Ghițulescu (Istoria literaturii române Dramaturgie) Calul verde Doctorului Gh. Popescu ("gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cea mai puțin controlabilă a ființei umane dragostea. Forța politică totalitară nu se mulțumește cu supunerea fizică, și nici măcar cu cea morală. Ea se întinde, ca o pecingine, asupra ființei care nu se citește în nici un limbaj. Ea vrea să strivească libertatea în forma ei pură, primară, și argumentele pe care și le ia sînt, doamne !, cu toate umaniste. Umanitarismul totalitar este privit de autor ca cea mai periculoasă formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să arăt un dans scoțian? Vecin 1: Uite-așa. Ne dansezi și nouă un dans scoțian. Să vedem cum e. Știu doar că au niște costume caraghioase. Maria: Asta n-o să se întîmple niciodată! Înțelegi? Da' chiar vreți să ne striviți orice urmă de demnitate? Soțul meu n-o să facă asemenea maimuțăreală chiar dacă ar fi să nu mai plecați de-aici niciodată! Chiar dacă o să ne omorîți pe toți! Ajunge cît v-ați bătut joc de noi! Gata! Vecin 1: Asta-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Ce fel de popor e acela care votează în favoarea propriilor foști (de ce nu și viitori) asupritori, în favoarea celor care le-au luat proprietățile, le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism găunos... Ei, și fără icoanele astea la ce să se închine omul?! Costache: (cu adevărat bulversat) Octav, eu trebuie să plec... (dar nu știe cum să plece) Domnule, ce să mai spun... Nu știu ce să mai spun... E
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eu nu mai vreau să plonjez în trecut (de fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există apă? Să mă strivesc de... trecut..., să mă înec în trecutu' ăsta?! (sonerie ușă) S-o crezi tu că-ți dau drumu'! Ca să mă freci tu pe mine cu ce roluri ai jucat..., ce mare ai fost tu..., că ce gagici ai avut tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mediatică, atît de transporturi terestre cît și virtuale: cum poate fi numit socialist un stat care nu-și dezvoltă rețeaua de transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, În România, Încearcă să atace dreapta, se vede pus În situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze. Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe de altă parte, tocmai elementele acestea de recuzită - scaun, plafon, arhitectură domestică, investite cu valoare existențială indică mima, jocul - vinovat - pe care Chevillard Îl conduce cu talentul unui pilot de formula unu, strivind În vârtejul său un Întreg arsenal de limbaj “primit” și reînviat, acum, doar pentru a fi expus În microclimate artificiale: “niciodată omul nu și-a găsit vreme să-și dezvolte ideile Într-un spațiu neutru, virgin, deschis liberului exercițiu al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
McBeal, cînd vizibilul se transformă conform unor porniri umorale sublimate, dar atît de puternice Încît, pentru fracțiuni de secundă, subiectul are impresia că realitatea Îi urmează impulsurile (“Am Întins mîna și l-am pișcat de ureche, Întîi lobul, apoi pavilionul, strivindu-le. N-am Închis mîna și nu l-am pișcat de ureche.”) În mod profund, indecidabilul se repercutează asupra identității ontologice: În Le Feu d’artifice, există o trenă de manechine de o frumusețe “interșanjabilă”, iar În Femeia perfectă “eram
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care, pentru a se consolida, nu slăbește nici o clipă intensitatea supravegherii politice. Tartuffe nu avea cum să nu-i cadă victimă, o victimă ce nu se va mai putea reabilita niciodată. Supravegherea domestică l-a denunțat, supravegherea politică l-a strivit pentru totdeauna. Tartuffe simte pe pielea lui urmările unei duble supravegheri, la fel ca Orgon care, tot ca efect al acțiunii acestei instanțe binare și chiar dacă își recâștigă reputația în plan domestic, nu va mai putea aspira nicicând la onorurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
faptele existenței, fără să uite trăirile sufletului: " Și începe să ningă leneș, afară/ Cu petale de primăvară/ O, ce durere dulce ne duce/ Gânduri de purpură peste uluce". "Leonid Dimov este un pictor căruia i s-au substituit uneltele. El strivește cuvintele și transformă lexicul într-o masă de pastă grea, în râuri bogate de uleiuri, în bizarul somptuos, și un fel de onirism flamand caracterizează visele acestui volum ("Cartea cu vise") pline de fast ca ale unui împărat asiat"1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiul tău nepriceput." Un motiv obsesiv în poezie sunt întoarcerile: "Ieri te-am mințit. Am să mai plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
roșii". Aici arată că istoria devine un motiv permanent de inspirație "și cei ce pentru viață înfruntară, moarte, noapte/ Sub Horia și sub Tudor și Nouă sute șapte", precum și un model, un tipar exemplar, o formă pură, pe care s-o strivească: "nici timpul nu se-ndură". Poetului i se dezvăluie o cale de purpură, imagine deschisă interpretării, ce presupune bogăție, strălucire, frumusețe, dar și sânge, atunci când "Demiurgul eternelor renașteri" își petrece "Mătăniile de sânge" printre degete. Din păcate, poetul rămâne exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc, regenerând universul sau strivindu-l, sortindu-l pieirii. Eugen Simion subliniază existența unor "simboluri întoarse", o dimensionare a miturilor cu sens într-o altă direcție. În această perspectivă calul troian nu ar fi produsul fanteziei lui Ulisse, ci invenția troienilor înșiși, orgoliul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
două vrăjitoare celebre, care descântau de extratereștri... Ce să fac? L-am chemat pe numărul șase pe la mine după ce-și termină serviciul, să curățăm împreună cartofi. Târziu în noapte, în bucătărie, cu halatul de baie dat peste cap și strivind cu fundul cojile reci de pe masă, mi-am dat seama că acea invitație fusese cea mai inspirată decizie pe care o luasem vreodată în piață; curățasem împreună aproape tot sacul în timp ce-i spusesem povestea vieții mele; am folosit o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]